Un șarpe încearcă să treacă de ușă. Foto: Cristina Călinoiu

Un pic după prânz, în Joia Mare, o poză pusă pe Facebook provoacă stupoare. Pe-o ușă albă se urcă un șarpe cu solzii închiși la culoare.

"M-am trezit cu el în curte. Până să apuc să fac ceva, a dispărut în scurgere."

Cristina Călinoiu. Foto: Arhiva personală

Autoarea fotografiei și a explicației publicate pe rețeaua socială, Cristina Călinoiu (37 de ani), este specialistă în marketing și în PR și locuiește în zona Popa Nan din București.

Atunci, pe 13 aprilie 2017, a deslușit mai întâi un zgomot.

"Eram în casă, lucram și am auzit un bufnet înăbușit în verandă, cum îi zic eu, e o porțiune mai retrasă a curții. Eu stau la curte.

M-am ridicat și m-am dus să văd ce e. Nu l-am văzut din prima. Mă uitam pe sus.

L-am văzut apoi pe jos, încolăcit în mijlocul verandei. Mi-am dat seama că picase de pe bârnele de lemn. Nu prea știu cum a ajuns acolo, cel mai probabil de pe acoperiș", povestește, pentru PressOne, Cristina Călinoiu.

"Nu mi-era frică, dar mă întrebam ce trebuie să fac, să minimizez riscurile. Îmi treceau o grămadă de gânduri prin cap, ce să fac, cum să fac.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd unde-s câinii și să îi izolez, să n-am vreo surpriză că se aruncă la el.

În câteva secunde, cât am făcut asta, șarpele ajunsese la una dintre uși, așa că m-am repezit să o închid, să nu intre în casă.

Încerca să se ridice pe toc, dar nu reușea. Am vrut să iau ceva ca să îl apuc de coadă, deh, nu voiam totuși să pun mâna pe el, dar, până să mă dezmeticesc, a dispărut.

M-am uitat după el și, cum nu l-am mai văzut, mi-am dat seama că intrase în canalul de scurgere a apei de ploaie."

Așa arată fotografia publicată pe Facebook de Cristina Călinoiu.

Șarpele de apă face pe mortul

Tiberiu Sahlean (33 de ani), herpetolog la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" din București, identifică repede specia din fotografie: Natrix tessellata, șarpele de apă.

Herpetologul Tiberiu Sahlean. Foto: Lucian Muntean

Herpetologul spune că i-au trecut prin mâini peste o sută de exemplare din această specie și subliniază că "șarpele de apă este complet inofensiv pentru om".

"În general, nu mușcă deloc, nici atunci când este provocat. Nu mi s-a întâmplat să mă muște.

Scoate un sâsâit puternic, chiar poate să mimeze un atac, caz în care se lovește cu capul de atacator, dar nici măcar nu deschide gura.

Izbitul în atacator este singurul lui comportament ofensiv. Toate celelalte sunt defensive."

În afară de sâsâitul puternic, șarpele de apă se poate umfla. "Ca și alte animale, reține aerul în plămâni, ca să pară mai mare", adaugă Tiberiu Sahlean.

Un truc al șarpelui de apă este "tanatoza, adică face pe mortul", explică herpetologul.

"Are niște aere foarte convingătoare: rămâne nemișcat, cu limba scoasă și cu burta-n sus. Am găsit un șarpe de apă la Comana. Am vrut să-i fac niște poze, dar, cum mă apropiam de el, se prefăcea că e mort." 

Sahlean descrie și "ultima strategie defensivă" a speciei. Singura de care un om ar trebui să se teamă.

"Șarpele de apă poate să elimine un lichid urât mirositor. În zona anală, lângă cloacă, are două glande specializate care secretă un lichid. Mirosul acestuia este o combinație între mirosul de pește putrezit și cel de usturoi."

Sub girafa de la "Antipa"

Tiberiu Sahlean spune că biologul Bogdan Matei (40 de ani), curatorul colecțiilor de mamifere de la "Antipa", a găsit un șarpe de apă cu o lungime de "60-70 de centimetri" la girafa din fața muzeului, în mai 2017.

Bogdan Matei își amintește:

"Într-o după-amiază, ne-au anunțat vizitatorii de el. Era un subadult gros cât un deget de la mână. Stătea sub girafă fără nicio problemă.

L-am prins pe după cap și de anus cu ambele mâini, l-am arătat celor care erau în zonă și le-am explicat despre el, apoi i l-am dat lui Tiberiu Sahlean, să-l elibereze în natură.

Speciile de șerpi din genul Natrix, cum era și acesta, au prostul obicei de a elimina o secreție foarte-foarte urât mirositoare, din niște glande perianale, atunci când sunt prinși.

Problema e că secreția este foarte persistentă. Chiar și după «n» spălări și parfumări, zona tot duhnește, ca un fel de mujdei de usturoi lăsat o săptămână la soare în mijlocul verii".

Tiberiu Sahlean indică finalul: "Am dus șarpele în afara Bucureștiului, înspre Snagov, și i-am dat drumul".

Neam cu șarpele de casă

Șarpele de apă seamănă bine și este înrudit cu șarpele de casă. Tiberiu Sahlean detaliază:

"Ambele specii sunt din același gen: Natrix natrix este șarpele de casă, iar Natrix tessellata este șarpele de apă.

Și șarpele de apă, și cel de casă trăiesc în aceleași locuri și consumă aceeași hrană: broaște și pești.

Observațiile mele în teren, dar și cele ale colegilor de la Grupul Herpetologic Moldavica sunt că șarpele de apă consumă preponderent pești, iar cel de casă – preponderent broaște.

Prin urmare, nu există o concurență mare între cele două specii."

Herpetologul evidențiază una dintre deosebiri:

"La șarpele de apă, forma capului este mai hidrodinamică, iar botul este mai alungit decât la șarpele de casă, specia fiind mult mai bine adaptată pentru viața în mediul acvatic".

Capul șarpelui de apă are o formă hidrodinamică. Foto: Dreamstime/Valentinamoraru

"În sudul țării este comun"

Tiberiu Sahlean menționează că, "în Cartea Roșie a Vertebratelor din România, șarpele de apă este prezentat ca o specie rară".

"Totuși, în sudul țării este comun. În schimb, în nord nu este comun. Județele nordice – de pildă, Suceava – au populații mult mai mici de șerpi de apă, o specie termofilă."

Talia șarpelui de apă este "mărișoară", apreciază herpetologul.

"Fuhn a scris în Broaște, șerpi, șopîrle, carte apărută în 1969, că specia poate să ajungă până la 2 metri lungime. Eu am găsit în țară șerpi de apă cu lungimea de maximum 1,50 metri. În alte țări, spre Orientul Mijlociu, ating 2 metri."

În apă arată altfel decât pe uscat

Același șarpe de apă arată diferit când este în apă sau când stă un timp pe uscat. Tiberiu Sahlean dezvoltă:

"Pe uscat are o culoare măsliniu-închisă. În apă devine măsliniu-deschis și intens, mai viu colorat, iar modelul de zaruri se vede foarte bine.

În engleză, se numește dice snake, șarpele cu zaruri, pentru că modelul de pe piele seamănă cu felul în care arată zarurile.

Dacă te urci pe podul de peste Cerna de la Băile Herculane, îl poți observa cum vânează în râu și vezi coloritul foarte intens. Aspectul este însă complet diferit după ce animalul este uscat.

O populație foarte mare este și în zona lacului de acumulare al barajului de la Căciulata, pe Olt. Oamenii de acolo confundă șerpii de apă cu viperele.

Și la Băile Herculane erau oameni care ziceau că sunt vipere în apă. De la o distanță mai mare de doi-trei metri, modelul de zar de pe pielea șarpelui poate fi confundat cu cel în zigzag. În curgerea apei, poate să pară un mascul de viperă cu corn. 

Dacă viperele au de traversat un pârâu, îl trec. Merg la râu să bea apă, se pot însori pe pietrele de pe un mal, dar rar poți vedea o viperă în apă".

Natrix tessellata, după ce a stat un timp pe uscat. Foto: Vlad Cioflec

Natrix tessellata arată altfel în apă. Foto: Dreamstime/Victortyakht

Ce zone preferă șerpii în București

Tiberiu Sahlean afirmă că specia este "destul de comună" în zona Bucureștiului.

"L-am văzut foarte des însorindu-se pe malurile de beton ale Dâmboviței, mai ales în zona Grozăvești-Petrache Poenaru, sau în zona Crângași – în Lacul Morii.

Nu am observat ca lumea să-l remarce. Poate doar pescarii. Dacă șerpii prind pește, ies imediat cu el deasupra apei."

Cei mai mulți șerpi de apă din România

Herpetologul Tiberiu Sahlean a văzut "cele mai mari populații de șerpi de apă în complexul lagunar cu apă sărată Razim-Sinoe", unde vânează guvizi.

"Am observat în ultimii ani că au început să vâneze guvizi și în Marea Neagră, în zona Agigea-Eforie Nord.

Acolo, pietrele de pe diguri sunt foarte bune pentru însorit. Am văzut un individ de 1,20 metri care a ieșit de două ori cu câte un guvid.

Înainte era o populație foarte mare și pe Insula Șerpilor, însă acum nu avem acces acolo."

Un șarpe de apă înghite un guvid. Foto: Dreamstime/Taviphoto

Hibernează

Tiberiu Sahlean subliniază că această specie petrece mult timp în apă.

"Evident, poate fi văzut și pe maluri, dar poate să stea pe plauri, pe crengi aflate la suprafața sau deasupra apei. Pe mal ajunge sigur pentru împerechere, pentru pontă și pentru hibernare.

Perioada de hibernare variază în funcție de vremea din anul respectiv. În general, în partea nordică a țării, este de la începutul lui octombrie până în aprilie. În sud, durează de la sfârșitul lui octombrie sau începutul lui noiembrie până în a doua jumătate a lunii martie.

Și apa trebuie să aibă o temperatură bună, pentru a permite șerpilor să vâneze", explică herpetologul.

Prădătorii

Principalii prădători ai șarpelui de apă sunt, enumeră Tiberiu Sahlean, păsările acvatice (stârcii, egretele), berzele, speciile de păsări răpitoare (de pildă, ereții), vidrele și mustelidele (de exemplu, bursucul).

Păsările care îl atacă nu au miros și sunt, așadar, imune la "atacul chimic" al șarpelui de apă.

Alte mamifere carnivore ar putea fi deranjate de secreția urât mirositoare, "dar nu bursucul, un animal foarte încăpățânat", explică herpetologul.

Nuntă. Foto: Dreamstime/Dmytro Pylypenko

Ponta

La șarpele de apă, femela este mai mare decât masculul. În schimb, coada masculului este mai lungă decât cea a femelei, spune Tiberiu Sahlean.

"Perioada de reproducere durează până în luna mai. În iunie, femelele depun ouăle. Am avut femele de șerpi de apă pe care le-am ținut pentru pontă. Au depus între 6 și 20 de ouă.

Femela depune ouăle unul câte unul, dar ca pe un ciorchine. Dacă încerci să le dezlipești, poți să le spargi. Coaja oului nu este calcaroasă, ca la oul de găină, ci este mai degrabă ca o pieliță.

În general, depune ouăle în materie – vegetație sau bălegar – în descompunere, pentru că descompunerea materiei produce căldură. Puii consumă și insecte", detaliază herpetologul.

O galerie foto cu șerpi de apă:

Foto: Dreamstime/Tiberiu Sahlean
Foto: Dreamstime/Iulian Gherghel
Foto: Dreamstime/Yurikr
Foto: Dreamstime/Taviphoto
Foto: Dreamstime/Martin Pelanek
Foto: Dreamstime/Iulian Gherghel

*

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează