Cum sunt afectați românii din diaspora de epidemia de coronavirus

Am vrut să vedem cum trăiesc românii din diaspora în timpul epidemiei de COVID-19. Așa că ne-am sunat prietenii și i-am rugat să ne povestească.

Am dat de oameni din categorii diverse care ne-au arătat cum oscilează întreaga lume între panică, precauție și nepăsare față cu un virus care a dat deja peste cap sistemele medicale din două țări, dar care în altele încă nu a ajuns să facă probleme.

Am pus, în paranteze, și situația celor infectați de SARS-CoV2 și a celor bolnavi grav sau decedați de pe urma bolii COVID-19 în fiecare țară, la data scrierii acestui articol, bazată pe datele oficiale.

Gabriela Drăgan, 38 de ani, asistent medical, Cremona (Italia, 10.149 de cazuri, 877 pacienți în stare gravă, 631 de morți)

„Suntem de trei săptămâni în epicentrul epidemiei de Covid-19. Se simte ca și cum ar fi trecut deja trei luni. Magazinele sunt închise, piețele la fel, mai funcționează doar câteva supermarketuri, e straniu. Nu mai vezi lume pe stradă. Nu te mai vizitează nimeni, nu mai vizitezi pe nimeni. Auzi vorbindu-se numai despre asta. Majoritatea oamenilor sunt foarte speriați și panicați.

Ar fi trebuit să fiu în concediu, dar sunt obligată să merg la serviciu. S-a dat o ordonanță de urgență în ceea ce privește activitatea personalului medical. Sunt asistentă, lucrez în mai multe locuri: într-un centru de recuperare, într-un cămin de bătrâni și alte două centre pentru pacienți cu probleme psihice.

Noi, infirmierii, nu putem rămâne acasă. Mă urc în mașină și merg la muncă. Pentru mine situația nu e atât de grea. Într-un fel e aceeași rutină: serviciu, acasă, serviciu, acasă. Am două colege cu astm, ele și-au luat concediu medical, sigur nu o să mai vină la serviciu până la vară.

După ce că eram puțini, acum suntem și mai puțini. Dar ăștia puținii trebuie să tragă și să meargă înainte. Pentru angajator ar fi minunat să poți sta la serviciu 24 de ore din 24, cererea de oameni e foarte mare.

E greu, cu siguranță sunt mult mai multe cazuri decât cele declarate. Știu o casă de bătrâni, unde am lucrat cândva. Au murit 12 oameni într-o săptămână și mai sunt încă cu probleme. Cu toții morți pe alte cauze, infarct și alte diagnostice, dar care prezentau stări febrile. Sunt mult mai mulți față de ce se spune oficial.

În spitale sunt copleșiți și surmenați. Știu că li s-au cerut ture de 24 de ore, de 30 de ore. Nu e nici personal. Cu ani în urmă eu n-aș fi putut lucra în patru instituții medicale, în atâtea locuri. Veneau asistente din România, Albania și multe alte țări. Acum, în Italia, nu mai vine nimeni.”

Beatrice S., 45 de ani, asistentă pe ambulanță și voluntară Crucea Roșie, Viterbo, Italia

„Aici s-a declarat cod roșu, până pe 3 aprilie. Asta înseamnă că deplasarea între orașe se face doar pe bază de certificat medical pe care carabinierii îl solicită la orice oprire. Dacă nu te conformezi, poți primi amendă sau chiar arest. Între orașe au voie să circule doar ambulanțele de stat și Crucea Roșie, în timp ce în orașe au voie să circule și ambulanțele private.

Starea de spirit este bună, deși italienii iubesc să discute aprins orice decizie luată de autorități. Magazinele funcționează în regim normal, dacă personalul dispune de certificat medical pentru funcționare. În general, oamenii s-au conformat fără mari discuții. Singurii care au mari probleme sunt turiștii care, dacă n-au fugit din zonă la timp, sunt obligați să rămână aici până pe 3 aprilie.”

Adriana A., 40 ani, Roma, Italia

„Ieșim cât mai puțin posibil… doar pentru strictul necesar. În autobuz, nu ne putem apropia de zona șoferului. Intrăm un număr restrâns de persoane în supermarketuri, asta înseamnă că așteptăm la intrare cu măști de protecție, la distanță de un metru. Școlile sunt închise, informații ne luăm mai mult de la televizor. Ca în vreme de război suntem reduși.”

Lidia C., 45 de ani, Udine, Italia

„Aici barurile încep să se închidă pentru că au observat că lumea nu respectă carantina. La Carrefour suntem deschiși 7/7, 24/24, avem măsuri de protecție, mănuși, măști pentru gură – încercăm să ne protejăm fără să închidem supermarketurile.

Găsești și persoane care sunt liniștite, dar și unii care o iau razna – azi noapte la ora 23 erau încă cozi imense absolut degeaba – le e mai frică să moară de foame decât de coronavirus, deși Protecția Civilă le-ar aduce, la nevoie, și mâncare.

La polul opus a fost un român arătat la telejurnal care insista să ajungă în România, la mama lui bolnavă, deși fusese întors din drum inclusiv de poliția de frontieră din Slovenia, iar reportera îl întreba dacă nu-și dă seama că i-ar putea face mai mult rău, pe lângă faptul că nu respecta carantina.

Cu toate că sistemul de sănătate din centrul și nordul Italiei este foarte bun, sunt prea multe cazuri care au venit deodată și asta a fost problema. Anul trecut au murit mii de gripă și pneumonie, dar valul acesta de coronavirus a venit deodată și a dat peste cap spitalele.

În rest, aici în Udine sunt doar două cazuri de deces, doi bătrâni, de 73 și 89 de ani, pentru că majoritatea celor care au murit sunt foarte în vârstă. În rest nu s-a schimbat cu nimic viața.

Ne facem cumpărăturile, ieșim la plimbare deocamdată, dar trebuie să ai o hârtie la mână pe care o descarci de la Ministerul de Interne dacă vrei să treci dintr-un oraș în altul ca să mergi la locul de muncă sau spital, altfel nu ai voie să ieși din localitate.”

Andrei A, 27 de ani, medic rezident, Roanne, Lyon, Franța (1784 cazuri confirmate, 86 pacienți în stare gravă, 33 de morți)

„Aici unde sunt eu nu e așa panică. Oamenii sunt destul de bine informați, înțeleg că e pur și simplu un alt virus care o să treacă. În oraș nu se vede nicio diferență, nicio panică la magazine, nimeni nu își face provizii pentru nimic, activitatea e absolut normală.

La noi în spital, la fel. Se cere de la medici și de la pacienți să respecte aceleași reguli profilactice care au fost respectate întotdeauna.

Chiar nu simt în vreun fel special epidemia aici. Am simțit-o doar pentru că am doi prieteni români care trebuiau să mă viziteze și cel mai probabil vor anula de teamă să nu fie băgați în carantină la întoarcerea acasă. Eu am fost în România acum două săptămâni și nu am avut nicio problemă aici. Se cere în schimb, dacă ai călătorit în China/Asia să îți iei temperatura de două ori pe zi.

În rest, nu, noi aici la spital mâncăm la o cantină comună cu a studenților toată lumea se strânge în același loc, totul e normal. Nu s-a oprit nicio activitate, nimic. Am auzit că la Paris s-au anulat două evenimente mari și văd că oamenii sunt chiar revoltați, dar altceva nu știu să fie momentan.”

Cosmina Șchiopu – administrator imobil, Paris, Franța

„Aici, la Paris, deocamdată e ok, în sensul că școlile sunt deschise, doar spectacolele cu peste 1000 de persoane au fost suspendate, și meciurile de fotbal se țin fără suporteri! În magazine se găsesc de toate, de 2 săptămâni e problema cu gel dezinfectant sau alcool și apa oxigenată la farmacii.

Cu măștile am înțeles că sunt încă probleme, nu se găsesc. Aici, la mine la birouri, în afară de faptul că nu se mai strânge mâna când se salută lumea și nu ne mai pupăm, nimic altceva.

În Oise și Alsacia e situația mai nasoală, unde școlile, piscinele, teatrele, cinematografele și bibliotecile sunt închise și oamenii (cei care nu-s în carantină) sunt rugați să stea acasă, fac smart working, smart school, cei ce pot! Am înțeles că sunt 9000 de persoane în șomaj forțat, micile societăți au cerut asta angajaților cu ajutorul statului, bineînțeles! Ministrul culturii e pozitiv la Coronavirus, și încă vreo 4 deputați.

În rest, încercăm și noi să ieșim cât mai puțin din casă, să păstrăm distanța de un metru față de alte persoane, să ne spălăm cât mai des pe mâini, cam asta-i ce zic că trebuie să facem. Am înțeles că și la biserici s-a interzis strângerea de mâini și pupatul.”

Alex B., artistă stabilită la Berlin, Germania (1437 cazuri confirmate, 9 pacienți în stare gravă, 2 morți)

„La nivelul guvernării răspunsul a fost inițial neglijent. S-a votat împotriva restricțiilor de călătorie în Italia. La scurt timp au apărut focarele legate de acestea, după care au spus că e serios și oamenii au reacționat făcând cumpărături isterice. S-au ras dezinfectanții, mănușile, măștile, pastele, hârtia igienică. Din spitale se fură dezinfectanți și măști.

La un moment dat s-a cerut presei să nu mai publice în mod panicard. Sunt și oameni pe care i-a apucat excesul de zel și se prezintă la doctor pentru te miri ce guturai. S-a făcut apel să nu se abuzeze de sistemul medical.

Măsurile luate în Berlin: s-au deschis secții separate de primire pacienți suspecți de coronavirus, în corturi lângă spitale. Se face muncă de detectiv foarte serioasă de a merge pe urmele fiecărui pacient. Pacientul zero din Berlin a avut 200 de oameni în contact! Cei găsiți sunt puși în carantină. S-au îmbolnăvit și doi polițiști.

Pe scurt, Germania a neglijat riscul, apoi oamenii au reacționat exagerat. Poate acum se echilibrează. Eu am un drum în țară, dar mult mai încolo, încă nu știu cum va fi atunci și ce decizie voi lua.

Pentru mine nu e greu psihologic. Sunt convinsă că această boală este înalt contagioasă și că nu este doar o gripă. Totul stă în faptul dacă e sezioneră și se va termina odată cu schimbarea anotimpului. Dacă nu, va semăna mai mult cu gripa spaniolă.”

CITEȘTE AICI CUM POȚI ȘTI DACĂ AI CORONAVIRUS ȘI CE TREBUIE SĂ FACI ÎN CARANTINĂ

Simona B, 26 de ani, customer service executive, Hamburg, Germania

„Subiectul COVID-19 e prezent zilnic în media, dar nu există senzația de teamă în oraș (cel putin în Hamburg). Cred că nemții sunt destul de raționali din punctul ăsta de vedere și au încredere în stat și în măsurile pe care le ia. Rafturile din magazine nu sunt goale, deși într-adevăr e dificil să găsești gel dezinfectant zilele astea. Spitalele nu acceptă pacienți care ar prezenta simptome, așa că au deschis un hotline unde aceștia pot suna pentru a primi ajutor.

În aprilie, pe 6, am zbor în țară. Pe care nu mă gândesc să îl anulez.

Noi ne-am plănuit vacanța în Italia, în iunie, și așteptam să treacă toată nebunia din media. Dar, din nou, deocamdată nu există nicio teamă că nu ne-am putea continua planurile.

La job, ne-au rugat să ne luăm laptopurile acasă pentru următoarele 2 săptămâni, ca în cazul în care Guvernul ia o hotărâre drastică să putem lucra de acasă. Iar intern, s-au creat niște guideline-uri pentru cum ar trebui să procedăm dacă am călătorit în zonele puternic afectate sau prezentăm simptome.”

Nuțica C, 46 ani, ospătar, Madrid, Spania (1674 de cazuri confirmate, 101 pacienți în stare gravă, 35 de morți)

„În Madrid au anunțat că de mâine se închid școlile, liceele și universitățile. Înțeleg că sunt câteva cazuri undeva în Torrejon și că acolo se gândesc chiar să bage tot orașul în carantină. Dar în rest nu e neapărat panică pe străzi.

E adevărat că oamenii în metrouri umblă cu măști de protecție și mănuși, dar eu sunt ospătar și am clienți la cafenea fix la fel, nimeni nu stă cu masca în interior, toată lumea se poartă normal. Patronii nu ne-au zis nimic, nu au cerut ceva special.

La supermarketuri sunt într-adevăr cozi mai mari în ultimele zile, adică aud că se stă la coadă la casă mai mult decât de obicei și că oamenii și-ar face niște provizii. Dar nu în regim de panică, ci în mod normal, stocurile nu au probleme, nu am auzit să se sperie lumea că nu mai găsesc produse.”

Alexandra M., 27 de ani, doctorand Delft, Olanda (382 de cazuri confirmate, 1 pacient în stare gravă, 4 morți)

„Aici în Delft, în facultate nu e foarte mare panică. Altfel, avem prin toată facultatea puse sticle cu dezinfectant de mâini și lipite afișe peste tot cu „spălați-vă mâinile cu săpun în mod regulat, tușiți și strănutați doar în interiorul cotului și folosiți șervețele de hârtie”. Dar există totuși o frustrare că se tot amână și anulează diverse conferințe și workshopuri, se pierd bani etc.

La magazine, supermarketuri nu e nicio schimbare, toată activitatea e normală, oamenii se poartă normal. Sâmbătă chiar am fost la noaptea muzeelor în Rotterdam și era plin peste tot. Cele mai multe cazuri din Olanda sunt într-o singură parte a țării, toți angajații care locuiesc acolo și fac naveta au fost rugați să lucreze de acasă.

Eu am un zbor spre România mâine, că aveam o programare la doctor, nu l-am anulat, dar nu am vreo teamă personal. O am doar față de persoanele pe care le-aș putea infecta fără să știu, oameni din grupa I de risc.”

Nicu Ardelean, muncitor în tipografie, Salzburg, Austria (157 cazuri confirmate, 1 pacient în stare gravă, niciun deces)

„Până acum nu am văzut semne de isterie. E drept că în oraș, în Salzburg, nu am fost de vreo două săptămâni, dar pe drumul meu muncă-casă totul e ok încă. Pe la radio se transmit în fiecare oră știri despre evoluția cazurilor, care în acest moment sunt în număr de 13 în Austria.

La muncă, în nord, la vreo 37 km , lângă Matighofen, s-au instalat mai multe automate cu dezinfectant pentru mâini prin secție. În rest nimic notabil. Încă nu am văzut oameni cu măști pe față. Azi dimineață (10.03) spuneau la radio că au închis granița cu Italia. Da, de Paște vrem să venim acasă, dar să vedem cum evoluează lucrurile. Eu sper să se amelioreze în vreo trei săptămâni.”

Andrei Pomană (32 de ani), absolvent de arhitectură, doctorand la Universitatea Newcastle din Australia (103 cazuri confirmate, 1 pacient în stare gravă, 3 morți)

„În New South Wales, regiunea în care locuiesc, au fost înregistrate până acum 41 de cazuri. Deși autoritățile nu au luat până acum măsuri speciale, populația și-a făcut provizii de hârtie igienică.

Australia a rămas fără hârtie igienică! În rest, business as usual. Toate călătoriile de muncă în străinătate au fost amânate. Eu trebuia să plec la o conferință în Tokyo, dar universitatea a amânat toate aceste deplasări care nu sunt strict necesare. Se pare că se va ține online.”

Cristina J, 46, chimist, Cleveland, Ohio, SUA (1010 cazuri confirmate la nivelul întregii țări, 10 persoane în stare critică, 31 morți)

„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne răzgândim în privința venirii în România vara asta, așteptăm să vedem ce se întâmplă. Avem bilete să mergem în Florida în două săptămâni și deocamdată plănuim încă să mergem. Dacă eram mai în vârstă, anulam.

Biserica ortodoxă la care merge comunitatea românească de aici a fost plină duminică, dar asta era înainte de confirmarea cazurilor de aici (3 cazuri confirmate în statul Ohio, n. red).

Mulți glumeau și dădeau hello cu cotul, dar apoi se îmbrățișau – din nou, înainte să confirme cazurile. Au lipsit cel puțin șase copii de la serbarea de 8 martie pe motiv de gripă „obișnuită”.

Multe magazine nu mai au hand sanitizers sau șervețele de dezinfectat suprafețele. La anumite magazine foarte mari nu se mai găsește decât cea mai scumpă hârtie igienică. Dar se mai găsesc cele necesare – am fost la Target vineri și era plin de șervețele, dar nu și de gel dezinfectant.

Casierii aveau șervețele umede și dezinfectau cu ele casele de marcat. Magazinul, plin de lume. Meciul de basketball de sâmbătă, plin de lume. Restaurantele, la fel.

La serviciu ne dau emailuri în fiecare zi apropo de situația din lume și să ne reasigure că au în plan ce să facem dacă e epidemie. La fel și școala.

Rămâne de văzut dacă după confirmarea cazurilor de aici se schimbă atmosfera. Aveam bilete la teatru sâmbăta, plănuim să mergem. Pe 17 martie e parada mare pentru St. Patrick’s Day aici, deocamdată primarul n-a anulat-o.

În fine, doi prieteni de familie au anulat croaziera de câteva zile pe care o plănuiau în New Orleans. Dar ei au 60 și respectiv 70 și ceva de ani.”

Dragoș, 30 de ani, fotograf, Japonia (581 cazuri confirmate, 31 pacienți în stare critică, 10 morți)

„Înspre și dinspre Japonia avioanele sunt pustii. În Japonia, unii oameni care aveau afaceri ce țin de turism au intrat în faliment, toate zonele turistice sunt pustii, toate concertele s-au anulat (din ce vorbeam cu artiștii).

Noi acum nu avem încredere în nimic pentru că perioada de incubație e de 2 săptămâni, așa că e practic imposibil să previi toate cazurile, mai ales că sunt foarte similare cu gripa. În Japonia oamenii sunt îngrijorați, dar life goes on.

S-au închis școlile, unii oameni lucrează mai mult de acasă dacă pot, încearcă să facă totul posibil să țină lucrurile sub control, mai ales că Jocurile Olimpice sunt la risc. Mai multe măști, mai puțini turiști.

Ne este teamă de virus și de consecințele economice, dacă mă bagă în carantină efectiv nu pot face bani pentru că sunt freelancer. Virusul mi se pare foarte problematic pentru că e încă greu de depistat dacă ești asimptomatic și mi-e că guvernele or să fie mereu în urmă, iar oamenii nu iau încă situația în serios.

Lumea cu care vorbeam în Japonia și artiștii pe care i-am fotografiat mergeau la repetiții deși știau că toate concertele se vor anula. La mine s-au amânat câteva joburi deja, acum am primit mailurile.”

Ștefan, 34 de ani, programator, Elveția (497 de cazuri, 3 morți)

„Eu locuiesc și lucrez într-un sat pe valea Rinului: lume pe biciclete, miros de primăvară timpurie și implicit de balegă. Nici prin gând nu îmi trecea că s-ar putea să ne influențeze cu ceva ce se-ntâmpla în China.

Treptat, au trecut săptămânile; râdem, glumim dar subiectul apare din ce în ce mai des în presă. Cazuri deja multe în Europa, chiar “în vecini”: Italia/Franța/Germania. Deja citesc de primele măsuri ale statului, cu controale mai stricte la granița cu Italia.

O perioadă cam ignor subiectul, fiind plecat. După un refresh al presei, parcă e altă lume: restricții din ce în ce mai mari, în Elveția deja sute de afectați, chiar aproape de zona noastră (canton Sankt Gallen); apare și prima victimă, o doamnă în cantonul Vaud.

Acum, deja circulă mailuri prin corporații de discutat posibilități de work from home. Potențiale închideri de școli/grădinițe. Colega poloneză e cam disperată dacă s-ar ajunge acolo, că n-ar avea cine să stea cu fetița ei dacă se-nchid grădinițele.

Colegii italieni nu mai par chiar așa mega vorbăreți ca de obicei – practic nu mai au voie să meargă la familii, lucru pe care mulți din ei îl fac foarte des, drumul până în zona Milano fiind de doar câteva ore cu mașina. Alți colegi se plâng de o recesiune care le-ar îngreuna sau chiar anula proiectele.

După un weekend în RO am simțit cumva c-am fost la limită reușind să revin în Elveția, acasă. Multe alte zboruri s-au anulat și am auzit de lume blocată pe ici pe colo.

Dar acum că-s acasă, simt că se poate întâmpla orice. Pot lucra remote, și am dulapul plin de grâne cu care m-aș putea hrăni vreo lună :))”

Andrei V, 24 de ani, product manager, Londra, UK (373 de cazuri confirmate, 6 morți)

„La job, avem sfaturi lipite în birou (poză afișe), distribuite de/prin NHS (National Health Service), via companie și ne-au pus un hand sanitiser dispenser în bucătărie.

În plus, am vorbit despre procese interne și ce se întamplă în cazul în care trebuie sau alegem să închidem biroul o perioadă și să lucrăm de acasă (dar asta e mai mult company-driven, deși există niște sfaturi NHS legat de tot, de aia au ajuns toate astea la noi).

Mai există și un număr la care poți suna dacă prezinți simptome sau ești îngrijorat (111). La magazinele mari ieri de exemplu nu am găsit deloc săpun lichid, era efectiv un raion întreg gol.

Și vorbesc de un supermarket mare. Iar prietena mea a căutat în patru locuri diferite dezinfectant de mâini și nu mai era nimic pe stoc.

Altfel, nu mi-am anulat nicio călătorie. Săptămâna viitoare trebuie să plec în Maroc, nu îmi fac prea multe probleme. În România mă întorc peste vreo șapte săptămâni.

Încerc să fac tot posibilul să mă spăl pe mâini cât mai des și am observat asta și la alții – în băile din restaurante, la sală, la birou, peste tot, oamenii sunt mult mai atenți la asta. Adică remarc un timp mai lung de spălat pe mâini peste tot.

Și oameni care își cară dezinfectant cu ei mereu. Dar atmosfera nu e neapărat de panică, ci se vorbește despre asta mai degrabă sub formă de glumă. Momentan.”

Cassandra B, 24 de ani, Londra, UK

„Eu locuiesc în Londra și lucrez pentru un ONG. Din peste 300 de cazuri confirmate în UK, 61 sunt în Londra, dar lumea e calmă și viața continuă nealterată în mare parte.

Comunicațiile oficiale din partea guvernului britanic indică un risc mic spre mediu pentru public la momentul de față, iar estimările arată că numărul de cazuri de coronavirus va atinge perioada de vârf în următoarele două săptămâni.

Eu iau metroul în fiecare zi la ore de vârf pentru serviciu pe Central Line – într-un oraș ca Londra e efectiv imposibil să eviți aglomerațiile, deci oamenii acceptă faptul că ar putea contacta virusul fără să se panicheze.

Contrar unelor rapoarte, nu vezi oameni pe străzi cu măști pe față – din contră, guvernul britanic a clarificat că nu este recomandat ca oamenii sănătoși să poarte măști ca o măsură de protecție. Cât despre magazine, gelul anti-bacterian este sold-out în unele locuri, dar în rest nimic ieșit din comun.

La job am hotărât astăzi să testăm un plan de contingență și să lucrăm cu toții de acasă două zile pe săptămână deocamdată, dar organizația pentru care lucrez este mică.

Toate călătoriile non-esențiale în scop de muncă au fost anulate, dar asta nu a avut un impact în practică.

Cât despre mine, am plănuită o vizită în România la începutul lui Aprilie și nu intenționez să îmi schimb planurile. Pe scurt, viața aici rămâne în mare parte neschimbată deocamdată.”

Andreea C, 34 ani, farmacist, Horsford, UK

„Nu cred că-s persoana cea mai bună să zic părerea românilor din zonă, pentru că eu nu sunt de acord cu ea (prin natura profesiei). Ce observ eu la români e panică, își dau informații unii la alții, unele decente, altele paranoice.

Englezii nu și-au făcut stocuri de mâncare, dar au terminat stocurile de gel dezinfectant, săpun antibacterian și, culmea, paracetamol – se știe că în Anglia se dă paracetamol pentru orice, dar se pare că englezii de rând, fără prea multe cunoștințe medicale, consideră că paracetamolul „vindecă”, nu doar tratează simptomele.

Oficial, sunt luate măsuri foarte stricte la nivelul NHS. De exemplu, ieri o persoană suspectă de coronavirus a intrat într-o policlinică (deși sunt afișe peste afișe să NU facă asta, ci să sune la 111 ca să ia legătura cu doctorul la telefon) și imediat s-a închis toată policlinica, cu pacienții care așteptau înăuntru, iar tot personalul și toți pacienții care au intrat în legătură cu persoana respectivă au fost puși în carantină.

În magazine, rafturile cu mâncare arată exact la fel ca înainte, în timp ce cele cu săpunuri, geluri dezinfectante (tot ce ține de prevenție, practic), sunt goale, iar depozitele sunt epuizate.

Dacă e să-mi spun părerea mea de farmacist, situația e mai degrabă disproporționat de mediatizată…”

Bogdan Veselovski (30 de ani), globe trotter cu 66 de țări la activ, Borneo (6 cazuri confirmate)

De aproape un an se află într-o incursiune în Asia, pe care și-a propus să o străbată la pas sau cu autostopul. Veștile despre răspândirea virusului în lume l-au găsit pe insula Borneo.

„În Brunei, acum, totul e ok, nu e niciun fel de panică. Sunt confirmate și aici un caz sau două (șase în mod oficial). Problema aici deocamdată este cu turismul, care e la pământ, pentru că este susținut într-o proporție foarte mare de chinezi.

Cei care lucrează în industrie au fost obligați să își ia concediu neplătit. Dacă vrei un concediu, acum este momentul, discounturile sunt de peste 50%!

Nu se pune problema de teamă, nu există oameni care să poarte măști pe stradă, de exemplu. Se iau măsuri preventive, precum niște zboruri anulate cu Malaezia.

Dacă vii din altă țară, intri în carantină. Completezi un formular, unde trebuie să spui pe unde ai fost în ultimele săptămâni, ți se ia temperatura. Studenții sau cei care lucrează în China, Japonia, Coreea sunt chemați de urgență și stau în carantină. Studenții chinezi sunt băgați în carantină.

Dar carantina se respectă mai mult sau mai puțin. De exemplu, chinezii puși să stea în carantină nu prea ar respecta măsurile.”

Andrei, 31 de ani, Peacebuilding Advisor, Ucraina (1 caz confirmat oficial, 3 cazuri în Moldova)

„În Moldova, Dodon a divulgat public numele persoanei diagnosticate cu COVID-19 la una din conferințele de presă. Acum este pusă interdicție pe evenimente publice în regiunile Cernăuți și Sumî. De mâine – Kiev. Oficial, un caz de coronavirus.

Pe mine m-a întristat faptul că au fost localnici care au blocat drumuri și înălțat baricade pentru a nu permite sosirea cetățenilor ucraineni evacuați din Wuhan spre spitalul unde trebuiau internați/puși în carantină.

În Ucraina, încrederea în sistemul de sănătate și guvern este destul de scăzută. E și normal că anxietatea cu privire la focar s-a răspândit la fel de repede, pe măsură ce știrile false care susțin că primele cazuri au ajuns în țară au ajuns virale online.

În același timp, din câte știu colegii/cunoscuții sînt alarmați, dar nu în panică. Nu au golit rafturile și pe alții tot nu au văzut să fac așa ceva. Totuși, e straniu și trist că presă e mai preocupată de Covid-19 decât de câți oameni mor în fiecare zi pe linia frontului.”

***

Sunt peste 3 milioane de români în afara țării, majoritatea dintre ei în țări afectate deja de epidemia de coronavirus. Italia, Spania, Franța, Germania dar și alte țări europene au deja mii de cazuri detectate, iar spitalele din anumite zone abia mai fac față internărilor și cazurilor grave. Însă în alte părți din Europa sau chiar din aceste țări, lucrurile sunt încă liniștite, iar viața își vede netulburată de ale ei.