Cu cine să votezi când nu știi cu cine să votezi

Adrian Mihălțianu

Publisher

Nu, acest editorial nu este un îndemn la a vota sau nu un anume candidat, ci doar o invitație la luciditate. Adică la exact inversul a ceea ce încearcă aproape toți candidații la prezidențiale să facă în aceste ultime zile înaintea alegerilor: să apeleze la emoții.

Esența democrației este să poți vota pentru orice candidat care nu a încălcat legea și care nu-i îndeamnă pe alții la încălcarea legii. De ce? Pentru că legea care îi apără altuia drepturile ți le apără și pe ale tale, iar atunci când apar candidați care se cred mai presus de lege și vor să interzică altora dreptul la vot pe criterii care țin de ideologie, iar nu de lege, tindem să uităm asta și să ne ducem după ei.

Așadar, cu cine votezi dacă îți pui ștampila pe fiecare dintre principalii candidați cu șanse la a deveni următorul președinte al României? Dacă dai deoparte perdeaua de fum scoasă de candidați și mașinăriile politice din spatele lor, rămâi cu câteva elemente greu de contrazis.

Cum eu unul mi-am propus să supăr pe absolut toată lumea, iată opiniile mele (nu ale PressOne, atenție) despre ce înseamnă, de fapt, votul pe care urmează să-l dai:

Votul suveranist: un vot anti-sistem, izolaționist, deturnat cu tupeu

Să fim bine înțeleși: este dreptul tău să votezi cu oricare dintre candidații „suveraniști”, mai ales dacă te-ai săturat de mafia aflată de 35 de ani la guvernare. Atât timp cât mai există democrație în România, e dreptul tău să votezi cu un candidat cu care te identifici și să-ți susții această alegere.

Însă tot atât timp cât mai există democrație în România, trebuie și să-ți asumi ceea ce votezi. Candidatul „suveranist” cu șanse de a accede în turul 2 și chiar de a câștiga alegerile are poziții politice coordonate tulburător de îndeaproape cu cele ale dictaturii rusești.

Da, în Rusia e dictatură din aia adevărată, în care ești luat de pe stradă și omorât dacă ai criticat președintele sau guvernul, iar familia îți este ucisă în fața ochilor. Nu, faptul că administrația americană s-a sincronizat și ea cu rușii din motivul numit China nu ajută câtuși de puțin viitorul României europene. Ține așadar minte și asumă-ți faptul că un vot „suveranist” este, astăzi, un vot dat Rusiei și strategiei ei de dezbinare a Europei.

Simion nu este comparabil cu Georgia Meloni, cu care tot insistă să se asemuiască toți suveraniștii din Europa de Est. Există niște diferențe uriașe de capacitate intelectuală, diplomatică și strategică între aceste personaje politice, și nu în favoarea noastră. De exemplu, Meloni sprijină 100% Ucraina pentru că înțelege că un colaps al acesteia ar duce la costuri uriașe pentru securitatea europeană și pentru fiecare italian în parte.

Ai noștri „suveraniști” - cu Simion în frunte - o scaldă și râvnesc declarativ la pământuri foste românești pe care știu, de fapt, că nu le vor putea obține niciodată înapoi, în loc să susțină parcursul european al Ucrainei și Moldovei, parcurs care ar desființa granițele dintre românii din aceste țări și ne-ar face un enorm bine tuturor. În plus, AUR are în spate mafii flămânde, care au fost lipsite de acces la fondurile publice în ultimul deceniu. Înțelege că înlocuiești o mafie cu alta, una cu foamea-n gât, în timp ce sabotezi orice șansă ca România să primească zecile de miliarde de euro de care are nevoie ca să prospere.

Asumă-ți, așadar, că dacă votezi cu Simion sau Ponta (pe acesta din urmă îl pun la două categorii), vei avea un președinte care fie va fi interzis în Republica Moldova și Ucraina, fie va fi primit cu o extremă reținere acolo. În plus, va fi tratat de europeni cu o răceală și mai mare decât sunt tratați Viktor Orban sau Robert Fico al Slovaciei și va avea o capacitate de negociere extrem de redusă în interacțiunea cu orice guvern european. Iar gudureala pe lângă administrația Trump nu va aduce puncte în plus niciunuia dintre ei.

Nu în cele din urmă, asumă-ți că un astfel de președinte va trage AUR la guvernare, partid a cărui principală strategie, ca să citez din cuvintele prim-vicepreședintelui AUR și potențial viitor prim-ministru Marius Dorin Lulea, „a fost destrămarea celorlalte partide politice.”

Dacă asta îți dorești, asumă-ți și nu pretinde că nu ți s-a spus dinainte. Asumă-ți totuși și că onor candidatul câștigător s-ar putea s-o vireze rapid mai spre centru dacă vrea să poată guverna și să-și instaleze propria mafie în posturile cheie. Și atunci, ce votezi, de fapt?

Votul pentru candidații sistemului: iar votăm răul mai mic?!

Scriam în urmă cu patru luni că cea mai mare halucinație ar fi să credem că aceiași politicieni care ne-au adus aici au capacitatea de a face un pas înapoi și de a susține un candidat sau candidată care să sprijine o Românie puternică, europeană și cu adevărat suverană, o persoană venită din afara lumii politice.

Opinie. Mi-e teamă că în România lui George Simion aș putea să fiu bătută pe stradă

E o diferență majoră între felul în care s-a făcut politică până acum și modelul-naționalist de tip AUR.

Opinie înainte de cele mai importante alegeri din ultimii 35 de ani: „Romii nu mai pot fi trecuți cu vederea. Cerem ca țara să ne vadă”

Credem în Europa. Credem că România poate fi o țară care își respectă toți cetățenii. Dar Europa trebuie să ajungă și la periferie. Și la Pata Rât. Și în Ferentari. Europa care vine doar până în centrul orașului e o minciună.

Ce ne-au propus partidele politice așa-zis „pro-europene” aflate la guvernare? Un rezervist învins de Iohannis acum 10 ani, împins drept mare om de stat care ar face puntea între electoratul suveranist și cel tradițional al marilor partide: Crin Antonescu este, practic, chiar întruchiparea sistemului politic actual care a guvernat țara în ultimele 3 decenii.

Dacă nu te deranjează acapararea statului la toate nivelurile de politrucii acestor partide, zecile de miliarde de euro din bani europeni pierdute sau pe cale de a fi pierdute din cauza lipsei reformelor necesare, mafiile locale pline de baroni PSD și PNL, folosirea legii după bunul plac sau uriașele discrepanțe între cei care au avut de câștigat în marile orașe și cei care au avut totul de pierdut în zecile de orașe mici și mijlocii și în sate, atunci sigur, votează acest candidat.

În plus, dacă creșterea economică din ultimii 20 de ani, a PIB-ului pe capita, sutele de kilometri de autostradă și miile de investiții pe bani europeni te-au convins că sistemul ăsta PSD-PNL-UDMR nu e chiar atât de rău, sigur, dă-i votul tău cu ambele mâini.

Crin Antonescu are șanse mari să ajungă în turul doi și să câștige, la limită, în fața lui Simion, este căsătorit cu fosta comisară europeană Adina Vălean, care îi poate înlesni accesul la structurile de la Bruxelles și ușura negocierile cu personaje cheie - pentru că multe lucruri țin și de chimia personală, cât și de familiile politice majore din Europa, iar aici acest candidat are două atuuri imposibil de găsit la ceilalți.

Totuși, discursul său din campanie este mai degrabă pro-MAGA într-un context în care Europa strânge rândurile și se pregătește de un viitor propriu și suveran, în care rămâne aliată cu SUA dar își asigură din ce în ce mai mult propria securitate și cale economică. Apropo, ești pregătit pentru Olguța Vasilescu prim-ministru?

Aceleași lucruri i se aplică și lui Victor Ponta, care, deși s-a rebranduit în „suveranist”, este de fapt același vechi candidat al sistemului politic PNL-PSD și este greșit încadrat alături de George Simion, când locul lui este înapoi în centrul pânzei țesute de aceste două partide.

Asumă-ți, așadar, că votezi cu un politician care a preferat să stea pe bară în ultimii 10 ani, care odată reactivat s-a mulat rapid pe sentimentul anti-european și care va face ca titirezul pentru a menține regimul PSD-PNL la guvernare încă 10 ani de acum încolo, dar fără limitele democratice impuse până acum ceva luni de la Washington și Bruxelles.

Dacă asta vrei, din nou, asumă-ți și consecințele.

Votul pentru candidații reformiști: sunt bunele intenții de ajuns?

Aveam speranța timidă acum 4 luni că măcar bula „reformistă” se va uni și va propune un singur candidat sau candidată, preferabil din afara sistemului politic respins masiv de români, în stare să unească toate forțele politice care vor cu adevărat o Românie reformată și profund europeană.

Realitatea? Nu doar că nu s-au unit, dar s-au și dezbinat mai tare decât oricând, în cel mai bun stil balcanic cu putință. Eternele speranțe de la USR au reușit să propulseze în fruntea partidului o prezentatoare TV cu rezultate mediocre ca primar într-un mic oraș, să o susțină zgomotos, doar pentru a-i trage apoi preșul de sub picioare.

Deși ar fi putut, teoretic, să devină prima președintă a României, Elena Lasconi e dată astăzi în absolut toate sondajele cu zero șanse la turul 2, dar nu se lasă. Ținta ei preferată: celălalt exponent al bulei „reformiste”. Păi cu așa măreață strategie de campanie, la ce-ți mai trebuie dușmani?

Asumă-ți că dacă votezi cu Lasconi, o faci doar pentru a da un semnal. Cui? Nu știu. Trebuie să decizi pe cont propriu care e semnalul, cine-l înțelege și ce face cu el. În lipsa unei mobilizări masive a societății civile reformiste în spatele ei, votul tău e doar un cartonaș galben/roșu arătat cuiva care s-ar putea nici măcar să nu-l priceapă. Poate e util, poate nu, poate crezi că Lasconi va reuși să clădească după alegeri o nouă forță politică reformatoare, dacă tot a fost mazilită de propriul partid.

Pe de altă parte, Lasconi ar fi primită cu simpatie în cancelariile europene, a arătat deja că poate dansa și step în fața administrației americane dacă e nevoie și ar reprezenta o mare durere de cap atât pentru PSD și PNL, cât și pentru AUR și POT, dar numai cât timp ar reuși să inspire exact milioanele de români (majoritari, totuși) care vor o Românie profund europeană, puternică și reformată. Dacă nu, va fi doar arătată cu degetul de toți mafioții care vor rămâne la guvernare.

Asumă-ți și faptul că, dacă nu va intra în turul doi, Lasconi va dispărea de pe scena politică mare așa cum a și apărut: extrem de rapid, pentru că nu va fi arătat capacitatea de a strânge alături de ea nici măcar propriul partid, darămite societatea civilă. Aceleași lucruri de mai sus sunt valabile și pentru orice alt candidat „reformist” fără șanse reale de a intra în turul doi.

Venit de pe turnantă, fostul șef al USR și actual independent care se pune mereu singur în calea lupilor, Nicușor Dan, are șanse rezonabile să ajungă în turul doi și eventual să și câștige, la limită, alegerile prezidențiale. Așa cum a câștigat și Primăria Bucureștilor.

Dar ce va face acolo, odată ajuns președinte? Când niciunul dintre partide nu-l respectă ca politician (chiar și USR a decis să i se alăture în disperare de cauză, abia după ce au văzut cât de bine stă Lasconi în sondaje), cum își va putea promova agenda sa? Are Nicușor Dan carisma și capacitatea de negociere necesare să cârmească cele două mari partide mafiote înspre reformele absolut vitale dacă vrem ca România să nu facă implozie în următorii 4 ani? Are el capacitatea de a smulge PNL din brațele PSD și de a strânge o majoritate în jurul PSD-USR-UDMR și a minorităților naționale, eventual cu Bolojan prim-ministru?

Are Nicușor Dan capacitatea de a vorbi realmente pe limba poporului, într-un context în care rețelele de social media fac sau desfac, practic, politica unui stat? Are capacitatea de a coaliza societatea civilă reformistă și de a-i impune o agendă pe care să o susțină cu entuziasm? Aici îți poți da propriile răspunsuri și, în funcție de ele, să decizi să-l susții sau nu. Foarte puține din cele făcute în ultimii 4 ani la București îmi permit să dau răspunsuri pozitive la toate aceste întrebări, din păcate.

Ideea e că, fără susținere populară reală, un președinte reformist aflat în capul unui stat acaparat de mafii antireformiste și aflat pe buza prăpastiei economice riscă să fie scos drept țap ispășitor și să convingă tot mai mulți români că un dictator naționalist e soluția, iar nu o reformă reală a statului. Valabil atât pentru Lasconi, cât și pentru Nicușor Dan.

Pe plan extern, Nicușor Dan ar primi aceeași simpatie ca Elena Lasconi, dar ar avea nevoie de timp pentru a fi băgat în seamă în mod real la Bruxelles sau în cancelariile europene. O muncă de sisif, cu care Dan pare a fi obișnuit. Faptul că e relativ conservator îl va ajuta în relația cu administrația Trump, iar atitudinea sa pro-europeană nu poate fi pusă la îndoială prin simpla asociere cu Matei Păun, afacerist cu puternice relații în Rusia.

Bun, și eu cu cine votez?

Cum spuneam, votezi cu cine te-a convins sau, sigur, s-ar putea să votezi cu oricare dintre candidații de mai sus pentru că reprezintă răul mai mic. Dar ai mai făcut deja asta, foarte probabil. Și cu ce te-ai ales?

Asumă-ți faptul că, de data asta, e important să ceri mult mai multe de la un candidat la președinție. Chiar dacă crezi că e doar răul mai mic, e foarte important să-l forțezi să înțeleagă că asta nu mai e de ajuns, dacă ajunge președinte.

Deci singurul lucru cu care aș vrea mult să rămâi în urma acestui articol e că datoria ta nu se termină odată cu pusul ștampilei pe buletinul de vot. Dacă vrei să rămâi în România sau dacă ții la țara asta chiar și de la distanță, este esențial să-i tragi la răspundere pe politicienii aleși, cu mult mai mare putere și vigurozitate decât ai făcut-o până acum.

Zilele astea iei parte, cu adevărat, la un vot istoric. Orice votezi, asumă-ți consecințele: dacă România prosperă sau intră în colaps, e inclusiv răspunderea ta.

E cel mai important semn că ai învățat, după 35 de ani, ce înseamnă cu adevărat democrația.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€