5 despre Guvernul Cîțu: trupa macho care trebuie să facă mucho

Nu exagerez deloc dacă spun că guvernul Cîțu este cel mai important guvern din istoria ultimilor 31 de ani. Sarcinile care-i stau în față sunt la fel de mari și de grele precum cele de care trebuiau să se ocupe primele guverne post-decembriste. Chemate să schimbe România dintr-un stat comunist închistat și sărăcit într-unul capitalist modern și democratic, au reușit cu brio, așa cum știm cu toții. Se va repeta povestea?

De data asta, nu e vorba doar de dezastrul economic și structural lăsat în urmă de PSD, cât mai ales de pandemia de Covid-19, al cărei deznodământ medical și economic va cădea în sarcina acestui guvern. Suntem, chiar în acest moment, pe o placă tectonică aflată în plină alunecare și va fi nevoie de enorm de multă inteligență și hotărâre pentru ca, la finalul primului an de guvernare, să nu fim iar în genunchi și cu speranța moartă la intrare.

Dar are guvernul Cîțu aceste resurse de inteligență și hotărâre? Cinci lucruri de luat în considerare:

1. Un guvern cu susținere, dar nu prea

Lista miniștrilor din Guvernul Cîțu n-a mulțumit pe toată lumea nici măcar în partidele care vor susține guvernul. Ilie Bolojan, Emil Boc și alți lideri PNL l-au beștelit pe Ludovic Orban pentru că a pierdut ministere importante. Scandalul din PNL nu e pe același calapod cu certurile interminabile din grădinița USR (acum și PLUS), dar arată că, post-alegeri, unitatea de monolit a partidului va face loc rebalansării polurilor de putere internă.

Care va fi efectul acestei lupte pentru putere, chiar și în condițiile în care Orban va rămâne președintele Camerei Deputaților?

N-aș merge până acolo încât să cred că peneliștii își vor sabota propriul guvern așa cum a făcut PSD (de trei ori), dar ne putem aștepta la remanieri dese, care pot pune sub semnul întrebării, în bunul stil românesc, planurile făcute pe fiecare minister în parte. Idem și pentru usereplusiștii nemulțumiți că team Barna a luat tot potul (serios, ar trebui ca pe lista acestui partid să stea și necesitatea schimbării numelui în altceva, cu mai puține litere, acum, după alegeri).

2. Sausage fest de Dâmbovița

Faptul că Raluca Turcan este singura femeie din acest guvern e deosebit de trist. Atât pentru că tocmai doamna Raluca Turcan este singura femeie din acest guvern, cât și pentru că niciunul dintre partidele componente n-a avut măcar pe radar faptul de a promova femeile.

Ni se va spune că avem prima femeie șef la Senat, Anca Dragu, o bilă albă pentru USRPLUS, bravo, aplauze furtunoase. Dar cu o floare în guvern și alta la Senat nu se face primăvară, iar dacă domniile lor ar fi căutat prin partide, ar fi găsit cu siguranță femei la fel de bine pregătite precum domnii puși pe lista guvernului. Dacă. Dar n-au făcut-o, și chiar dacă ar fi făcut-o, mai sunt câteva lucruri de rezolvat până când egalitatea de gen să fie o realitate în România (despre asta, într-un alt material).

3. România Educată a președintelui Iohannis este moartă-n coteț

La Educație a fost numit Sorin Cîmpeanu, prietenul lui Ponta și rectorul de la Agronomie care a pus umărul, de repetate ori, tocmai la împiedicarea oricărei reforme reale a învățământului superior producător de plagiate. Practic, dacă președintele Iohannis acceptă această numire, arată că România Educată, proiectul său de suflet, e doar o sintagmă goală de conținut. Sau că-i plac prea mult plantele și mai ales plantările.

Nicio surpriză aici, așa a fost și în ultimii 6 ani, dar să zicem că până acum un an n-a avut, domnule, cu cine. Iată că după un an de împliniri mărețe cu Monica Anisie, urmează ceva și mai bun: plagiatele și plagiatorii pot respira liniștiți, vor avea pe cine să se bazeze chiar la vârful ministerului.

4. Viceprimarul de la Sănătate

Bucureștenii care s-au dus la vot pentru Vlad Voiculescu au motive să fie fericiți: acesta a ajuns pe un post chiar mai important decât cel de viceprimar responsabil cu spitalele din oraș, pe care a insistat obsesiv de un an de zile. Dacă v-a lăsat un gust amar această mutare, nicio problemă, vă puteți obișnui în următorii patru ani cu ideea că politica rămâne politică și politicienii, oricât de bine intenționați ar fi, rămân politicieni.

Vlad Voiculescu și-a asumat, însă, cea mai grea misiune din tot guvernul. De rezolvarea rapidă a crizei medicale generate de pandemie depinde nu doar stabilitatea acestui guvern, ci și stabilitatea României în întregul ei. N-am cuvinte să descriu cât de importantă e reușita campaniei de vaccinare în toată această ecuație, dar sunt sigur că Voiculescu o știe. Dacă vrem să revenim nu doar la o viață normală, dar și să mai avem economie, e absolut necesar ca procentul celor care se vaccinează să fie, până la finalul verii, de peste 70%.

Are de luptat aici nu doar cu mentalitatea tot mai antivaccinistă a populației (hrănită din belșug de mass-media care se concentrează pe cazurile răzlețe de efecte secundare, iar nu pe faptul că, până acum, 76 de români din 100.000 de infectați cu Covid au murit), cât mai ales cu un sistem mafiot care omoară, la propriu, mii de oameni în fiecare an, prin infecții nosocomiale și malpraxis generalizat. Dacă nu va fi susținut de întreaga coaliție, va fi dat la o parte cu brutalitate mult mai repede decât se așteaptă. Salutări de la bucureșteni, în orice caz, îi ținem pumnii. Strânși.

5. Cîțu cel viteaz și România cea fricoasă

S-a scris deja că premierul va fi un fel de Dăncilă reloaded, cu puterea reală aflată în mâinile lui Ludovic Orban și a celorlalți lideri de partid, care se pot pune de-a curmezișul când au ei chef. Dacă am învățat deja ceva din cazurile Grindeanu, Tudose și Dăncilă, atunci putem spune că nu va fi neapărat așa.

Spre deosebire de Dăncilă, Cîțu știe totuși economie. Că e contestabil de unii și de alții, desigur. Dar știe totuși economie. Scrie și pe ziduri asta. Știe să facă și echilibristica specifică politicienilor de cursă lungă. E și suficient de alunecos încât cine-l apucă de păr să nu rămână cu mare lucru în mână. N-aș paria contra lui într-un meci cu Orban.

Dar cel mai important e că are în guvern câteva piese tari, atât la Finanțe (Alexandru Nazare), Investiții și Proiecte Europene (Cristian Ghinea), Transporturi (Cătălin Drulă), Apărare (Nicolae Ciucă), Economie (Claudiu Năsui) și Agricultură (Adrian Oros).

Acestea sunt ministerele-cheie de care va depinde succesul guvernării. Dacă ne uităm și la numele din spatele lor, ne mai vine inima la loc. Tocmai din acest motiv, guvernul domnului Cîțu nu pornește cu handicapurile guvernelor PSD, marcate de incompetență galopantă. Atârnătorii din guvern sunt la un nivel minim, prin comparație. Dar și ștacheta e ridicată pe măsură.

Interesant este că, cel puțin pe parte economică, guvernul Cîțu e mai degrabă un guvern USRPLUS. Cu alte cuvinte, dacă lucrurile vor merge bine, premierul își va putea aroga meritele. Dacă lucrurile vor merge prost, atunci va putea arăta cu degetul spre tabăra cealaltă.

Totul va depinde, de fapt, de cât de bine va reuși să guverneze în următorul an, deși rezultatele se vor vedea abia începând cu 2022. Așteptările cu privire la reușita acestui guvern sunt uriașe, provocările, la fel. Aceeași Românie care nu s-a speriat de zeci de an de jaf pesedist va sări la beregata noului guvern cu cea mai mică ocazie. Iar urmările ar fi extrem de neplăcute.

Guvernul Cîțu este condamnat să pună România pe picioare. Dar, dacă tot e un guvern macho, să sperăm că va și face mucho.