Sediul Academiei de Poliţie din Bucureşti. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Alarmă la Academia de Poliţie: blocaţi accesul la bibliotecă!

Conducerea Academiei de Poliție ia în calcul măsuri extreme pentru a bloca accesul “străinilor” la biblioteca instituției, după ce PressOne a dezvăluit, în exclusivitate, că teza de doctorat a rectorului Adrian Iacob este plagiată şi că alte zeci de lucrări plagiate sunt ascunse de frica imploziei.

Potrivit mai multor surse din interiorul Academiei de Poliţiei, se discută despre trei variante, care au apărut în următoarea ordine:

− interzicerea accesului în bibliotecă pentru persoane din afara instituției;

− interzicerea accesului cu laptop și telefon mobil în bibliotecă;

− transformarea bibliotecii, din bibliotecă universitară − care are, deci, caracter public −, în centru de studiu cu circuit intern.

După ce am pus întrebări despre aceste variante, conducerea Academiei de Poliție a început să dea înapoi, cel puțin declarativ.

În schimb, prorectorul Mihail Marcoci, care este și purtător de cuvânt al Academiei, vorbește acum despre intangibilitatea tezelor de doctorat din care există un singur exemplar − cu toate că acest principiu se aplică doar în cazul titlurilor stocate în Depozitul Legal aflat la Biblioteca Națională a României.

Blocarea accesului la bibliotecă nu este singura metodă prin care conducerea Academiei de Poliție încearcă să oprească dominoul  verdictelor de plagiat.

În urmă cu un an, Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică a fost modificat, iar timpul de răspuns la o sesizare a fost majorat de la 45 de zile la 18 luni, ceea ce încalcă Legea privind buna conduită în cercetarea științifică.

Astfel, o sesizare depusă la Academia de Poliție primește acum răspuns într-un interval de 12 ori mai mare decât cel prevăzut în lege.

Iar din declarațiile oficialilor instituţiei reiese încă o dată miza acestei mutări: tezele de doctorat plagiate.

Capitolul I: Biblioteca

Pe 29 martie, la patru zile după apariţia articolului privind teza de doctorat a rectorului Adrian Iacob, am făcut o nouă solicitare de acces la biblioteca Academiei de Poliție, urmată de alte trei cereri în zilele următoare.

Până atunci fusesem de mai multe ori la biblioteca Academiei de Poliție.

Acolo am studiat mai multe teze de doctorat despre care apoi am scris că sunt plagiate, printre care cele semnate de fostul ministru al Educaţiei Liviu Marian Pop, de şeful Inspecţiei Judiciare − Lucian Netejoru, şi de chestorul Alexandru Cătălin Ioniță − şeful Direcţiei Anticorupţie din Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

Tot pe 29 martie 2019, rectorul Adrian Iacob semna un “Referat pentru dispoziţia zilnică a rectorului” prin care stabilea un grup de lucru însărcinat cu “completarea și modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a bibliotecilor” din cadrul Academiei de Poliție.

Din acest grup de lucru face parte, printre alţii, inspectorul de poliție Cristina Bubatu − șefa Serviciului de Asigurare a Calității Învățământului și Metodologii (SACIM) din Academie.

Cristina Bubatu a ajuns la Academia de Poliție de la Centrul de Psihosociologie al Ministerului de Interne. Anterior lucrase la IPJ Ilfov și ca agent la Serviciul de Pașapoarte Craiova.

Mai multe surse din Ministerul de Interne ne-au declarat că Bubatu a fost împuternicită pe funcția de șef al SACIM fără a avea experiență în ceea ce priveşte calitatea în învățământul universitar.

Aceleași surse mai spun că pentru Cristina Bubatu a pus o vorbă bună șeful Corpului de Control al MAI, Ciprian Humă − cel pe care ministrul Carmen Dan l-a trimis în 5 aprilie la Academia de Poliție să facă lumină asupra motivelor pentru care se întârzie verificarea tezelor de doctorat.

La bibliotecă, cu însoţitor

În lunile martie şi aprilie am trimis patru solicitări de acces la biblioteca Academiei de Poliţie, pentru a studia mai multe teze de doctorat.

La toate patru am primit acelaşi răspuns: “Cererea se află spre soluționare la conducerea Academiei de Poliție, urmând a vă comunica, în timp util, data și ora dispuse pentru consultare”.

De ce trebuie să decidă “conducerea” în ce zi și la ce oră poate cineva din afară să meargă la bibliotecă?

Academia de Poliție nu este unitate militară, însă există un ordin de ministru care stabilește că accesul în unitățile din cadrul MAI se face cu aprobarea conducerii și cu însoțitor.

Spre exemplu, la Universitatea Națională de Apărare (UNAP), cererea de acces la bibliotecă se aprobă pentru un întreg an academic, după care poţi să mergi oricând, la orice oră e deschisă.

Singura condiție este să anunți în avans, pentru a putea fi însoțit de la poartă până la bibliotecă, având în vedere că UNAP are regim de unitate militară.

Adrian Iacob este rectorul Academiei de Poliţie din 2018. A fost numit de ministrul Carmen Dan. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Biblioteca – inamicul numărul 1

Potrivit surselor noastre, grupul de lucru a primit iniţial două variante din partea conducerii Academiei de Poliţie:

  • interzicerea accesului în bibliotecă pentru persoane din afara instituției sau
  • interzicerea accesului cu laptop și telefon mobil.

Prima variantă a picat după ce a fost consultată Legea bibliotecilor, care spune limpede că bibliotecile universitare sunt de drept public.

Cea de-a doua variantă, prin care o persoană din afară n-ar mai putea intra în bibliotecă cu laptop și telefon mobil, a rămas pe masa grupului de lucru.

Avem şi dovada: o adresă din 9 aprilie, prin care o studentă de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, care este şi reporter al publicaţiei online Podul, este informată că i se permite accesul la bibliotecă, dar fără laptop și telefon.

Din greșeală, acest răspuns mi-a fost comunicat mie, în data de 11 aprilie 2019.

Iată-l:

*

Negarea

Contactat telefonic în dimineaţa zilei de vineri, 12 aprilie, prorectorul Mihail Marcoci, care este şi purtător de cuvânt al Academiei de Poliţie, a negat inițial existența unui grup de lucru care să aibă ca sarcină modificarea Regulamentului de funcționare a bibliotecii.

“Dacă s-ar fi instituit un grup de lucru obligatoriu, ar fi trebuit să fie cei de la Secretariat, care sunt în subordinea mea, iar eu nu știu așa ceva.

Biblioteca e în subordinea mea, prin intermediul Secretariatului, iar eu am mari dubii că cineva ar putea să vină și să spună că nu permitem accesul”.

Întrebat de ce jurnalistei de la Podul i s-a aprobat accesul doar dacă nu are laptop şi telefon asupra sa, profesorul Marcoci ne-a spus că ea poate reveni cu o nouă solicitare și că i se va permite utilizarea laptopului și a telefonului.

El a continuat să nege existența grupului de lucru pentru schimbarea Regulamentului de funcționare a bibliotecii.

“Grupul ăla de lucru despre care vorbiți nu există. Cine v-a informat v-a informat cu totul și cu totul eronat. Eu vă spun că, la momentul asta, sunt sigur că nu există așa ceva. Adică nu cred. Sunt 99% sigur.

Poate doar să fi fost vreo ședință la care să nu fi participat eu, dar, repet, eu ar fi trebuit să desemnez un om din partea Secretariatului, structura Academiei în subordinea căreia este biblioteca”, a insistat Mihail Marcoci.

El a promis că se interesează și că revine după prânz.

Recunoașterea

Patru ore mai târziu, prorectorul Marcoci a revenit cu un telefon, şi între noi a avut loc următorul dialog:

“− M-am interesat. Vă confirm că, într-adevăr, există un grup de lucru, dar sunt mai multe regulamente în evaluare, iar până acum am înțeles că sunt vreo cinci. Este în evaluare și regulamentul bibliotecii, printre altele.

− Nu se va pune o restricție cititorilor externi, îmi spuneți. Dar se va pune vreo restricție la accesul cu laptop și telefon?

− Se poate pune restricție la accesul cu laptop și telefon în momentul în care consultați lucrări care, nu știu, pot avea un alt caracter, poate nedestinat publicității.

− Adică? Dacă vreau să văd o teză de doctorat, nu am voie să vin cu laptopul și telefonul?

− A intervenit vreo schimbare legislativă care să interzică accesul cu laptopul și telefonul? Și atunci? Noi nu vom face absolut nimic dincolo de litera legii.

O bibliotecă universitară este o bibliotecă publică și nu ai cum să limitezi accesul unor persoane din exterior. Există un fond intangibil în care sunt tezele de doctorat, dar, repet, nimeni, niciodată, nu va limita accesul în bibliotecă.

− Fondul intangibil este la Depozitul Legal de la Biblioteca Națională, domnule Marcoci.

− Și la noi este, pentru că intangibilitatea provine de la faptul că există un singur volum.

Dar, repet, noi, spre deosebire de alte biblioteci, nu am spus nicio clipă că nu se poate ajunge la ele.

− Fond intangibil are doar Biblioteca Națională a României, de aceea tezele de doctorat de acolo nu pot fi consultate în format fizic, ci doar în format electronic. Şi de aceea tezele de doctorat, care prin lege sunt documente publice, pot fi consultate la bibliotecile facultăților sau universităților unde au fost susținute.

− Doamnă, intangibilitatea provine de la existența unui singur exemplar.

− Domnule Marcoci, unde scrie o asemenea prevedere? Unde scrie că tezele sunt intangibile dacă există un singur exemplar la biblioteca unei facultăți?

(ironic) − Mă gândesc că, în Statele Unite, toată lumea poate să atingă Declarația de Independență.

− Haideți să nu facem comparație între Declarația de Independență și o teză de doctorat, care, prin lege, este document public.

− Doamnă, este vorba despre o chestiune care este într-un singur exemplar. Dar, vă repet, nimeni nu a blocat niciodată accesul la teze. Nimeni nu va împiedica accesul nimănui la alte lucrări din bibliotecă.”

Prorectorul Academiei de Poliţie, Mihail Marcoci. Foto: Raul Ştef / Inquam Photos

Care sunt documentele intangibile

În România, patrimoniul cultural scris al ţării este conservat în Depozitul Legal de la Biblioteca Națională.

Depozitul Legal este reglementat printr-o lege specială și este constituit din tipărituri (cărți, publicații etc), dar și din alte materiale grafice și audiovizuale.

Toate documentele incluse în Depozitul Legal se constituie într-un fond intangibil şi nu pot fi consultate în original, ci doar printr-o copie-substitut.

Aceste prevederi nu se aplică în cazul altor biblioteci, iar toate lucrările existente într-un singur exemplar pot fi consultate în sălile de lectură.

Transformarea bibliotecii în “centru”

Pentru că Legea bibliotecilor prevede clar că bibliotecile universitare sunt de drept public, interzicerea accesului nu este posibilă.

Nici varianta de a interzice utilizarea laptopului și a telefonului în bibliotecă nu poate fi justificată credibil, în condițiile în care aceste dispozitive au fost permise până acum la Academia de Poliție.

În aceste condiții, singura metodă prin care s-ar putea bloca accesul “străinilor” la tezele de doctorat este schimbarea statutului bibliotecii.

Sursele noastre susțin că în structurile de conducere ale Academiei de Poliție s-a discutat varianta transformării bibliotecii în centru de studiu cu circuit intern.

Problema a devenit apăsătoare pentru angajații care au primit această sarcină, iar ei au început să ceară puncte de vedere mai multor compartimente din Academie.

Transformarea bibliotecii în altceva nu este însă posibilă, deoarece acreditarea acordată unei universităţi de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) este condiţionată şi de existența bibliotecii.

Potrivit cerințelor obligatorii ale ARACIS, o instituție de învățământ superior trebuie să facă dovada că dispune de bibliotecă dotată cu sală de lectură și fond de carte propriu, corespunzător disciplinelor prevăzute în planurile de învățământ pe cicluri de studii universitare (licență și masterat).

Programele de studiu ale Academiei de Poliție urmează să fie evaluate de către ARACIS anul viitor, ne-a spus prorectorul Marcoci.

Capitolul II: Comisia de Etică

Tărăgănarea unor verdicte de plagiat a devenit politică instituțională la Academia de Poliţie, chiar cu riscul de a se încălca legea.

În 15 ianuarie 2018, Senatul Academiei a adoptat o modificare a Regulamentului de funcționare al Comisiei de Etică, în sensul majorării termenului de răspuns la o sesizare de la 45 de zile la 18 luni.

Preşedintele Senatului, profesorul Andrei Dragoș Ignat, ne-a declarat că modificarea a fost votată în cvasiunanimitate.

El spune că asta s-a petrecut ca urmare a unei adrese primite la Senat în 10 ianuarie 2018, prin care Comisia de Etică “comunica rugămintea de a modifica articolul 19, alineatul 7, din Regulamentul său de funcționare”.

Motivul invocat de Comisia de Etică: termenul de răspuns era prea scurt pentru a permite analizarea situațiilor de plagiat.

“Pe de altă parte, punctau modelele de la alte universități, cum sunt «Babeș-Bolyai», Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea «A.I. Cuza» din Iași și așa mai departe”, ne-a mai declarat profesorul Ignat.

Decizie unanimă

Președintele Comisei de Etică de la Academia de Poliție, profesorul Marius Mihăilă, confirmă că a avut drept model alte universități:

“Această practică am observat-o la Universitatea de Vest din Timișoara, unde Comisia de Etică are un termen de răspuns de un an de zile, drept pentru care noi am considerat că 18 luni este un termen rezonabil”.

Întrebat a cui a fost ideea de a majora termenul la un an și jumătate, Mihăilă a spus că a fost o decizie a tuturor membrilor Comisiei de Etică.

“O verificare depinde de mai mulți factori. Iar aici vorbim în primul rând despre dreptul la apărare.

Noi, în cadrul Comisiei, facem inclusiv audieri ale persoanelor implicate în speță. Au fost situații în care am audiat autorul tezei, coordonatorul tezei…

Au fost situații când, la o lună după prima audiere, cel acuzat a cerut o nouă audiere. Noi nu putem să le încălcăm dreptul la apărare. Pe de altă parte, studenții noștri au un program de practică la finalul fiecărui semestru”.

Deși o Comisie de Etică nu discută doar despre teze controversate, argumentele prezentate au fost doar cele referitoare la cazurile de plagiat.

O Comisie de Etică universitară poate fi sesizată și cu alte probleme în care este necesar un răspuns urgent − de exemplu, un concurs pentru un post didactic, care nu poate fi validat de către Ministerul Educației până la tranșarea cazului.

Profesorul Mihăilă ne-a mai declarat că, atunci când este cazul, Comisia de Etică de la Academia de Poliţie dă verdicte rapide, fără a ne mai spune ce se întâmplă dacă studenții sunt în sesiune sau în practică.

540 de zile

este termenul de răspuns al Comisiei de Etică de la Academia de Poliţie.

*

Cum se încalcă legea

Codurile de Etică și regulamentele de funcționare ale Comisiilor de Etică din universitățile României trebuie să fie în acord cu Legea educației (nr. 1/2011) și cu Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică.

Termenul de răspuns la o sesizare adresată unei Comisii de Etică universitară este prevăzut explicit în articolul 11, alineatul 3, din Legea 206/2004:

  • “Comisia de analiză elaborează un raport care se aprobă de către comisia de etică, se comunică autorului sesizării în scris și se face public pe site-ul web al instituției în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării”.

Majorarea termenului de răspuns, de la 45 de zile la 18 luni, este greu de justificat, având în vedere că Academia de Poliţie are în componență o Facultate de Drept, dar și un departament juridic care supervizează legalitatea documentelor emise de instituție.

La celelalte două universități militare care organizează studii de doctorat – Academia SRI și UNAP –, termenul de răspuns la sesizări este de 45 de zile.

Cum e situaţia la universităţi civile?

Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) are termenul de răspuns de maximum un an, iar Universitatea “Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj și Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași nu au termene clare.

“Comisia răspunde autorului sesizării, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia, dacă se demarează sau nu procedura de analiză și soluționare a sesizării.

Rezultatul deliberărilor va fi comunicat autorului sesizării după data încheierii lor, nu mai târziu de un an de la înregistrarea sesizării”, se spune în Regulamentul de funcţionare al Comisiei de Etică de la UVT.

Contactată telefonic, profesoara Mihaela Tomiță, președinta Comisiei de Etică de la UVT, ne-a declarat că a preluat conducerea comisiei doar de două săptămâni și a cerut răgaz pentru a verifica cum stau lucrurile din perspectiva legalității.

La UBB Cluj, în Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică se spune doar că rezultatul deliberărilor se comunică “după data încheierii lor”:

“În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării dacă solicitarea are temei și se demarează procedura / dacă solicitarea nu are temei și nu se demarează procedura, urmând să îi comunice acestuia rezultatul deliberărilor după data încheierii lor”.

Aceeași prevedere neclară există la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Ți-a plăcut articolul nostru?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim!

Donează