Asaltul țestoaselor ninja

O curiozitate plăcută trebuie să-l fi incitat pe un băiat de 11 ani din Sighișoara când fratele său mai mare i-a spus la telefon că-i va aduce un cadou care încape lejer pe fundul unei sticle din plastic.

Atunci, în august 1998, Adrian Muntean avea să primească în fața blocului, de la fratele său, Lucian, o mică țestoasă.

„Era cât o nucă. N-am văzut mai mici la pet-shop. Aveam o vecină care mi-a spus cum se numește broscuța în limba maghiară, teknősbéka, iar, de acolo, numele i-a fost Beko”, povestește Adrian Muntean, care acum lucrează în Marea Britanie ca inginer de vibrații la Jaguar Land Rover.

Beko era o țestoasă de Florida cu tâmple roșii.

„Îmi plăcea s-o văd cum se întinde la soare. Și cum a învățat că, dacă înoată la marginea acvariului și stropește cu apă, am să merg s-o hrănesc”, spune inginerul.

În 2005, Adrian Muntean s-a stabilit la Cluj-Napoca. După doi ani, când s-a mutat singur în cameră, și-a adus țestoasa de la Sighișoara.

„Aveam prietenă, iar ei i s-a părut cute, de-aia am reintrat în posesia țestoasei.”

În același an, și-a cumpărat încă două țestoase de Florida, tot cu tâmple roșii. „Până au crescut, le-am ținut într-un acvariu separat.” 

VIDEO. Țestoasele lui Adrian Muntean

Beko a crescut până la lungimea de 14 centimetri. „În final, cred că s-a îmbolnăvit. A încetat să mai fie activă. Luni de zile doar stătea, nu mânca.” În 2012 a murit.

Un an mai târziu, în august 2013, Adrian Muntean a primit oferta de lucra în Marea Britanie, la Coventry. „Într-o lună m-am și mutat.” 

În privința celor două țestoase rămase în țară, spune că nu a găsit cui să le ofere, așa că le-a dat drumul în lacul Chios din Cluj.

O modă din anii ’90

Între 1989 și 1997, circa 52 de milioane de țestoase de Florida cu tâmple roșii au fost vândute în întreaga lume de crescătorii americani, estimează un articol științific despre prezența acestei specii în Asia.

Autorii consideră că popularitatea speciei a fost influențată de succesul serialului de desene animate Țestoasele ninja, transmis și în România.

Tiberiu Sahlean (33 de ani), herpetolog la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, confirmă că felul în care erau desenate personajele pare inspirat, într-o oarecare măsură, de înfățișarea țestoasei de Florida.

La scurt timp, pe toate continentele, mai puțin în Antarctica, au fost eliberați în natură indivizi din această specie.

Așa a ajuns Trachemys scripta elegans în topul 100 al celor mai periculoase specii invazive.

Filmul de mai sus a fost realizat la Băile Felix de biologul Tibor Sos (38 de ani), de la Asociația „Grupul Milvus” din Târgu Mureș, și distribuit pe YouTube în august 2012.

Cunoscătorii vor observa o densitate mare de țestoase de Florida cu tâmple roșii (Trachemys scripta elegans) sau cu tâmple galbene (Trachemys scripta scripta), alături de țestoase de lac autohtone, Emys orbicularis.

„Este acel lac cu țestoase cunoscut de toți cei care merg la Felix. Aici ajung țestoasele nedorite, și deseori sunt eliberate și țestoase de apă autohtone, care nu au ce căuta acolo. Apariția țestoaselor acolo cred că nu a fost planificată, doar s-a întâmplat”, spune Tibor Sos.

„Sunt frecvente în marile orașe,
unde li se dă drumul în parcuri”

Tiberiu Sahlean spune că țestoasa de Florida, originară din sud-estul Statelor Unite, a intrat în atenția industriei de animale de companie din mai multe motive:

„Este frumos colorată, este ușor de întreținut și nu are nevoie de multe condiții speciale pentru a supraviețui”.

Problema pornește, consideră herpetologul, de la faptul că „proprietarii pet-shop-urilor aduc juvenili”.

„Aceștia au carapacea de 5-7 centimetri diametru. Lumea vede ce simpatici sunt, copiii zic – «hai să luăm!».

Fiind mici, o cutie de 10 centimetri este de ajuns. Mâncare se găsește: purici de baltă, pește.

Țestoasele cresc, iar carapacea ajunge să aibă 30 de centimetri diametru. Prin urmare, animalele necesită mai multă mâncare și fac mai multă mizerie”, explică Tiberiu Sahlean.

Cum o astfel de vietate poate să trăiască în captivitate și 40 de ani (alte surse indică o longevitate și mai mare), multe se pot schimba pe parcurs în viața celui care o îngrijește.

Tiberiu Sahlean descrie ce se întâmplă ulterior:

„Majoritatea le eliberează, sub pretextul că animalele ar duce o viață mai bună decât în captivitate. Sunt frecvente în marile orașe, unde li se dă drumul în parcuri.

Deși în SUA au un areal destul de sudic, unele reușesc să hiberneze și în România. Au necazuri peste iarnă, pentru că temperaturile sunt destul de scăzute. Multe nu reușesc să treacă de hibernare, mor.

În București, și în Grădina Botanică, și în Parcul Văcărești, am văzut mulți indivizi morți sau care aveau otită – îi recunoști pentru că au ochii umflați – din cauza frigului. Țestoasei de Florida îi trebuie apă călduță”.

Tibor Sos consideră că „multe țestoase eliberate mor la prima hibernare din cauza stării precare de sănătate sau, în anii următori, de foame, din pricina hranei necorespunzătoare sau din lipsa altor condiții”.

Vlad Cioflec (34 de ani), herpetolog în cadrul Asociației Parcul Natural Văcărești, spune că țestoasele de Florida au reușit să se și reproducă pe teritoriul României, la Constanța, în Microrezervație. „Au observat cei de la Universitatea Ovidius.”

Tibor Sos adaugă că mai sunt „relatări despre exemplare tinere întâlnite, dar nu există date exacte dacă acestea au eclozat natural în zonă sau nu cumva au fost și acestea eliberate de cineva care le-a reprodus cu intenție sau accidental acasă”.

Țestoasele de Florida ies primele din hibernare

În mod normal, pe teritoriul României, Trachemys scripta hibernează din noiembrie până în februarie, iar Emys orbicularis – din noiembrie până în martie, spune Vlad Cioflec.

Biologul precizează că țestoasa de Florida „iese mereu prima la sorire, uneori și iarna, în zile frumoase dintre perioade foarte reci”.

„Reușesc să se urce la propriu peste țestoasele de lac”

Pentru că unii indivizi de Trachemys scripta izbutesc să supraviețuiască iernii, România riscă să devină, în lumea țestoaselor, o colonie americană.

Reprezentanta locului, Emys orbicularis, „este specie protejată Natura 2000, inclusă pe Anexa 3 a Directivei Habitate, care indică posibilitățile de conservare pentru faună, floră și habitate din Uniunea Europeană”, spune Tiberiu Sahlean. Semn că indigena are necazuri din pricina restrângerii habitatelor sale, alterate de realizările colonizatorului suprem, omul.

Tibor Sos subliniază că „lacurile din orașele mari sunt oricum afectate de activitatea umană, iar dacă mai există o populație de țestoase de apă autohtone, încă un factor de stres probabil va fi deja prea mult pentru ea”.

După hibernare, în teritoriile în care reptilele blindate cu carapace se intersectează, începe lupta. Iar mărimea combatanților contează.

Vlad Cioflec explică:

„Practic, țestoasele de Florida sunt un concurent pentru hrană, pentru locurile de sorire, pentru zonele optime de depunere a ouălor și a celor de iernare.

Fiind chiar și de câteva ori mai mari decât țestoasele noastre, nu le este foarte greu să le dea la o parte la propriu și la figurat”.

Tiberiu Sahlean indică unde lupta este mai aprigă:

„În zonele urbane, unde trăiesc ambele specii și intră în contact, concurența este mai mare. Acolo există potențialul ca indivizii să se reproducă.

În habitatele respective se dă o luptă pentru locurile de însorire. Țestoasele de Florida reușesc să se urce la propriu peste țestoasele de lac. Pentru ambele specii, însorirea este vitală și înseamnă mai multă energie”.

Site-ul iucngisd.org descrie rezultatul luptei:

„S-a observat că Emys și-a mutat activitatea de însorire către locuri considerate a fi de calitate mai scăzută, în timp ce dominanta Trachemys a ocupat cele mai bune locuri pentru însorire”.

Mediul în care sunt abandonate țestoasele considerate invazive are de suferit și altfel, indică Tibor Sos:

„Țestoasele de Florida sunt aproape generaliste și pot consuma cam tot ce mișcă și crește în aceste lacuri, transformându-le pur și simplu în deșerturi cu apă.

Deseori, din cauza condițiilor precare în care au fost ținute, ele aduc boli și paraziți ce ajung ușor la cele autohtone”.

Vlad Cioflec arată că țestoasa de Florida este omnivoră și „începe cu hrana care atrage atenția – pești, mormoloci și tritoni, după care curăță materia vegetală, nu iartă nimic”.

Și el atrage atenția că „fiecare țestoasă de acvariu abandonată” crește riscul de a introduce „noi patogeni în ecosistemele naturale”.

Masculii băștinași sunt atrași de femelele străine

O altă problemă pentru țestoasa indigenă, subliniază Vlad Cioflec, este că masculii de Emys orbicularis pot fi atrași de femelele de Trachemys scripta, în general mai mari decât cele din specia lor.

„Masculii de Emys încearcă să se împerecheze cu femelele de Trachemys, crezând că sunt femele europene foarte sănătoase.

Dimensiunea femelelor e foarte importantă pentru masculi: o femelă mai mare indică posibilitatea de a depune mai multe ouă.”

Populațiile de țestoase

În lipsa unor cercetări edificatoare, este greu de stabilit exact câte țestoase de Florida abandonate trăiesc pe teritoriul României.

Biologul Tibor Sos este de părere că numărul acestora ar fi de câteva sute în București și de maximum o mie în toată țara.

Vlad Cioflec crede că numărul țestoaselor Trachemys scripta ar fi de ordinul miilor și adaugă că, prin comparație, numărul de țestoase Emys orbicularis aflate la noi ar fi de ordinul zecilor de mii.

Efectele unor legi cu hibe

Uniunea Europeană a încercat să stopeze importurile de țestoase exotice, însă hibele noilor legi le-au permis comercianților să se reorienteze. Tibor Sos detaliază:

„După 1990, comerțul cu țestoase exotice s-a axat aproape cu desăvârșire pe țestoasa de Florida cu tâmple roșii, Trachemys scripta elegans.

Astfel, în prima perioadă, aceste țestoase erau singurele exotice eliberate în natură. Mai târziu, comerțul cu această subspecie a fost interzis și a apărut cealaltă subspecie, cea cu tâmple galbene sau cu burta galbenă, Trachemys scripta scripta.

Dacă ne uităm acum la comunitățile exotice de pe aceste lacuri, vedem că raportul dintre cele două forme este egal sau chiar este în favoarea lui Trachemys scripta scripta.

Subspeciile speciei au același rol și ocupă același loc în lanțul trofic în habitatele unde trăiesc, deci vor fi aceeași amenințare după eliberare”.

O altă subspecie către care s-au orientat comercianții a fost țestoasa de Cumberland, Trachemys scripta troostii.

Tibor Sos completează:

„Prima greșeală a legislației europene a fost interzicerea comerțului doar cu subspecia Trachemys scripta elegans, a doua greșeală a fost interzicerea doar a speciei Trachemys scripta, când ar fi trebuit interzis tot genul Trachemys, mai ales că toate speciile din gen au aceleași caracteristici ce le pot face invazive.

Ar trebui interzise chiar mai multe specii, care se aseamănă în biologie și etologie cu acest gen. Fiindcă prevenirea este mai ieftină decât combaterea. Normal, dacă vrei să o faci. 

Interzicerea în totalitate a comerțului cu Trachemys scripta a dus la apariția altor specii în comerț – această diversificare s-a întâmplat și înainte de această interzicere –, și de aici mai e un pas către eliberare. Ceea ce s-a și întâmplat deja, astfel că putem vedea și alte specii eliberate”.

Tiberiu Sahlean afirmă că deși UE a interzis importurile de țestoase din genul Trachemys, „există încă un rezervor important” în pet-shop-uri:

„Există comercianți și crescători în Uniunea Europeană care încă reproduc specii din genul Trachemys, iar din acest motiv încă se găsește în pet-shop-uri.”

Au ajuns și în Parcul Văcărești

Speciile invazive, cum este și cazul țestoasei de Florida, nu sunt deloc de dorit în rezervațiile naturale.

În Parcul Natural Văcărești, „specia a fost descoperită relativ recent, atât subspecia cu tâmple roșii, cât și cea cu tâmple galbene, atât indivizi adulți, cât și juvenili”, enumeră Vlad Cioflec.

„Monitorizăm atent populația de aici, realizând observații zilnice, montând facilități de sorire și în același timp de observare, așa-numitele «insule pentru țestoase».

Nu se poate vorbi de o infestare a Văcăreștiului cu această specie, așa cum este cazul în restul parcurilor din București”, afirmă herpetologul.

„Până la relocarea tuturor țestoaselor invazive din Văcărești, ducem o permanentă campanie de informare a vizitatorilor de toate vârstele în privința responsabilităților ce apar odată cu achiziționarea unei țestoase de companie.

Locul animalelor luate de la pet-shop este doar în casele noastre. Pentru binele lor, cât și al rudelor lor mai îndepărtate.

Nu detestăm țestoasele invazive, ele, săracele, nu au nicio vină că au sfârșit în natură. Sunt niște ființe interesante și chiar frumoase.

De aceea le tratăm cu blândețe și respect în demersurile noastre de a face din Parcul Natural Văcărești prima zonă din București în care nevoile țestoaselor europene de apă să fie pe primul plan.”

Prinderea țestoaselor de Florida din Parcul Văcărești „se face cu unelte herpetologice care nu afectează în niciun fel animalele, iar cele capturate nu se eutanasiază, ci sunt relocate prin donarea către proprietari responsabili”, precizează Cioflec.

Adopții

Tibor Sos spune că există „o comunitate online care facilitează adopția țestoaselor exotice nedorite”. 

Pentru a-i contacta pe membrii acestei comunități, există un grup de Facebook și un site.

Tibor Sos adaugă însă că, „deseori, membrii acestei comunități doar dau spre adopție sau adoptă țestoasa, iar activitatea lor încetează după ce au reușit acest lucru”.

Înainte de eliberarea unei țestoase indigene, contactați un specialist!

Pentru cei care intenționează să elibereze în natură țestoase băștinașe, Tibor Sos le recomandă să contacteze Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice Rănite din Târgu Mureș.

Specialiștii de la acest centru le vor da sfaturi despre cum ar trebui să procedeze și, eventual, îi vor direcționa către persoane care i-ar putea ajuta.

„Aici ne ocupăm doar de speciile sălbatice autohtone, de exemplu, în cazul țestoaselor, doar de țestoasa de apă europeană – Emys orbicularis – și de cele două de uscat – Testudo graeca și Testudo hermanni.”

Noi specii de țestoase invazive

Vlad Cioflec a publicat pe 1 iunie 2017 pe blogul său un articol despre noile specii invazive de țestoase ajunse în București și în Ilfov.

Herpetologul explică pentru PressOne:

„Toate țestoasele invazive, nu doar cele de Florida, afectează populațiile de țestoase din majoritatea statelor europene.

În țările sudice, unde se reproduc cu succes de mult timp, înlocuiesc practic speciile native protejate.

În alte părți ale continentului, creează presiuni suplimentare asupra țestoaselor indigene și așa afectate de distrugerea și de degradarea habitatelor”.

Soluții

Tibor Sos consideră că proliferarea speciilor invazive în natură are leac:

„Este nevoie de multă educație. Comerțul cu aceste specii trebuie reglementat. Este nevoie de un comerț responsabil. Fiecare animal ar trebui să aibă o etichetă cum au toate produsele, cu tot ce trebuie știut despre el și despre deținerea corespunzătoare.

Majoritatea celor care ajung propriu-zis să vândă astfel de specii nu știu aproape nimic despre ele.

Un cip ca în cazul pisicilor și al câinilor este bine-venit. Proprietarul ar fi mai ușor de găsit, iar animalul ar fi mai ușor returnat proprietarului, dacă vorbim de un exemplar scăpat. În cazul unui animal eliberat cu intenție, proprietarul ar putea fi mai ușor tras la răspundere.

Țestoasele eliberate ar trebui capturate sau cel puțin îngrădite în zone speciale pentru ele. Și ar fi nevoie și de adăposturi pentru ele”.

O galerie foto cu țestoase de Florida:

*

Despre reptile au mai apărut:

Cine să să intre-n casă

Balaurul există

Șarpele rău, furios și iute