Ce este adevărat și ce nu când vorbim despre ratarea aderării României la Schengen

Votul Austriei împotriva aderării României (și Bulgariei) la spațiul Schengen a generat un val de emoții anti-austriece la toate nivelurile societății. Iar pe fondul acestor sentimente au apărut, inevitabil, și primele mituri, narațiuni false sau trunchieri ale adevărului care riscă să devină, dacă sunt repetate suficient de des, literă de lege pentru mulți români. 

Din punct de vedere politic, implicațiile votului de joi sunt uriașe. Extremei drepte din România i s-a dat (încă) un motiv să tune și fulgere împotriva Uniunii Europene, iar la nivel mainstream există toate premisele ca anumiți actori să recurgă tot mai des la un discurs eurosceptic pentru a abate atenția de la propriile eșecuri.

Vrem să luptăm în continuare împotriva dezinformării și a știrilor false. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.Redacția PressOne

PressOne a analizat punctele de vedere exprimate în spațiul public din 8 decembrie încoace și a întocmit o listă cu cele mai populare și persistente narațiuni legate de votul Austriei. Pentu demitizarea lor, am stat de vorbă cu Marius Ghincea, cercetător la Institutul Universitar European (IUE) din Florența, expert în politici publice și asistent universitar la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, dar și cu experți în drept european și cunoscători ai politicii interne austriece.

„Austriecii/străinii jefuiesc România” 

În ultimele zile, ideea că Austria seacă România de resurse a fost intens vehiculată în spațiile suveraniste din presă și social media.  

„În cadrul înțelegerilor UE, i-am fost repartizați (n.r. Austriei) spre exploatare”, tuna joi liderul unei formațiuni naționaliste recent înființate.

Originile ideii nu sunt deloc noi și nici complet ilegitime. Implicarea unor firme austriece în defrișarea masivă a pădurilor din România, în colaborare cu afaceriști și politicieni locali corupți, a fost documentată pe larg de presa de investigație din țară. Vânzarea Petrom către grupul austriac OMV a făcut și ea obiectul mai multor controverse de-a lungul ultimelor două decenii. 

Însă Marius Ghincea încadrează discursul anti-investitori austrieci de astăzi într-o tradiție mai veche a României postdecembriste, cea a retoricii de tip „noi nu ne vindem țara”.

Politologul admite că da, există companii străine austriece care exploatează resurse în România, uneori într-o manieră nu tocmai etică. Însă îi îndeamnă pe români să se gândească la o realitate alternativă, în care aceste resurse nu mai sunt exploatate de firme austriece, ci de firme locale sau chiar de însuși statul român. 

S-ar traduce asta într-un nivel de trai mai bun pentru români? Ar fi acea exploatare a resurselor mai în beneficiul României decât în beneficiul unor patroni?

„Puțin probabil. Să spunem că în loc de o firmă austriacă care exploatează resursele forestiere ale țării, ar fi o firmă privată românească. Ar însemna asta că s-ar tăia mai puțini copaci? Nu sunt atât de sigur”, susține Ghincea într-un interviu acordat PressOne.  

Expertul român atenționează că retorica suveranistă mai omite un lucru: multe dintre firmele străine care au investit aici (nu neapărat cele austriece) n-au venit doar cu bani, ci și cu know-how și acces la piețe noi. 

„Bani se găsesc. Faptul că îi ai îți permite să construiești o firmă de automobile. Dar pentru a le face într-un mod productiv și la o calitate bună, trebuie să ai acel capital educațional de expertiză, pe care simplul fapt că ai bani nu ți-l oferă. 

Gândește-te la Renault. Dacia în ‘90 ajunsese să producă câteva mii de mașini și mașinile alea erau de generație 1960-1970. Renault n-a venit doar cu bani. Ci și cu know-how industrial, acel capital de expertiză, oameni din Franța aduși ca să regândească procesul industrial și să pregătească oamenii de la noi”, continuă Ghincea.

„E timpul să naționalizăm BCR și Petrom!”

Aceiași actori care au vorbit zilele acestea despre jefuirea României par interesați și de (re)naționalizarea unor companii precum Petrom și BCR – ambele aflate sub patronat austriac la ora actuală. Marius Ghincea crede că ar fi o greșeală. Orice măsură de naționalizare, a oricărei proprietăți private, ar fi problematică atât din punct de vedere al legislației europene, cât și naționale, în condițiile în care Constituția garantează dreptul la proprietate. 

În plus, arată cercetătorul, ar șifona și mai tare relațiile noastre bilaterale cu Austria, care astăzi este al doilea cel mai mare investitor din țară. Relații bilaterale în care Schengen e doar un singur punct, chiar dacă unul important.

„A menține relații bune cu Austria este important, pe lângă Schengen. Pentru că vrem la un moment dat să ajungem în Schengen și există alte probleme pentru care vom avea nevoie de votul Austriei în viitor. Deci nu e cazul să ne legăm singuri mâinile”, susține Ghincea.

Apoi, arată el, naționalizarea unor bănci sau unități de producție ar transmite un semnal negativ și celorlalți investitori străini care activează pe teritoriul României. Mesajul primit de companii ar fi că dacă mâine guvernul țării de origine ar lua o decizie care este contrară dorințelor sau intereselor României, afacerile lor de aici n-ar mai fi în siguranță, pentru că dreptul la proprietate privată apare și dispare în funcție de toanele statului român. Și atunci puțini și-ar mai dori să investească în țară, să aducă know-how și să formeze tehnic personal românesc.

„De ce ar mai investi un investitor francez câteva miliarde, dacă în situația în care Franța votează împotriva României pe o temă dată, există riscul ca guvernul României să-i naționalizeze capitalul? Și încă avem nevoie de investiții, cu tot PNRR-ul. Nu am fi ajuns la nivelul ăsta de dezvoltare a PIB-ului fără capitalul investit de străini”, argumentează expertul.

Boicotul individual este cu totul altă mâncare de pește. Dacă un cetățean român dorește să nu mai cumpere benzină de la OMV sau să nu mai bea cafea nu știu de care, este dreptul lui. Instituțiile și companiile statului – pe care Rareș Bogdan, eurodeputatul liberal, le îndeamnă să-și închidă conturile la băncile austriece – nu au, însă, același lux. 

”Ele (n.r. instituțiile publice) trebuie să achiziționeze bunuri în baza unor norme, reguli, prin licitații corecte”, continuă Ghincea. 

„Austria vrea la schimb gazul din Marea Neagră”

Joi dimineață, înainte de votul din Consiliul JAI, europarlamentarul Cristian Terheș susținea într-o postare din social media că „Austria se opune intrării României în Schengen pentru că cere la schimb gazul din Marea Neagră”. Postarea a strâns peste 7.400 de reacții și a fost distribuită de aproape două mii de ori pe Facebook în ultimele zile.

O astfel de speculație nu are niciun sens, arată Marius Ghincea. Licențele de concesiune pentru gazul din Marea Neagră s-au dat către Black Sea Oil and Gas (perimetrul Midia), asocierii Romgaz-OMV (perimetrul Neptun) și către un parteneriat Lukoil-statul român (perimetrul Trident). 

Perimetrul concesionat către OMV și Romgaz este cel mai bogat în resurse dintre cele trei. 

„În partea Neptun Deep, adică de mare adâncime, se află cel puțin 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale”, arăta o analiză Panorama din această primăvară. 

În condițiile astea, e greu de înțeles de ce Austria ar șantaja România pentru niște zăcăminte de gaz la care are deja acces via OMV, crede Ghincea. 

„E mână rusească”

Declarațiile lui Terheș au fost secondate în spațiul public de speculațiile lui Andrei Caramitru, care într-un interviu acordat ziarului Libertatea a acuzat OMV, fără să aducă probe, că ar bloca intenționat gazele din Marea Neagră pentru a servi intereselor Rusiei. În același interviu susține, însă, că austriecii și-ar dori până la urmă gaze din mare, dar ar vrea ca românii să le cedeze pe toate Austriei și să-și compromită astfel independența energetică. 

„Rusia e pe cale să se mai bucure încă o dată pentru o nouă nedreptate făcută României”, susținea și ministrul de Interne Lucian Bode, după votul Austriei împotriva aderării noastre la spațiul Schengen.

Lui Marius Ghincea i se pare puțin probabil să fi existat o înțelegere între Austria și Rusia pe acest subiect. Nu i se pare o ipoteză cu totul implauzibilă, mai ales în contextul înțelegerilor subterane care au ieșit la lumină în trecutul apropiat, dar spune că ar trebui să existe și niște dovezi puternice în sensul ăsta. O explicație alternativă mult mai plauzibilă, spune el, ține de problemele de politică internă pe care le are acum partidul de guvernământ din Austria, Partidul Popular Austriac (OVP). 

Dezinformarea austriacă: „Amânăm aderarea României și Bulgariei pentru că UE are o problemă cu migrația”

Argumentul principal invocat de Austria pentru a ne refuza accesul în Schengen a fost că UE ar avea o problemă cu migrația ilegală, iar România și Bulgaria ar trebui ajutate mai întâi să-și securizeze granițele împotriva acestui fenomen. Implicația de aici este că România ar constitui un culoar important de acces pentru migranții care își doresc să ajungă în Centrul sau Vestul Europei. 

Un raport Frontex citat de Libertatea arată că de 15 ori mai mulți imigranți ilegali vin prin Croația (primită joi în Schengen), față de câți intră prin România.

„3.867 de oameni au intrat prin Croația în trimestrul trei al lui 2022, doar 184 prin România, pe ruta Balcanilor de Vest”, scrie Libertatea.

Mai mult, cei de la Frontex precizează, pentru PressOne, că nicăieri în comunicările oficiale nu există o „rută a Balcanilor de Est”, așa cum susține Austria și că nu agenția europeană ar fi sursa datelor invocate de cancelarul austriac. 

În fața acestor cifre, teza guvernului austriac pică din start, chit că pare să-și fi găsit unii susținători inclusiv în spațiul public românesc. Și atunci care este explicația pentru o minciună atât de evidentă? Simplu. 

Alexandru Căprău, jurist din Viena care urmărește de îndeaproape politica internă austriacă, susține într-un interviu acordat PressOne că la finalul lui ianuarie 2023, OVP urmează să treacă printr-o rundă de alegeri locale dificile, în landul Austria Inferioară. Acolo, formațiunea de guvernământ riscă să piardă puterea în fața social-democraților sau extremei drepte. 

„A ieșit chiar astăzi (n.r. vineri) un sondaj unde OVP a ieșit pe locul trei, sub stânga și sub partidul de dreapta de aici. Ideea pe care vor s-o transmită e că fac ceva în privința migrației, pentru că este un land mai conservator. Și cea mai mare temă de discuție a OVP-ului în Austria este migrația, pentru că mulți oameni s-au plâns de acest fenomen și vor să-l oprească de foarte mult timp, numai că au găsit acum o scuză bună ca să manipuleze publicul din țară”, susține juristul stabilit în Viena.

În plus, partidul are probleme mari și la nivel național, iar după patru ani de scandaluri de corupție și schimbări frecvente de miniștri riscă să piardă următoarele alegeri generale. Bărbatul crede că în cheia aceasta, pur electorală, trebuie văzută schimbarea de direcție a Austriei. 

„Până acum nu se discutase deloc de lucrul ăsta. Ba Karner, ministrul de interne, a spus și el că a fost surprins și supărat că i s-a pus pe masă dosarul aderării. Cumva, ideea e că nici ei nu se așteptau să mai vrem în Schengen și vorbesc constant că trebuie reformat acest sistem, schimbat din rădăcini, că nu funcționează, dar cumva se bate cap în cap cu faptul că au fost de acord cu Croația”, încheie juristul.

„Oricum nu meritam să intrăm în Schengen!”

De partea cealaltă a dezbaterii, cele mai defetiste voci din societate spun că ba nu meritam să intrăm, pentru că nu întruneam condițiile, ba că intrarea în Schengen nu ne-ar fi adus nimic special. Prima afirmație e ușor de demontat. O contrazice chiar Comisia Europeană, într-un comunicat din luna noiembrie intitulat „Consolidarea spațiului Schengen: Bulgaria, România și Croația sunt pregătite să participe pe deplin la spațiul Schengen”. 

„România asigură o gestionare solidă și de înaltă calitate a frontierelor, inclusiv în ceea ce privește supravegherea frontierelor și verificările sistematice la frontiere, și participă la cooperarea polițienească internațională.Combaterea migrației neregulamentare și a traficului de persoane reprezintă două priorități în care România este activă”, se argumentează în comunicatul Comisiei, apropo de siguranța granițelor.

Poziția Comisiei nu pare să-i mulțumească pe toți, însă, fiind încă foarte populară teza că România ar fi prea coruptă, instabilă politic și fragilă instituțional pentru a avea dreptul la Schengen. Marius Ghincea recunoaște că ne facem vinovați de toate aceste rele, dar spune că nu suntem singurul stat din UE care se confruntă cu ele. Nici pe departe. Țări precum Polonia, Ungaria, Italia și Cipru au probleme similare, dacă nu chiar mai grave, continuă el. Și totuși sunt membre Schengen. 

Din punctul lui de vedere, la mijloc e incapacitatea statului român de a negocia, nu corupția.

„De asta trebuie ca miniștrii români trebuie să meargă ei, personal, și nu secretarii de stat la întâlnirile Consiliului JAI. Pentru că este un mediu de socializare, în care se formează prietenii, se cunosc persoane la nivel individual. Când n-ai mers tot anul la JAI, habar n-ai numele ministrului de interne austriac, l-ai văzut poate acum doi ani, la o întâlnire, iar acum te duci să-i ceri ceva – de ce te-ar băga ăla în seamă? Pentru că politic el are niște obligații acasă, iar interpersonal n-are nicio obligație față de tine”, argumentează Ghincea. 

„Contestăm la CJUE!”

O idee interesantă care a prins cheag cu puțin înainte de vot, dar și după, a fost cea a contestării deciziei la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Principalul său promotor a fost europarlamentarul PSD Victor Negrescu, iar logica din spatele propunerii este că Austria sau Consiliul Uniunii Europene ar fi încălcat tratatele Uniunii Europene prin votul negativ de joi, în condițiile în care primisem deja aviz favorabil din partea Comisiei Europene. 

Doar că un astfel de demers pleacă din start de la o premisă falsă, că votul Consiliului Uniunii Europene ar fi o simplă formalitate, care doar consfințește recomandarea Comisiei. Dar votul este unul politic, arată specialistul în drept european Alin Orgoan într-un punct de vedere transmis PressOne.

„Ei ar putea cere CJUE să verifice legalitatea inacțiunii Consiliului Uniunii Europene prin faptul că s-a cerut un vot și acesta nu a acționat. Deci trebuie probată abținerea de acționa. Ori aici nu vorbim de o abținere. Aici Consiliul Uniunii Europene s-a adunat, a votat, dar a votat negativ. Nu a votat în unanimitate pentru. Deci nu putem vorbi de o inacțiune.”

„Doi, se pune întrebarea dacă votul acesta în unanimitate este doar o formalitate sau statele membre au marja lor de apreciere. Felul în care este scris tratatul indică faptul că este un vot politic, pentru că Parlamentul European este doar consultat, iar Comisia dă o recomandare”, explică expertul.

„N-am pierdut mare brânză”

Ideea că n-am pierdut mare lucru plin ratarea aderării este iarăși o exagerare. E un pas important în procesul integrării europene, unul pe care mulți români îl așteaptă de cel puțin 11 ani. Pe lângă că ar reduce semnificativ timpul petrecut la cozi în aeroporturi, ar avea un impact economic pozitiv, mai ales în domeniul exporturilor. Astăzi, spune Ghincea, o mașină cu marfă care pleacă de la Craiova ajunge la graniță și stă două-trei ore până trece. Ore care înseamnă bani pierduți pentru companie, deci implicit pentru economia românească.

„Ai așadar eficiență și productivitate reduse, din care rezultă prețuri mai mari, profitabilitate mai mică, mai puțini angajați în România și așa mai departe”, arată expertul. 

Partea plină a paharului este că în felul acesta reușim să ne protejăm mai bine de importurile poluante, nu puține la număr. România importă de ani de zile munți de gunoaie din toate părțile lumii, iar numai în 2021 au fost oprite peste 14 mii de tone la granițele țării. Restul gunoiului, cel care trece, trebuie apoi depozitat și incinerat undeva pe teritoriul României, ceea ce produce poluare. Poluare cu gunoaiele altora. 

„Garda de Mediu a limitat numărul de intrări prin care se poate aduce gunoi în România și așa se face un screening mai bun. Acum câțiva ani eram importatori neți de gunoi la nivel european.”

„Dacă nu mai există punctele de de control, mașinile cu gunoi intră direct și fie le pierzi urma, fie e mult mai greu să detectezi unde se depozitează gunoiul din străinătate. Asta e așa, ca o ilustrare a unuia din puținele avantaje pe care le avem”, încheie Ghincea.