Circulația persoanelor este restricționată în perioada stării de urgență din București. Foto: Lucian Muntean

Cât de răspândită este, de fapt, epidemia de Covid-19?

Este foarte greu să ne dăm seama cât de răspândită este, de fapt, infecția cu noul coronavirus din două motive:

  • valul crescând de internări la terapie intensivă, care a blocat sistemele medicale din mai multe țări, în ciuda măsurilor de carantină
  • rapoartele zilnice care se concentrează pe numărul de infectări, cazuri grave și decese

Dar răspunsul la această întrebare este unul esențial, în special pentru a putea întrezări cum ne vom duce viețile în următoarele luni sau chiar ani.

Dacă ne aflăm abia la începutul pandemiei, cu doar câteva mii de cazuri reale, iar rata de mortalitate actuală raportată la numărul de infecții se menține (3.9% în România azi), atunci evident că ne așteaptă un drum extrem de greu și de îndelungat, cu foarte multe victime.

Dacă, dimpotrivă, infecția cu SARS-CoV2, virusul care provoacă boala Covid-19, este mult mai răspândită, poate la nivelul a milioane de infectați, atunci lucrurile se schimbă în mod fundamental.

Fiecare moarte este o tragedie, iar eforturile actuale sunt îndreptate către diminuarea drastică a cazurilor grave, care pot duce la deces. Este o luptă contra cronometru, esențială dacă vrem să ne păstrăm umanitatea.

Urgența medicală nu a trecut, așadar, la fel și necesitatea păstrării măsurilor stricte de carantină pentru o vreme. Însă, în mod paradoxal, un număr mult mai mare de persoane deja infectate ar fi, de fapt, o veste bună, pentru că ar însemna și că mortalitatea ar fi mult mai mică.

Asta ar însemna că, în ciuda valului de cazuri foarte grave care necesită terapie intensivă, am putea controla mult mai ușor această pandemie – la nivelul lunilor de zile, iar nu a anilor.

Deocamdată, este foarte greu să dai un răspuns exact la întrebarea „câți sunt, de fapt, infectați?”.

De exemplu, în România, dacă iei în calcul procentul de cazuri detectate din totalul de teste efectuate (4.417 din 43.578 de teste), ar însemna că 10% din populație este infectată deja cu noul coronavirus. Dar acest procentaj este influențat, în realitate, de o sumedenie de factori, în special de prioritizarea testării față de cei cu simptome, care s-au întors din zonele „roșii” sau au avut contact cu persoane din acele țări, precum și față de personalul medical, expus deja la bolnavii de Covid-19.

Deci procentul este irelevant pentru întreaga populație a României și nu putem ști cu exactitate cât de răspândit este în populație noul coronavirus. Dar au apărut noi date din care ne putem face o idee.

Imperial College London: între 1.88% și 11.43% din populația a 11 țări europene are coronavirusul

Poate suna la fel de exact ca o predicție făcută de o cititoare în palmă, însă marja minimă de infectare estimată de experții Imperial College London este deja mult mai mare decât cea detectată prin teste. Asta ar însemna că noul coronavirus infectase deja, la data de 30 martie, între 7 și 43 de milioane de europeni doar în aceste 11 țări (Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Norvegia, Spania, Suedia, Elveția, Marea Britanie), cu mult peste cele 600.000 de infecții detectate prin testare până la data scrierii articolului.

Estimarea se bazează și pe numărul mare de cazuri asimptomatice, de persoane care au fost infectate dar nu au dezvoltat boala, având în schimb anticorpii necesari pentru a nu se mai îmbolnăvi.

De asemenea, un studiu al universității din Göttingen estima că, în medie, doar 6% dintre cazurile de infectare cu coronavirus sunt detectate prin testare. Pentru România, de exemplu, acest studiu estima că la data de 31 martie fuseseră detectate doar 2.45% din cazuri, ceea ce ducea numărul total estimat al infectaților la 91.819.

Bineînțeles, și aici vorbim de marje largi de eroare, din cauza dimensiunii prea mici a eșantioanelor de public analizate.

Totuși, asta ar însemna că mortalitatea este cu un ordin de magnitudine mai mică, mult mai apropiată de cea a gripei.

Pe de altă parte, faptul că virusul trece prin întreaga populație duce la mult mai multe cazuri grave decât în cazul unei epidemii de gripă care afectează, de obicei, sub 10% din populație anual.

Iar dacă această trecere se face necontrolat, fără măsuri de precauție, atunci aglomerarea din spitale duce la colapsul sistemului medical (ca în nordul Italiei, în Spania și alte câteva țări sau orașe mari), precum și la creșterea mortalității și la mii de decese care puteau fi evitate.

Virusul SARS-CoV2, responsabil pentru boala COVID-19, NU este un virus gripal și are o sumedenie de efecte secundare grave, care abia sunt cuantificate. Va mai dura până când vom avea întreaga imagine asupra consecințelor infectării cu acest virus.

Studiul Imperial College London (pdf disponibil aici) estima, la data de 30 martie, că deja fuseseră evitate 59.000 de morți datorită măsurilor de carantină luate. În final, numărul de decese evitate prin măsurile de distanțare socială și de izolare va fi mult, mult mai mare. În lipsa acestora, șocul social ar fi fost uriaș.

Pe de altă parte, dacă virusul este mult mai răspândit dar nu duce la atâtea cazuri grave cât se estima inițial, asta înseamnă că am putea ajunge – cel puțin teoretic – mult mai repede la situația imunității de turmă, când peste 70% din populație are deja anticorpii necesari și începe să protejeze, indirect, și pe cei care nu au contractat virusul.

Rămâne însă întrebarea: cum ne putem da seama, de fapt, care este răspândirea reală a coronavirusului în populație? Cât suntem de departe sau de aproape de vârful epidemiei?

Nu există un răspuns simplu, pentru că aici intrăm în lumea statisticienilor și sociologilor, dar putem primi un răspuns complicat dar pertinent din partea unui expert. Barbu Mateescu ne prezintă date mai proaspete decât cele ale britanicilor, dar care practic le confirmă și le micșorează marja de eroare.

Barbu Mateescu: corelațiile care ne pot ajuta să înțelegem cât de răspândit e virusul

Corelațiile între două variabile anume pot fi de mai multe tipuri:

  • Poate să nu existe nicio corelație, caz în care mergem mai departe ignorând subiectul.
  • Sau poate fi certă și de mare intensitate precum, să zicem, cea dintre a avea o genă care provoacă boala X și a suferi de boala X.
  • De asemenea corelația poate fi certă – dar foarte mică. Imaginează-ți un oraș în care există obiceiul ca oamenii care achiziționează apartamente să plătească 200 de euro în plus pentru locuințele care au balcon – impactul celor 200 de euro există în multe achiziții, dar e infim prin comparație cu prețul total.

Intensitatea corelației se măsoară procentual. O legătură directă și perfectă, de parcă ai măsura legătura între un fenomen și sine însuși, ar fi de 100%. În cazuri precum apartamentele de mai sus, unde să zicem că prețul mediu de achiziție ar fi 100 de mii de euro, intensitatea ar fi extrem de mică.

Introducerea asta a fost necesară pentru ca să înțelegem cu precizie ce urmează.

Pe baza datelor de pe data de 5 aprilie de pe site-ul worldometers (care preia datele oficiale din toate țările), există o corelație certă între numărul de teste/milion locuitori dintr-o țară și nr. de cazuri știute/milion locuitori din acea țară.

Am calculat că 57% din variațiile între țări, în ceea ce privește nr. de cazuri știute/milion, sunt explicate de variațiile între țări în ceea ce privește nr. de teste/milion.

De aceea formula de mai jos nu e una perfectă în prezicerea numărului de cazuri știute pe baza numărului de teste. Dar e un punct de pornire.

Formula este: nr. cazuri știute/milion = 6% din nr. teste/milion + 122.9.

Să vedem cum funcționează formula asta în practică.

În România, la data de 5 aprilie, existau 2008 teste/milion. 6% din această valoare înseamnă 120.5. Adăugăm 122.9 și ajungem la 243.4. Numărul cazurilor știute/milion era de 201.

Diferența dintre cazurile estimate conform formulei și cazurile știute poate avea mai multe cauze: variații statistice naturale (viața nu se potrivește pe linie unei formule). Sau România, din motive precum slaba urbanizare a societății prin comparație cu restul Europei, are o transmitere segmentată, mai lentă decât în Olanda sau Franța. Unele din testările de până acum s-au făcut în grupuri sociale sau geografice cu expunere mică la virus. Explicațiile posibile sunt numeroase.

Să luăm alt exemplu. SUA este în situația inversă. Conform formulei ar trebui să aibă 444 cazuri știute/milion, dar are 1017. Acolo unde nr. cazurilor știute > nr. cazurilor estimate de formulă, testele au avut loc îndeosebi în focare sau în rândul oamenilor care erau deja suspectați în mod serios că ar fi infectați, de exemplu oameni care au murit de pneumonii și care aveau co-morbidități.

Implicațiile corelației sunt numeroase. În primul rând, în limita bunului simț – de vreme ce virusul nu se răspândește perfect matematic și la fel peste tot – cu cât mai multe teste faci, cu atât mai multe persoane infectate descoperi.

Strict teoretic, dacă toți cetățenii Uniunii Europene ar fi testați nr. cazurilor ar fi de 60 123/milion, adică de aproape 31 milioane persoane – fiecare a 17-a persoană din UE a fost deja infectată – iar în România am vorbi de peste 1,14 milioane persoane.

Aceste valori nu ar include persoanele care s-au vindecat înainte de a fi testate dar, cu excepția acestui aspect, sunt maximale. Ele reprezintă „pragul de sus” din punct de vedere matematic al răspândirii virusului, existând alte nuanțe în calcul pe care nu le menționez aici.

În același timp, acest „fiecare al 17-lea” este în mijlocul distribuției sugerate de cercetătorii britanici (1,8% – 11,4%), ei folosind însă altă metodă pentru a estima numărul infecțiilor.

Implicațiile pozitive ale acestui set de informații sunt numeroase.

O răspândire rapidă dar controlată a virusului aduce mai aproape de prezent momentul ieșirii din carantine sau lockdown. De asemenea, rata de mortalitate este mică, mult mai mică decât ne dăm seama. Dar acest subiect este spinos. Și iată de ce.

Există și o corelație (dar mai slabă) între numărul de cazuri/milion și nr. deceselor/milion. Este mai slabă – 35.1% – întrucât diferite țări au strategii diferite în ceea ce privește identificarea cauzei unui deces al unei persoane care suferă de COVID-19. Nu există standarde internaționale privind stabilirea cauzei acelui deces, fiind la latitudinea autorităților naționale sau în S.U.A. a medicilor înșiși să stabilească dacă virusul a fost responsabil pentru deces au ba. Acestea fiind spuse, formula generată de statistici este:

Decese/milion = 3,3% din cazuri/milion + 2.51

Pe 27 martie, când am încercat prima dată să desfac ițele statistice ale situației, formula era:

Decese/milion = 7,6% din cazuri/milion – 5.17

Ca să avem un reper, numărul cazurilor pentru toată planeta este acum de 163/milion. Pe baza formulei de acum zece zile, nr. deceselor/milion ar fi trebuit să fie de 7.2. Pe baza formulei de acum: 7.8. Dar este de 8.9. Treptat dar cert, din ce în ce mai mulți medici și din ce în ce mai multe țări acordă COVID-19 rolul de întâietate în diferite decese de fel și chip. Fenomenul e cunoscut din trecut, când bolile și afecțiunile noi „luau ochii” lumii medicale și se numește ‘ascertainment bias’.

Concluzii, cu rol de sugestie întrucât nu posed o diplomă de virusolog:

  • Răspândirea virusului este mult mai mare decât cea din statisticile oficiale, ceea ce având în vedere situația actuală este în genere un lucru BUN. Nu suntem la primii pași pe deal ci mult înspre vârf, deci suntem și mai aproape decât credem de momentul coborârii spre „câmpiile largi și însorite” (după cum spunea Winston Churchill într-un context similar). Dacă momentele de criză din spitalele italiene și spaniole surveneau în contextul în care eram abia la 1% din drum, situația era nefericită. Am străbătut însă mult mai mult.
  • Numărul deceselor va fi într-o creștere disproporționată în perioada următoare, pe măsură ce virusului i se dă importanță. În special în SUA. Și, intuiesc, și mai mult în Africa în momentul în care comunitatea medicală globală va putea să se concentreze asupra zonei.
  • Testarea pentru virus trebuie limitată la oamenii care au nevoie de ea. Ne apropiem de momentul când atât de mulți oameni au fost infectați sau au devenit imuni că testarea de dragul testării e absolut irelevantă.

Pentru calculul de mai sus am selectat 79 de țări, adică la cele care au cazuri și despre care se știe câte teste au făcut. China nu se află printre ele. Am eliminat țările liliputane precum San Marino sau Andorra, la care un caz sau un test în plus sau în minus schimbă statisticile în mod disproporționat. Marea majoritate a țărilor africane lipsesc de pe listă.

Mă aștept ca datele să se schimbe mult odată ce virusul pătrunde în India, unde profilul populației și eventualele co-morbidități sunt cu totul altele decât în Europa.

Surse:

Ascertainment bias în funcțiune: https://www.bbc.com/future/article/20200401-coronavirus-why-death-and-mortality-rates-differ

Worldometers: https://www.worldometers.info/coronavirus/#countries


Va mai dura până când vom ști care este procentul exact de europeni infectați cu noul coronavirus. Datele se actualizează zilnic, iar statisticienii și epidemiologii publică materiale de analiză care se depreciază foarte rapid, dar care contribuie la o imagine tot mai clară a acestei pandemii.

Este prima pandemie din istorie în care omenirea beneficiază de eforturi coordonate, la o scară nemaiîntălnită, din partea oamenilor de știință. Deși ne aflăm încă în cea mai tulbure perioadă a acestui eveniment, cel puțin din punct de vedere medical, există totuși tot mai multe date care ne permit să credem că această criză se poate gestiona mai ușor decât am crezut până acum.

Până atunci, este absolut necesar să menținem măsurile de izolare și distanțare fizică.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...