Avengers: Infinity War

Ajuns fulgerător între primele zece filme din toate timpurile în faimosul Top alcătuit de utilizatorii site-ului IMDb, Avengers: Infinity War se concentrează asupra personajului negativ Thanos (Josh Brolin), care încearcă să adune toată puterea galaxiei în mănuşa sa special creată.

Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să obțină toate cele şase Pietre ale Infinitului, care sunt răspândite prin Univers.

Iar singurii care îl pot opri sunt super-eroii Marvel, reuniți în jurul acestei cauze comune.

Cele şase giuvaeruri controlează spaţiul, mintea, realitatea, puterea, sufletul şi timpul. Fiecare oferă puteri incredibile gardianului său, dar, laolaltă, pot distruge întregul Univers doar cu o pocnitură a degetelor.

Miza este, precum Pietrele, una dincolo de cuvinte.

Thanos vrea să atingă această putere ca să înjumătăţească aleatoriu toate rasele biologice, în ideea că resursele nu mai sunt suficiente pentru toată lumea.

Benedict Cumberbatch, Robert Downey Jr., Mark Ruffalo și Benedict Wong, într-o scenă din film.

Pentru creatorii filmului, cea mai dificilă misiune este să îmbine istoriile tuturor personajelor Marvel în aşa fel încât povestea să rămână coerentă.

Având în vedere multitudinea de super-eroi (de la Iron Man până la Thor sau Captain America), regizorii Anthony şi Joe Russo reuşesc să parcurgă un plan narativ îndrăzneţ şi complex.

Cu toate că vorbim despre întâmplări imaginare, astfel de filme SF pornesc de la aspecte cotidiene.

Dorinţa bolnavă a lui Thanos de a „echilibra” viaţa din Univers prin înjumătăţirea populaţiei este inspirată din teza conform căreia, într-un viitor nu foarte îndepărtat, Pământul nu va mai putea susţine cererea de consum a unui număr de oameni aflat mereu în creştere.

Această idee apare şi în Downsizing. Acolo, soluţia fictivă constă în micşorarea trupului uman la aproximativ o zecime din dimensiune, tocmai pentru ca resursele planetei să rămână îndestulătoare.

Această referinţă permanentă la situații palpabile contribuie la succesul unei ficţiuni. Pentru că, în calitate de spectatori, noi aşteptăm să ne confundăm cu pornirile şi firile personajelor sau să ne regăsim în ele.

Dacă ne uităm către istoria cinematografiei, orice epopee îmbină cele două dimensiuni: aspectul imaginar îşi trage subiectele din dilemele perioadei în care a fost turnată.

Chris Evans și Scarlett Johansson.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Revenind la Thanos, el nu este tipul de antagonist abrutizat şi ilogic, care vrea doar să-i vadă pe alţii suferind.

Motivaţiile lui sunt mai profunde şi provin dintr-un trecut în care a fost privat de bunăstarea celorlalți locuitori ai spaţiului natal.

Fiindcă Titan − satelit natural al planetei Saturn – deține resurse insuficiente pentru un trai decent, Thanos a propus, ca soluție de supraviețuire a speciei, înjumătăţirea aleatorie a populaţiei.

Lovindu-se de un refuz înjositor, el a devenit obsedat de presupusul echilibru galactic și este dispus la orice sacrificiu pentru a pune mâna pe Pietrele Infinitului.

Aşa se face că, pus în faţa unor opţiuni dificile şi chiar dureroase, Thanos alege nu cu inima, ci cu mintea.

El ar fi în stare să renunţe şi la fiica sa adoptivă, Gamora (Zoe Saldana), pe care o iubeşte enorm, pentru a obține toate cele șase comori. La fel gândeşte şi despre ceilalţi copii ai lui, pe care îi trimite să obţină, cu orice risc, giuvaierele.

E un calcul cinic, în care oricine şi orice devine dispensabil – pentru un bine suprem închipuit.

Această însuşire – de a călca peste cadavre pentru a-și atinge obiectivul – vine să adauge credibilitate antagonistului Thanos.

El își imaginează că este singurul capabil să ducă societatea mai departe (așa-numitul complex mesianic). Are impresia că a fost ales să execute un plan mult mai înalt, care se leagă de prezervarea vieţii în spațiul cosmic.

Iar pentru asta, nenumărați oameni trebuie să moară.

Thanos nu se va opri până când nu va evapora jumătate din populaţia Universului.

Josh Brolin, în rolul Thanos.

Glumiţele auto-referenţiale cu care operează scenariştii şi regizorii filmului, trimiterile către cultura pop – ajunse atât de la modă acum, când producţii precum Stranger Things sau Ready Player One înregistrează încasări formidabile – creează o atmosferă familiară şi o legătură cu mai multe generaţii.

Aşa cum Thanos doreşte să preia toată puterea lumii în mănuşa sa de fier, la fel şi producătorii caută să reunească toţi eroii Marvel în cea mai mare istorie de până acum a francizei.

Dar încleştarea nu se termină în acest film, urmând tiparul narativ din Războiul stelelor sau Stăpânul inelelor – unde antagonistul obţine mai întâi ce a visat şi e foarte aproape să îşi distrugă toţi rivalii.

Va urma și partea a doua, care se va concentra, probabil, asupra planului de revenire pus la cale de protagoniştii rămaşi în viaţă.

Foarte aproape să dobândească puterea supremă, Thanos pare însă de neoprit.