Vocea care inspiră. A făcut trecerea de la corporație la antreprenoriat și a dezvoltat singură un brand de kombucha de succes: „Uneori, sănătatea începe cu alegeri mai bune, inclusiv cu ce alegi să bei zi de zi”

Ana Tepșanu

Colaborator

Seria de interviuri PressOne „Vocea care inspiră” spune poveștile oamenilor care au ales să-și urmeze drumul și să inoveze, chiar și atunci când vocea lumii le spunea altceva. Un proiect susținut de ING Bank România.

În 2022, după șapte ani și jumătate în care a lucrat în consultanță fiscală, în Big4, Iulia Suciu (34 de ani) a făcut trecerea la antreprenoriat, și a dezvoltat singură, de la zero, un brand de băuturi fermentate naturale (kombucha), ZEN-VITA. Cu o investiție inițială de 40.000 de euro, afacerea ei a crescut organic, iar în prezent produsele pot fi găsite în peste 100 de locații din România. 

Originară din Mediaș, Iulia a crescut în Sibiu până în clipa în care a venit în București la facultate. „Inițial am venit după un iubit, dar până la urmă am rămas aici fără acel iubit”, povestește ea. După ce a terminat Facultatea de Contabilitate din cadrul ASE, dar și un master în contabilitate la Universitatea din Amsterdam, Iulia a făcut saltul către corporație, unde a stat timp de aproape opt ani de zile. „A fost un mediu foarte structurat, cu legi, cifre, deadline-uri și proiecte complexe. Cred că de acolo mi-au rămas disciplina, atenția la detalii și abilitatea de a face research serios”, spune ea.

Iulia Suciu. Foto: arhiva personală

„Nicio zi nu arată la fel”

Drumul spre kombucha a venit întâmplător, dintr-o nevoie personală, într-o perioadă în care avea probleme digestive și începuse să gătească mult mai mult. „Căutam rețete mai sănătoase, lucruri care să mă ajute să mă simt mai bine, dar care să fie și bune la gust. Am dat peste kombucha pe un site de rețete vegane. La început am rămas doar cu ideea în cap, pentru că nu știam de unde să fac rost de cultura de kombucha, ingredientul principal. Apoi, în pandemie, am căutat din nou, am găsit o cultură și am început să fac kombucha acasă. Mi-a plăcut mult la gust, pentru că îmi aducea puțin aminte de socată. Și am simțit și că îmi făcea bine, că mă simțeam mai ușoară după ce o beam”, explică ea. 

Business-ul l-a construit pas cu pas. A căutat ambalaje de sticlă, a făcut teste de produs, a căutat designeri pentru etichetă, dar și spații de producție, a citat legislație, a testat rețete și a învățat din mers. 

„La început făceam eu aproape tot. Fermentam în borcane de sticlă de 10 litri, gustam, îmbuteliam, lipeam etichete, făceam livrări și lucram la site. Primul batch pentru vânzare a fost de 70 de litri, făcut de una singură. L-am vândut către prieteni și primele cafenele care au avut curaj să ne listeze. Practic, îmi împărțeam săptămâna pe activități. Unele zile produceam, alte zile livram, alte zile lucram la site, iar în altele căutam locații noi de vânzare. Nu aveam o zi care să arate la fel, cum nu am nici acum”, spune Iulia. 

Și în prezent, când afacerea s-a extins, antreprenoarea își organizează săptămâna pe tipuri de activități. „Îmi pun întâlnirile dimineața sau le grupez pe anumite zile, iar apoi am zile pentru vânzări, marketing, administrativ, analiză financiară sau supervizarea producției. Ce s-a schimbat este că nu mai fac eu producția, comenzile și livrările de zi cu zi. Acum mă ocup de dezvoltarea businessului: contactez locații noi, merg la întâlniri, discut cu parteneri existenți, pregătesc acțiuni de marketing, filmări, campanii și mă uit la cifre ca să înțeleg cum stăm. Ce a rămas la fel este că nicio zi nu arată la fel”, adaugă ea.

Iulia Suciu este și câștigătoarea unui grant de 30.000 de euro oferit de programul She’s Next, o inițiativă prin care Visa și ING România și Visa, în colaborare cu Impact Hub Bucharest, sunt alături de femeile antreprenor și le oferă sprijinul și resursele de care au nevoie pentru a-și crește afacerile, de la mentorat personalizat, coaching și granturi, până la webinare și acces într-o comunitate gata să le susțină cu idei și soluții. 

„Vrem să folosim grantul pentru a crește capacitatea de producție și pentru a susține intrarea în încă două lanțuri de retail. Pentru noi, asta înseamnă echipamente, procese mai eficiente și capacitatea de a livra mai mult, fără să pierdem controlul asupra calității. În același timp, intrarea în retail nu înseamnă doar să ajungi pe raft. Trebuie să susții produsul, să îl explici, să îl faci gustat. O parte importantă este și zona de activări și comunicare”, mai spune Iulia. 

Am stat de vorbă cu Iulia despre curajul de a-și urma propria voce în antreprenoriat, despre decizia de a ieși dintr-un drum sigur pentru a construi ceva pe cont propriu, cât și despre lecțiile pe care le-a învățat pe parcurs.

Iulia Suciu. Foto: arhiva personală

„Mi-am luat un an sabatic pentru a-mi construi business-ul”

Ce este mai exact kombucha, care sunt beneficiile acestei băuturi și de ce este atât de specială?

Despre obsesia românilor pentru „fake luxury”, piața imobiliară și detalii după care să te uiți când îți cauți o casă. Arhitectul Andrei Chirițoiu: „Mulți amenajează mai întâi pentru musafiri și abia la final pentru fericirea proprie”

Andrei Chirițoiu, arhitect, explică de ce oamenii nu cumpără doar metri pătrați, cum ajunge locuința să devină o formă de validare socială și de ce „adevăratul lux” nu are legătură cu opulența, ci mai mult cu liniștea, lumina naturală și intimitatea. 

Kombucha este o băutură fermentată natural, făcută din ceai, zahăr (necesar pentru fermentație) și o cultură de kombucha. Pe scurt, o socată cu beneficii pentru microbiom. Microbiomul reprezintă totalitatea bacteriilor din noi, care ne influențează digestia, imunitatea și starea de bine. Noi, istoric, consumam mai multe alimente fermentate: murături în saramură, varză murată, chefir. Odată cu alimentația modernă, am cam uitat de ele. 

Kombucha vine din zona asta a alimentelor fermentate și aduce înapoi o parte din această diversitate de bacterii bune în alimentație, de care chiar avem nevoie. Nu îmi place foarte mult termenul „special”, pentru că mi se pare că vorbim, de fapt, despre ceva foarte firesc. Doar că, în alimentația modernă, ne-am îndepărtat mult de alimentele simple, fermentate, făcute cu timp și răbdare. Am înlocuit multe procese naturale cu produse ultra-procesate, foarte standardizate, iar cred că o parte dintre problemele alimentației moderne vin și de aici.

Când și cum te-ai hotărât să-ți faci propria kombucha și să pornești un business în direcția asta? 

A fost un cumul de factori: dorința mea mai veche de a face ceva în zona de food, descoperirea

kombucha, faptul că vedeam potențial în piața asta, și un moment foarte simplu de „dacă nu încerc acum, probabil nu mai încerc niciodată”. S-a potrivit bine și cu timingul, pentru că eram deja manager și apucasem să strâng niște economii, așa că mi-am luat un an sabatic pentru a-mi construi business-ul. La început, obiectivele erau foarte practice: să reușesc să găsesc un spațiu pe care să mi-l permit, să pot deschide legal o micro-producție și, sincer, să-mi acopăr cheltuielile. Am făcut și un business plan, dar era destul de pe lângă realitate, pentru că nu știam aproape nimic despre domeniu.

„Mi-am spus că mai bine experimentez acum, cât sunt încă tânără”

Ai descoperit kombucha întâmplător, pe un site de rețete vegane. Ce te-a făcut să crezi că un produs aproape necunoscut în România merită totuși acest pariu?

M-am uitat mult la ce se întâmpla la nivel global și european. Deja erau studii care arătau că tot mai mulți oameni devin mai atenți la ce mănâncă și beau, și își doresc produse mai sănătoase, cu beneficii reale, așa că m-am gândit că segmentul acesta de consumatori va crește în timp și în România. Sigur, dacă privesc înapoi, a fost și o doză de naivitate, având în vedere lipsa de experiență în domeniu. Dar cred că uneori naivitatea e utilă la început. Dacă vezi din prima toată lista de probleme, probabil nu mai faci nimic.

Nu aveai experiență în antreprenoriat, dar cu toate astea ai mers înainte. Ce ți-a oferit curajul și încrederea să-ți asculți intuiția?

Răspunsul sincer este că am gândit destul de simplu. Mi-am spus că întotdeauna mă pot întoarce la consultanță fiscală. Ba chiar, când am plecat, colegii mi-au spus foarte simpatic: „te așteptăm înapoi”. Așa că aveam două variante: fie încercam, cu riscul să eșuez și să mă întorc de unde am plecat, fie rămâneam unde eram și probabil mă întrebam mereu cum ar fi fost. Am preferat să nu rămân cu regretul. Mi-am spus că mai bine experimentez acum, cât sunt încă tânără și am energie să o iau de la capăt dacă nu iese.

„Nu vreau să construiesc doar un ambalaj frumos”

Care au fost cele mai dificile lucruri pe care a trebuit să le înveți din mers?

A trebuit să învăț să recrutez, să vând, să negociez, să comunic un produs nou, să înțeleg producția și multe altele. Dar cele mai grele lucruri au fost mai degrabă mentale. Să funcționez în incertitudine. Să iau decizii fără să am toate informațiile. Să îmi asum  responsabilitatea pentru tot, inclusiv pentru lucrurile pe care nu le știam încă. În corporație, responsabilitatea este împărțită și deciziile se iau și în echipă. În antreprenoriat, ca soloprenor, ești cam singur cu toate deciziile. Și asta a trebuit să învăț: să iau decizii mai repede și să nu rămân blocată apoi în deciziile proaste.

Dacă ar fi să alegi un moment în care ai decis clar să îți asculți propria voce, chiar împotriva așteptărilor sau sfaturilor din jur, care ar fi acela?

Cred că primul moment a fost chiar decizia de a începe business-ul. Nu era neapărat cea mai logică decizie din exterior. Aveam o carieră bună, stabilitate, și un drum destul de clar. Apoi au mai fost și alte momente importante. De exemplu, decizia de a continua să produc eu, în loc să fac produsul direct în private label. Sau decizia de a păstra cât de mult pot ideea de produs viu, fermentat real, chiar dacă asta face lucrurile mai complicate logistic. Într-un business sunt multe momente în care primești sfaturi. Unele sunt foarte bune. Dar la final trebuie să înveți să le treci prin filtrul tău și să alegi ce fel de companie vrei, de fapt, să construiești. Și aici e mult de muncă cu tine la nivel personal.

Ai primit vreun sfat pe care ai ales să nu-l urmezi și bine ai făcut?

Da. Am primit de multe ori sfatul să nu mai produc eu. Să fac doar branding, marketing și vânzări, iar producția să o externalizez. Înțeleg de ce mi s-a spus asta. Producția e grea, costisitoare și plină de probleme. Dar pentru mine a fost important să înțeleg produsul din interior. Să știu cum fermentează, cum se schimbă, ce poate și ce nu poate să facă. Cred că asta mă va ajuta să dezvolt produse mai bune pe termen lung. Nu vreau să construiesc doar un ambalaj frumos, ci produse care să ajungă în frigiderele oamenilor și să facă parte din viața lor de zi cu zi.

„Curiozitatea îți aduce prima comandă”

Ai pus un business pe picioare din economii personale și cu ajutor de la familie. Câți bani ai investit la început și cum ai reinvestit profitul?

La început am avut aproximativ 40.000 de euro, din economii personale. O mare parte din bani s-au dus în spațiu, echipamente, materii prime și tot ce presupune pornirea unei micro-producții alimentare. Restul a mers în capital de lucru. Nu am pornit cu finanțare externă, așa că a trebuit să fiu foarte atentă la fiecare decizie. Într-un business de producție, banii se duc repede. Ai nevoie de stocuri, ambalaje, echipamente, chirie, salarii, transport. Profitul, atunci când a existat, s-a dus înapoi în business: în alte echipamente, oameni, marketing și în capital de lucru.

Care au fost cele mai mari provocări pe parcursul acestor ani și ce te-a ajutat să le faci față?

Au fost multe provocări: banii, găsirea unui spațiu pe care să mi-l permit, recrutarea, furnizorii, identificarea locațiilor de vânzare, comunicarea unui produs nou. Apoi a fost provocarea de a proceduriza producția unui produs viu, care nu se comportă mereu identic. Kombucha nu este un produs cu rețetă standard. Fermentația are viața ei și trebuie să înveți să lucrezi cu ea. Dar poate cea mai mare provocare a fost să-mi dau seama ce vreau să construiesc pe termen lung: ce fel de business, ce fel de brand, ce compromisuri sunt dispusă să fac și ce compromisuri nu. Ce m-a ajutat să merg înainte? Cred că dorința de a reuși și de a duce lucrurile la capăt. Și faptul că sunt destul de optimistă. Dacă mă simt depășită, de multe ori mă duc să dorm. A doua zi, problema nu dispare, dar eu am altă energie să o iau de la capăt.

Care a fost primul semn real că produsul tău are tracțiune în piață și că oamenii chiar îl vor?

Primul semn real a fost când oamenii au început să revină. Nu doar să cumpere o dată din curiozitate, ci să întrebe când mai avem, de unde pot lua, când livrăm. Apoi au fost târgurile, unde oamenii gustau și ne spuneau că este cea mai bună kombucha pe care au încercat-o. Pentru un produs nou, astfel de reacții contează enorm. Și au contat mult locațiile care comandau din nou și din nou. Acolo vezi dacă produsul chiar se mișcă. Curiozitatea îți aduce prima comandă. Repetiția îți arată dacă ai cu adevărat un produs.

Ce crezi că face ZEN-VITA diferit față de alte produse similare sau față de alte băuturi „sănătoase”?

Cred că ZEN-VITA este diferită pentru că băutura este creată de natură, de niște  microorganisme vii, nu este doar un amestec de ingrediente curate. Este creată prin fermentație. Noi suntem obișnuiți cu băuturi care sunt un amestec de ingrediente. Dar la kombucha, la fel ca la orice aliment fermentat, procesul contează enorm. Prin fermentație apar bacterii vii, acizi organici și compuși care pot susține microbiomul și dau băuturii un gust complex, total diferit. Microbiomul este uneori supranumit al doilea creier, pentru că influențează multe lucruri în organism, inclusiv digestia, imunitatea și starea de bine. Ca generație, abia acum începem să învățăm din nou despre fermentație și de ce este importantă, deși ea există de mii de ani. În ultimii ani, am învățat să citim etichete. E foarte bine. Cred că următorul pas este să începem să înțelegem și procesul de producție. Pentru că acolo sunt, de multe ori, diferențele reale.

„Este foarte la modă să fii drăguț, în loc să spui adevărul”

Ești parte dintr-un program dedicat antreprenoarelor. Din experiența ta, de ce crezi că este nevoie de inițiative dedicate femeilor în business?

Recunosc că la început am avut o mică reținere. Mă întrebam dacă este corect să existe programe doar pentru femei. Apoi, pe parcursul programului, am rămas însărcinată și am simțit pe propria piele cum o astfel de experiență îți poate influența munca de zi cu zi. Oricât de multă egalitate ne-am dori, biologic sunt lucruri pe care nimeni nu le poate prelua de la femei. Iar asta înseamnă uneori mai puțin timp, mai puțină energie și un alt tip de presiune. 

Iulia Suciu. Foto: arhiva personală

Pe lângă asta, când te uiți în multe contexte de business, vezi că bărbații sunt încă majoritari. Așa că da, cred că este nevoie de mai multe inițiative dedicate femeilor în business, dar cu focus real pe coaching, mentorat și comunitate, ca femeile să capete mai multă încredere în ele. Cred că ar ajuta mult și programele pentru femeile care nu au început încă un business, dar au ideea în minte și au nevoie de un context sigur în care să facă primii pași.

E mai greu să pui pe roate un business ca femeie în România? Ai simțit că drumul tău a fost diferit sau mai dificil pentru că ești femeie?

Sincer, nu am simțit foarte puternic asta la început. Am simțit mai mult greutatea antreprenoriatului în sine: producție, bani, vânzări, oameni, decizii. Am început să înțeleg diferit subiectul de când sunt însărcinată. Pentru că nu mai am aceeași energie în fiecare zi și pentru că îmi dau seama că unele etape din viața unei femei pot influența direct ritmul în care poate construi. Nu spun asta ca pe o plângere, ci ca pe o realitate. Cred că e important să vorbim mai onest despre ea. Nu ca să ne victimizăm, ci ca să construim sisteme de suport mai realiste.

Din experiența ta, ai încuraja femeile care au idei de business să și le pună în practică? Ce le-ai spune?

Da, le-aș încuraja și le-aș spune să aibă grijă să aibă în jurul lor măcar un om care le susține, dar care este și sincer cu ele. Mi se pare că, mai nou, este foarte la modă să fii drăguț, în loc să spui adevărul. Asta nu ajută pe cineva care începe un business. Ai nevoie de încurajare, dar ai nevoie și de realitate. Le-aș spune să testeze cât mai repede, să nu aștepte să fie totul perfect și să nu creadă că frica dispare înainte să începi. De multe ori începi cu frică și înveți pe drum.

„Ajută mult să vorbești cu cineva care înțelege presiunea deciziilor”

Care sunt cele mai mari satisfacții care au venit odată cu dezvoltarea unui produs de succes?

Cele mai mari satisfacții vin când cineva ne spune că este cea mai bună kombucha pe care a încercat-o și că simte că îi priește. De cele mai multe ori, oamenii ne vorbesc despre digestie: că se simt mai ușori, mai puțin balonați sau că au un tranzit mai regulat. Pentru mine, astfel de feedback contează enorm. Nu privesc kombucha ca pe un tratament, dar cred că încă nu realizăm cât de mult contează să ai o digestie bună, să nu fii mereu balonat și să ai grijă de

microbiom. Sunt lucruri care par mici până când nu mai funcționează bine.

Cum gestionezi momentele de presiune sau incertitudine, când ești singura responsabilă pentru decizii?

Sincer, încă învăț. Încerc să fiu foarte sinceră cu mine legat de ce simt. Dacă îmi dau seama că sunt într-o stare emoțională puternică, încerc să nu iau decizii importante atunci. Mă duc să dorm, fac puțină mișcare sau iau o pauză, apoi revin cu mai mult calm. De multe ori mă ajută să vorbesc și cu alți antreprenori. În timp, mi-am creat o mică comunitate de antreprenori cu care pot discuta. Ajută mult să vorbești cu cineva care înțelege presiunea deciziilor, nu doar îți spune „o să fie bine, te descurci”. Și apoi încerc să reduc problema la primul pas concret.

Contează să ai suportul apropiaților sau e de ajuns să crezi foarte tare în visul pe care-l ai?

Contează enorm. Credința în vis sună frumos, dar în practică ai nevoie și de bani, timp, oameni și un minim confort psihologic. Eu am avut noroc că am putut să fac proiecte de freelancing ca să mă susțin financiar personal, până când firma a început să aducă suficiente venituri. Și am avut și confortul că, dacă nu ar fi fost suficiente proiecte, familia m-ar fi putut ajuta. Fără un astfel de sprijin, este foarte greu să reziști. Poți să fii foarte motivat, dar dacă ești permanent în panică financiară, devine foarte greu să iei decizii bune pe termen lung.

Ce crezi că nu văd oamenii din spatele unei afaceri de succes, pusă pe roate de un singur om?

Cred că nu văd singurătatea de la început. Nu văd orele de muncă, lipsurile, frustrările, sacrificiile și momentele în care te întrebi dacă mai poți sau dacă are sens să continui. Din exterior se văd mai ales lucrurile frumoase: listări, premii, evenimente, fotografii, apariții în presă. Dar în spate sunt foarte multe zile în care te lovești doar de probleme. Și să nu uităm că greul continuă în fiecare zi. Nu ne putem culca pe o ureche acum că am câștigat premiul She’s Next. Avem multe decizii de luat, mult de construit, multe locuri în care putem greși și un vis mare de dus mai departe: să facem din kombucha o alegere zilnică.

„Important este să încerc, să învăț repede și să merg înainte”

Cum vezi viitorul ZEN·VITA și care sunt în clipa de față obiectivele pe care le ai vizavi de produsul tău?

Văd ZEN·VITA ca pe un brand de referință în zona băuturilor funcționale. Îmi doresc ca kombucha să iasă din zona de produs de nișă și să devină o alegere firească, de zi cu zi. Pe termen scurt, obiectivele sunt clare: capacitate mai mare de producție, listări în retail, procese mai bune și produse care ajung mai ușor la oameni. Pe termen lung, mi-ar plăcea ca, atunci când cineva deschide un frigider de băuturi răcoritoare, kombucha să fie acolo firesc. Nu ca o ciudățenie pentru câțiva oameni foarte pasionați de sănătate, ci ca o alegere normală, bună la gust și mai prietenoasă cu corpul.

Ți-ai dori să schimbi ceva la modul în care oamenii din România se raportează la consumul de băuturi sau la sănătate?

Da. Mi-aș dori să fim mai atenți la ce bem, nu doar la ce mâncăm. Și mi-aș dori să începem să ne uităm nu doar la ingrediente, ci și la procesul de producție. O etichetă curată este importantă, dar nu spune mereu toată povestea. Contează cum este făcut produsul, dacă este

fermentat real, dacă este viu, dacă este pasteurizat sau nu, cum este păstrat. Nu cred că sănătatea trebuie dusă într-o zonă rigidă sau complicată. Uneori începe cu alegeri mai bune, inclusiv cu ce alegi să bei zi de zi.

De când ai luat decizia să devii antreprenoare și până în prezent, care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat?

Prima lecție este să nu mă mai tem atât de mult că aleg greșit. Oricum voi face greșeli. Important este să încerc, să învăț repede și să merg înainte. La început, frica de a greși m-a făcut să amân multe decizii. Iar când amâni prea mult, business-ul se mișcă foarte încet. 

A doua lecție este că trebuie să te cunoști pe tine și să înțelegi ce vrei să construiești. Aveam tendința să mă uit mult în piață și să cer sfaturi de la oameni cu experiență. Unele sfaturi au fost utile, dar în timp am înțeles că nimeni nu poate să-ți dea o rețetă exactă pentru o categorie nouă de produs. Mulți vorbesc din experiența lor, din alte piețe sau alte modele de business. 

A treia lecție este că frica nu dispare. Doar înveți să nu te blochezi în ea. Și, poate cea mai importantă lecție este să rămâi deschis. Să asculți oameni, să încerci să înțelegi ce vor să spună, dar apoi să treci totul prin filtrul tău. Lumea se schimbă permanent, iar dacă vrei să construiești ceva relevant, trebuie să îți dezvolți și tu mentalitatea odată cu ea.

„Vocea care inspiră” este o serie de interviuri PressOne despre inovație, susținută de ING Bank România ca parte din noua platformă de brand a băncii, „Liber să tot fii” . 

„Liber să tot fii” este un manifest pentru libertatea personală, un mesaj de susținere pentru cei care își fac curaj să se scuture de vocea lumii și și să meargă cu încredere pe drumul lor. Despre „Liber să tot fii” poți citi aici, iar colecția vocilor interioare care au vorbit mai tare ca gura lumii, Vox Propria, o poți asculta aici.