Unde au greșit sportivii români de la Olimpiadă și ce ar putea să facă diferit, în viziunea „experților” de pe Internet

Răzvan Filip

Reporter

Încă de la debutul ei, de acum 2 săptămâni, Olimpiada de la Paris a fost însoțită de scandaluri care nu au nicio legătură cu sportul. Mai întâi au fost dezbaterile interminabile despre ceremonia de deschidere. Deși competițiile începuseră de câteva zile deja, influencerii încă parlamentau foarte încruntați despre o scenă care ar fi parodiat, credeau ei, Cina cea de Taină. Apoi a urmat scandalul despre pugilista algeriană acuzată de rusul șef al IBA, fără dovezi publice, că nu ar fi femeie, după ce adversara ei din Italia a descoperit, cu lacrimi în ochi, că boxul este și despre încasat pumni. 

Odată cu războaiele culturale au apărut și experții de canapea, nelipsiți la orice competiție sportivă de amploare. „Da, am fost furaţi la gimnastică, dar nici noi n-am fost foarte buni”, proclama un astfel de expert într-un editorial publicat pe 7 august. Descrierea de pe site-ul care-i publică scrierile îl recomandă ca „doctor în filologie” și expert în „retorică latină”, dar iată că le are și cu sportul! Alții, mai amărâți, și-au publicat sfaturile și analizele pe Facebook sau în rubricile de comentarii ale site-urilor sportive. Toți mustesc, însă, de o înțelepciune pe care doar nepracticarea unui sport de performanță ți-o poate da. 

Pentru antrenamentele de atletism ne trebuie doar un deal

„Ne antrenăm într-o săliță de 50 de metri unde iarna este prea frig și vara sunt 40 de grade”, declara, la începutul lui august, Ioana Emilia Colibășanu, o atletă din Constanța specializată în săritura în lungime. Printre sute de mesaje de susținere, Ioana a primit și câteva sfaturi/soluții.

În rubrica de comentarii a unei publicații sportive descoperim un pescar care se plânge că uneori face și sute de kilometri până dă de un lac bun. Cu toate acestea, se laudă bărbatul, nu s-a gândit niciodată să-i ceară statului român să-i facă lac în fața casei. Un comentator îi atrage atenția că nu e normal ca un oraș precum Constanța să nu le ofere niște condiții minimale copiilor din localitate care doresc să practice sporturi olimpice. Pescarul nu e impresionat.

„Ce mari condiții îți trebuie ca să practici atletismul? Un deal pe care să alergi, o groapă peste care să sari. Fii atent la atleții africani care nu au chiar toate facilitățile din lume și performează în atletism”, proclamă mânuitorul de undiță. 

Pescarul pleacă de la un sâmbure de adevăr: mulți campioni olimpici la proba de maraton, de exemplu, sunt din Africa de Est, din țări precum Etiopia și Kenya (fruntașele clasamentului pe medalii). Adevărat este și că unele dintre aceste reușite au la bază povești impresionante despre copii care s-au apucat de sport fugind câțiva kilometri pe zi pentru a ajunge la școală. 

La fel de adevărat este, însă, că cei mai mulții copii est-africani care fug (de nevoie) la școală nu ajung campioni olimpici. Ca să ajungi sportiv de performanță și să iei medalii la Olimpiadă, spun experții reali, e obligatoriu să treci la următorul nivel: să te antrenezi zi-lumină în baze sportive serioase - ideal construite la înălțime, unde aerul rarefiat te ajută să capeți rezistență la efort -  și să ai acces la antrenori cu experiență. Pe scurt, este nevoie de infrastructură sportivă. 

Sportivii români se pot ajuta singuri

Tot în contextul declarațiilor despre investiții, un alt comentator le propune sportivilor care se plâng să se ajute singuri. Primul pas este simplu: când un sportiv câștigă un premiu („deloc mic”, precizează expertul nostru), ar trebui să doneze 10% din câștig către federația din care face parte. Apoi, cu banii obținuți, federațiile vor putea construi toate facilitățile de care au nevoie sportivii lor de acum și din viitor: terenuri, piste de atletism, bazine de înot. 

Cum poți salva democrația în epoca TikTok și a gratificării instantanee

Pe scurt, te identifici cu un anume partid în funcție de cât de mult se potrivește cu propriile tale interese. Numai că în realitate, lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai rar, sau cel puțin asta este percepția publică, în special într-o epocă în care ne-am obișnuit cu gratificarea instantanee - adică să primim foarte rapid un răspuns pe măsura așteptărilor noastre.

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

„(...) vrei ca statul să te ajute, dar când sute de mii de euro îți intră în cont, nu faci nimic pentru cel care are aceleași nevoi ca tine până să apuci să pui mâna pe bani”, concluzionează comentatorul. 

Practic, România are nevoie de mai multe minuni precum David Popovici. În natație, de exemplu, statul român trebuie să facă rost de înotători care au succes în ciuda condițiilor pe care le oferă (bazine olimpice în care te sufoci) și apoi să ia 10% din banii dați sportivilor pentru medaliile câștigate la olimpiade - 140 de mii de euro pentru aur, 100 de mii pentru argint și 60 de mii pentru bronz.

Popovici a câștigat una de aur și una de bronz, deci se întoarce de la Paris cu 200 de mii de euro. 10% din 200 de mii de euro înseamnă 20 de mii de euro. Bazinul olimpic de la Târgoviște a costat 20 de milioane de euro, iar cel care se construiește acum la Cluj va costa în jur de 28 de milioane. Așadar, pentru a aplica soluția propusă de „expert”, natația românească ar trebui să producă, în condițiile din prezent, încă 999 de David Popovici. Și asta doar pentru un bazin olimpic. Dacă vrem mai multe, trebuie să scoatem de undeva mii de alți David Popovici.

„Popovici a luat aur cu un timp destul de slab” și „nu e făcut pentru cursa de 100 de metri”

Ca „sportiv minune”, care face performanță într-un sport subfinanțat în România, David Popovici este ținta preferată a sfătoșilor de pe Internet. De altfel, înotătorul a fost bombardat cu sfaturi neavizate imediat cum a pășit în lumina reflectoarelor, ca tânără speranță a natației românești. 

Când câștigă finale de campionate mondiale sau europene, e „un fenomen” și un mare campion. Când nu repetă performanța și iese „doar” pe 4, 6 sau 7 într-o finală, se transformă într-o „dezamăgire”, în timp ce publicațiile de extremă-dreapta speculează că ratarea podiumului i se trage de la vaccinarea anti-COVID și încep să-i cânte prohodul. 

În ciuda acestor voci, Popovici s-a încăpățânat în 2024 să câștige primele medalii olimpice din cariera sa. Mai întâi a luat aurul la 200 de metri liber. Reușită care i-a bucurat pe mulți, dar nu și pe Monika, comentatoare pe un celebru site de sport. E dezamăgită că David a luat medalia cu un timp „destul de slab” și cu „mare noroc”. Dă vina pe echipa lui, care „nu-l ajută suficient ca să meargă ascendent”, din serii spre finală. 

Ignoră detalii cheie, însă. O dată că bazinul olimpic de la Paris are o adâncime aflată sub minimul recomandat (2,2 metri versus 2,5 metri), fapt care ar fi provocat mai multe turbulențe decât de obicei și ar fi încetinit cursele, susțin unii experți. Apoi, omite realitatea că, la fel ca în orice alt sport, performanțele obținute într-un eveniment anume pot fi o influențate de o gamă largă de factori și un rezultat obținut „azi” nu garantează același rezultat „mâine.”

„Practic, înotând prea tare prea devreme, în finală el este obosit. Iar la 100 de metri sunt mulți adversari buni, proba e scurtă, contează totul, inclusiv timpul de reacție la start, nu ai timp să corectezi greșelile”, concluzionează Monika în data de 30 iulie. 

„Să dee (sic!) Domnul să câștige o medalie și la 100 de metri, chiar dacă nu va fi aur, dar mă tem că David Popovici nu va performa la 100 de metri, deoarece nu e făcut pentru cursa asta. Are demarajul greu și recuperează extraordinar pe final. Îi trebuie mai mult de 100 de metri să recupereze distanța pierdută la plecare”, profețea alt comentator, Acidutzu_67. 

Câteva ore mai târziu, în seara de 31 iulie, Popovici câștiga medalia de bronz la 100 de metri liber, la o sutime distanță de argint. De asemenea, deși este un sportiv „care nu e făcut pentru cursa asta”, tânărul reușea în 2022, la doar 17 ani, să doboare recordul mondial al probei - record care nu mai fusese bătut de 13 ani. Popovici a fost detronat abia anul acesta, de Pan Zhanle, sportivul care a luat aur la Paris.  

„Bernadette Szocs să mai lase Instagramul și TikTok-ul!”

„De când ping-pong-ul e sport olimpic? Păi am niște vecini la bloc trecuți de 60 de ani care dau niște serve și joacă un ping pong de ar bate pe oricine la olimpiadă!”, se întreabă, amuzat, un comentator în subsolul unei știri care anunță eliminarea în optimi a româncei Bernadette Szocs, numărul 13 mondial în tenisul de masă feminin. Niște oameni amabili îi explică că vecinii lui ar lua bătaie și de la un junior de 10 ani care deja mănâncă tenis de masă pe pâine. 

Între timp, dezbaterea din comentarii ajunge la loviturile româncei, care ar fi trebuit să dea „mai multe mingi tăiate”, dar și către antrenorul ei, care este acuzat de mai mulți că nu ar fi sprijinit-o deloc în timpul partidei (probabil nu i-a zis să dea mai multe mingi tăiate). Bărbatul cu vecini sportivi are din nou păreri și nelămuriri: ce antrenor îi mai trebuie lui Bernadette la vârsta ei (n.r. 29 de ani)?

„Că doar nu o învață acum să dea cu paleta în minge? Este ping pong, nu chirurgie! Dacă te dai mare influenceriță pe Instagram of of cam uiți că mai ești și sportivă!”, continuă el, pe un ton la fel de hotărât. Cineva îi spune că rolul antrenorului este de a da sfaturi tactice, nu de a o învăța abecedarul tenisului de masă în mijlocul olimpiadei. Bărbatul învecinat cu olimpici de 60 de ani dispare. Reapare câteva zile mai târziu, după ce echipa feminină de tenis de masă este eliminată de India în proba pe echipe. Revine și obsesia pentru conturile de social media: 

„Bernadette Szocs să mai lase Instagramul și TikTokul și of of of celelalte și să se concentreze mai mult pe ping pong sau ce face ea”, se lamentează bărbatul. 

Intrigat de observațiile comentatorului, reporterul PressOne a investigat, în premieră națională, activitatea ei de pe Instagram. Acum 3 zile a postat o poză de la Olimpiadă, pare fericită că are ocazia să participe la o asemenea competiție. Următoarea postare este din 30 martie. Pe lângă acestea 2, de la începutul anului până acum, Bernadette Szocs a mai postat pe Instagram de 4 ori. Spre comparație, reporterul PressOne a postat în aceeași perioadă de 12 ori!

Interesant este că obsesia comentatorului anonim pare să fie împărtășită și de redactorii marilor site-uri de știri sportive. 

„Scandal după eliminarea României de la JO 2024! Bernadette Szocs, luată la țintă: «E inadmisibil». Antrenorul a spus că pleacă”, titrează Digi Sport la scurt timp după eliminarea României din competiția pe echipe. Fără nicio legătură cu subiectul, știrea este însoțită de o galerie de 87 de poze cu Bernadette Szocs, toate preluate de pe contul său de Instagram.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€