De ce se încăpățânează Cărturești să creadă în cititori?

Voicu Bojan

Opinii

18/07/2025

Acest articol nu este un advertorial, deci nu trebuie marcat cu litera P. El a pornit dintr-o curiozitate personală, asumată pe deplin. Ca cititor fervent, ies de la fiecare târg de carte marcat de o profundă stare de anxietate. Corturile sunt urâte, podelele scârțâie, cărțile par risipite peste tot alandala, iar în fundal răsună lansări de carte pe bandă rulantă, care seamănă toate între ele.

Câteva zile nu îmi mai vine să scriu nimic, darmite să public ceva vreodată. În schimb, când pătrund cu smerenie într-o librărie frumoasă, prind din nou drag de cuvinte, de miros de cerneală, de povești nesfârșite și de înțelepciune tăcută. Și mi se pare că, vorba lui Hamlet, lumea noastră sărită din balamale nu e cu totul pierdută. Despre astfel de lucruri este vorba în dialogul de mai jos: despre curaj, încăpățânare, frumusețe și, nu în ultimul rând, despre speranță. Avem nevoie de toate. v/b

Librăriile Cărturești înseamnă azi 25 de ani de curaj, de determinare și mai presus de toate, de frumusețe. Dar despre aceste trei cuvinte, mai târziu. Pentru început, aș fi curios de două lucruri. Ambele țin de geneza ideii de a crea un lanț de librării răspândite în toată țara. Așadar:

De unde a plecat totul? Momentul zero, revelația primă? Putem face oare o mică anamneză?

Nicoleta Iordan și Șerban Radu: Eu una speram să nu fie nevoie să o luăm chiar de la '48 încoa’ ☺ Am vorbit adesea în acești 25 de ani despre cum am început, dar încerc să răspund pe scurt – inițial a fost un hobby, o nevoie de a umple un gol, atât în sufletele noastre, cât și în comunitate. 

Amândoi aveam alte job-uri, nu ne-am propus să facem bani, ne-am calculat cam cât ne-am permite să pierdem și să contribuim cu bani de acasă lunar, dar surpriza a fost că, încă din primele săptămâni, librăria a atras public și am descoperit că nu eram singurii idealiști din București.

Un număr mare de oameni a descoperit cu bucurie mica librărioară de 40 de metri pătrați de pe strada Edgar Quinet, iar aceștia au dus vorba mai departe și astfel, în doar câteva luni, a devenit neîncăpătoare. După trei ani am deschis Cărturești Verona care a devenit emblematică și a căpătat un adevărat rol de „sufragerie a orașului”. 

Mai apoi, lucrurile au devenit serioase, am început să deschidem și în alte orașe și să ne asumăm cu responsabilitate acest rol de liant cultural, cu mult accent pe designul librăriilor și experiența publicului în relația cu cartea, combinând seriozitatea actului cultural și educațional cu obiecte simpatice sau cu accente ludice. De 25 de ani ne ținem de această misiune de a duce cartea în toate colțurile țării și acest lucru ne ghidează în tot ceea ce facem și în felul în care luăm deciziile. 

Etimologia acestui cuvânt inventat – Cărturești... Cum s-a născut el și cum a fost validat? În cele din urmă, cum l-am putea traduce pe înțelesul românilor?

Cărturești înseamnă un sat al cărților. Ne-a plăcut această alăturare – „carte” plus sufixul de localitate... Cărturești ne dorim să fie ceea ce era agora în antichitate, un loc al ideilor, un loc de dialog și dezbatere. O librărie are pe rafturile ei tot ceea ce a creat omenirea mai bun de-a lungul secolelor…

În comunicatul de presă de la lansarea ultimei noi Librării Cărturești Zola (azi 15 iulie 2025) spuneți așa: „În ciuda provocărilor, ne dorim să mergem mai departe. Alegem să deschidem, nu să închidem. Să ținem visul în viață, nu să renunțăm. Pentru că misiunea noastră rămâne aceeași: să ducem cartea acolo unde este nevoie de ea. Iar azi, mai mult ca oricând, este nevoie de ea.”

Da, a fost un început timid. Însă o vorbă din Scriptură spune că „Dumnezeu binecuvântează începuturile slabe”. Ați resimțit vreodată toată povestea ca pe o binecuvântare în ciuda zdroabei, a provocărilor financiare și a riscurilor asumate?

Cărturești s-a născut din pasiune (și din necesitate, îmi place mie să zic), din dorința a doi oameni de a avea un spațiu diferit în București în jurul căruia să se adune cu prietenii lor, dar a crescut datorită numărului mare de cititori care ne calcă pragul zilnic în toate librăriile.

Am avut un tag line acum vreo 20 de ani, cred că la deschiderea Veronei – „Cărturești aparține celor care și l-au imaginat”. Noi suntem extrem de atenți să integrăm nevoile și dorințele celor care ne calcă pragul. Ne uităm la ce preferințe au, ce alăturare de produse își doresc pe lângă carte, ce trenduri la nivel global există în jurul cărților.

Așadar, indiferent de provocări și greutăți, la finalul zilei ne umplem de bucurie când vedem coada formată de oameni în așteptarea deschiderii noii librării din Cluj-Napoca. Când auzim că profesorii din Vaslui au dat liber copiilor de la școală ca să meargă la deschiderea librăriei din orașul lor. Când clienții își găsesc doar în librăriile noastre cartea pe care o căutau. Când elevi din mediul rural compun scrisoarea de început de an cerută de profesoara de română adresându-se nouă, celor de la Cărturești, și cer deschiderea unei librării și în satul lor.

Să nu uităm de cele câteva sute de persoane din Buzău care au făcut o petiție online (prin 2018) să se deschidă un Cărturești la Buzău (am reușit prin 2019). Sau când vedem adolescenți venind în grupuri că stau cu orele în librării, fiindcă sunt printre puținele spații din oraș în care se simt cool și safe.

Pe noi toate acestea ne hrănesc și ne oferă energia necesară pentru a o lua din nou din loc a doua zi. Pentru că dincolo de aceste comportamente, vedem mult mai mult: și anume că librăriile sunt dorite, căutate și că pot schimba o comunitate atunci când ajungem unde trebuie. Unde comunitate înseamnă oameni de toate vârstele, cu preocupări și interese din cele mai diverse.

Aș vrea să știu cum a fost răsplătit de-a lungul anilor acest curaj de a înainta împotriva curentului? În ultima vreme, acesta pare mai potrivnic decât niciodată. Vorbim totuși de un lanț de 60 de librării răspândite în toată țara (Chișinău, de asemenea) și de 900 de angajați. Nu e deloc un lucru mic. De unde vine această sfântă încăpățânare? Și mai ales, cu ce preț vine ea?

Această încăpățânare vine din înțelegerea realității sociale din țara noastră la care vrem să contribuim constant, prin educație, prin valoarea socială a librăriilor, prin expunerea la idei cât mai diverse, prin cultivarea discernământului atât prin oferta de carte, cât și prin evenimentele pe care le organizăm și găzduim.

Este extrem de necesară și valoroasă aducerea oamenilor împreună și construirea de comunități în care oamenii să se vadă și asculte. Mai ales acum când vedem că atât în România, cât și în Europa, după un an cu alegeri în multe țări, polarizarea se află la cote maxime. Vorbim despre fracturi tocmai pentru că nu mai avem spațiul, energia de a ne asculta și de a ne expune la idei sau oameni diferiți față de noi.

Așadar, Cărturești se încăpățânează de ani de zile să fie acest spațiu care creează o punte, cu multe ramificații, astfel încât oamenii să găsească fix ceea ce au nevoie, fie cărți, oameni, evenimente. Și mai face ceva – și-a propus să contribuie necontenit să dezvolte această piață de carte – a inițiat proiectul de burse pentru scriitorii români, a lansat Premiile Cărturino pentru autorii și ilustratorii de cărți de copii, organizează festivaluri de carte pentru adolescenți, festivaluri de poezie și proză scurtă și mai nou și-a propus Mișcarea pentru lectură la care sperăm să adere cât mai mult oameni și s-o crească.

I-am spus „încăpățânare” și pentru că este vorba despre o misiune pe termen lung, despre asumarea unui anumit rol în tot acest ecosistem complicat al cărții. Dacă ne-am fi concentrat doar pe aspectele economice ale acestei aventuri, am fi renunțat probabil demult, copleșiți de multele dificultăți.

Această „aducere a oamenilor împreună” despre care vorbiți nu se face oricum și, mai ales, nu oriunde. Aș vrea să ne oprim puțin la acest aspect. Marca lanțului de librării Cărturești a mizat încă de la începuturi pe un estetism spectaculos. Nu degeaba în topul The Telegraph al celor mai frumoase librării din lume se numără Cărturești Carusel.

Practic, voi construiți oaze urbane cu un parfum unic. Alegeți clădiri de patrimoniu de rezonanță, le renovați și le adaptați într-un stil propriu alături de cei mai buni arhitecți și designeri de interior. Nu vreau să îmi imaginez câți bani costă aceste investiții și în câți amar de ani se amortizează. Cum s-a născut acest pariu îndrăzneț pe frumusețe? Poate oare frumusețea salva cărțile, iar cu un drum, și pe noi, cititorii?

Pariul pe frumusețe s-a născut din întâlnirea fericită cu Șerban Sturdza din urmă cu 23-24 de ani, unul dintre cei mai prestigioși arhitecți români. Domnia sa a fost președinte al Ordinului Arhitecților din România și acum este președinte al Pro Patrimonio.

Domnul Sturdza ne-a abordat la scurt timp după ce am deschis prima librărie de pe strada Edgar Quinet numărul 9. A venit către noi cu invitația de a deschide o librărie în casa pe care familia sa a reușit să o recupereze, actualmente Cărturești Verona. Aceasta este prima clădire de patrimoniu în care am deschis o librărie, un proiect care ne-a încărcat cu extrem de multă experiență „de șantier”, cu respect și răspundere pentru valoarea trecutului (acest aspect nu era la modă pe atunci, dimpotrivă, se demola fără discernământ), dar și cu perspective noi despre calitățile arhitecturii în relația cu publicul.

Șerban Sturdza este de un rafinament rarisim, iar pasiunea sa pentru patrimoniu s-a dovedit molipsitoare; îi suntem mai mult decât recunoscători. Astfel că, după Cărturești Verona am fost ghidați de niște referințe la standarde înalte și ne-am străduit ca fiecare nouă deschidere în astfel de imobile să devină un câștig și pentru patrimoniul arhitectural.

„Pariul pe frumusețe” a adus vizibilitate și credibilitate pentru librărie ca instituție, inclusiv un respect care s-a transferat de la arhitectură la relația publicului nostru cu cărțile. Avem cu toții nevoie de repere fizice, concrete, cu atât mai mult acolo unde orașele noastre se dovedesc a fi foarte vulnerabile; prezența unei librării într-un imobil istoric redat orașului este un reper și, de ce nu, o formă de salvare.

Am numărat ieri pașii. Între librăria voastră din Casa Hintz situată în clădirea-simbol ce adăpostește Muzeul Farmaciei din centrul orașului Cluj-Napoca și proaspăt lansata Cărturești Zola (360 de metri pătrați utili pe trei niveluri!) sunt doar 97 de pași.

Vorbim așadar de o proximitate geografică asumată, care pe mine unul, m-a șocat de-a dreptul. Mai ales că, într-un perimetru relativ apropiat, există nu mai puțin de alte cinci librării serioase. Dincolo de îndrăzneală, mi se pare, dacă mi-e îngăduită sinceritatea, de-a dreptul o aroganță. Cum este posibil să reziste așa o activitate într-o țară în derivă, aflată parcă sub asediu și într-o permanentă stare de incertitudine?

Pare un paradox, nu? Însă noi vedem aici un echilibru. Cu cât crește incertitudinea din viața zilnică a oamenilor, cu atât oamenii caută să o echilibreze prin comportamente care să le aducă o stare de bine și de liniște. Iar pentru câteva milioane de români, vedem că, lunar, acest echilibru implică și o pauză de o jumătate de oră într-o librărie.

În ceea ce privește proximitatea celor două librării din Cluj-Napoca, ele nu au doar o arhitectură și un design interior diferite, dar au și o ofertă de carte și de produse diferite. Aici este un al diferențiator major la librăriile Cărturești. O dată, ele reflectă prin design o parte din specificul local al comunității, sau al spațiului, dacă se află într-o clădire de patrimoniu. Dar vin și cu o ofertă de carte și produse non-carte diferite.

Atât Zola, cât și Hintz au la parterul lor noutăți și bestsellers, dar în privința particularităților din Zola vorbim despre o ofertă considerabil mai bogată de carte pentru copii și adolescenți, pe lângă o extindere generoasă pentru fandom. La Hintz este deja și se va extinde oferta de carte de cultură vizuală, precum și științele sociale, autori români, studii sau eseistică.

Iar din oferta de carte derivă un anumit tip de public care va frecventa librăria. La nivel de lecturi, rolul Cărturești este acela de a face accesibile acele cărți pe care nu le găsești în altă parte. Cărți la care nu te-ai fi gândit că ai avea nevoie să le citești și pe care nu le poți descoperi decât dacă intri într-o librărie.

Noi spunem că prin fiecare librărie facilităm descoperirea cărții pe care nu o căutai. Fiindcă o librărie se definește nu atât prin bestsellers, cât prin diversitatea de lecturi pe care o oferă, acele cărți care pot aștepta cuminți luni de zile pe rafturi până să-și găsească cititorul potrivit.