Filmul regizat de Nicholas Winding Refn e dedicat regizorului Alejandro Jodorowsky FOTO captură din film

Trei filme de pe TIFF Unlimited

Charade (r. Stanley Donen, 1963) 

În această comedie romantică cu parfum hitchcockian, în care rezolvarea oricărei probleme aduce după ea o altă încurcătură, Regina Lampbert (Audrey Hepburn) e urmărită de niște indivizi care vor să pună mâna pe un sfert de million de dolari, bani furați de soțul ei decedat.

De partea femeii se află Cary Grant. El tot încearcă s-o protejeze de consecvenții bandiți într-un Paris în care mai nimic nu e ceea ce pare.  

Filmul ăsta al lui Donen nu se încadrează în așa-numitele sale „capodopere populare” (din care ar face parte On the Town, 1949, sau Singin’ In the Rain, 1952 – ambele fiind rezultatul colaborării lui cu Gene Kelly), dar face reverențe în fața mai multor stiluri și estetici. 

Hepburn și Grant sunt minunați împreună. Ea dezvoltă un personaj haios care obișnuiește să mănânce tot timpul atunci când se află sub presiunea stresului, iar el o secondează prin tot felul de giumbușlucuri fizice și dialogale.

Replicile dintre ei sunt ascuțite, vin cu repeziciune una după alta și construiesc pe alocuri un flirt destul de agresiv. Pe de alta parte însă, natura acestei relații dintre ei conține și suficient de multă subtilitate și tact, astfel încât o bună bucată de vreme nu-ți dai seama încotro se îndreaptă și care-i vor fi efectele. 

În cele din urma, Șarada lui Donen nu e un film mare, sub nicio formă unul care să se strecoare măcar în vreun clasament solid al comediilor clasice, dar are șarm și încurcături nostime. Și e plăcut oricând să o privești pe Audrey Hepburn. 

Only God Forgives (r. Nicolas Winding Refn, 2013) 

Mărturisesc că n-am înțeles niciodată motivele reale pentru care acest film al lui Refn este atât de subapreciat. Comparativ cu Drive (2011), găsesc în el o formă mai elaborată de-a lui Refn, în căutările lui estetice ultra-stilizate. (Altfel, desăvârșite poate cu miniseria de anul trecut, To Old to Die Young.) 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

În interiorul acestui festin vizual, lumea criminală din Bangkok o întâlnește, la ea acasă, pe cea din SUA. Americanii pierd lupta asta, nu însă înainte de a încerca măcar să-și facă curățenie în propria ogradă.

Sigur că e excesiv de brutal și șocant (altfel n-ar mai fi un film de Refn), dar atmosfera ostilului Bangkok pare redată cu o acuratețe care rezultă dintr-un uriaș efort. În sensul ăsta, și în ciuda simplității acțiunii (foarte des reproșată), desfășurarea de forțe regizorale în spații exterioare e remarcabilă. 

Există și foarte mult subtext în acest film – de exemplu, o bizară scenă de karaoke în care șeful poliției (și al lumii interlope din Bangkok) își caută parcă mântuirea. Sau prin felul în care sunt examinate, practic, mentalităti și sensibilități între două lumi diferite – totul într-un context dominat de slăbiciuni care fac pe plac șarjelor de morți violente.  

În orice caz, cu sau fără success la critica și public, Only God Forgives ar merita ceva mai multă apreciere. E, totuși, rezultatul unui cineast care a făcut (și încă mai face) filmele pe care el a vrut să le facă. Nu e condiționat de nimic, și asta este diferența dintre un autor de cinema și un regizor aflat în slujba producătorilor sau a vreunui studio. Dar însăși caracteristica filmelor lui NWR rămâne în continuare o chestiune de gust. 

Lost Highway (r. David Lynch, 1997) 

Întotdeauna umbrit de alte succese înregistrate de contemporanul maestru al suprarealismului, Lost Highway rămâne unul dintre cele mai bântuitoare filme – și nu doar ale lui Lynch. Ca majoritatea filmelor lui Lynch, e ambiguu, nu se îndreaptă înspre direcții narative foarte clare și confortabile, e, desigur, solicitant, și își găsește finalitatea într-un dead end

Tot ca de obicei, cineastul nu se simte dator să explice mare lucru. Avem două povești paralele într-un probabil Los Angeles retro și modern deopotrivă – una care urmărește tortura la care se supune un cântăreț de jazz după ce află ca este înșelat de soție (ulterior fiind acuzat de uciderea ei) și cealaltă, în care soția unui gangster are o aventură cu un mecanic auto.

Cele doua istorisiri se întrepătrund, prin faptul că cele doua personaje-femei (ambele interpretate de Patricia Arquette) ar putea fi una și aceeași. În plan secund, bărbații sunt conectați printr-o serie de evenimente misterioase care îi fac să se îndoiască de propria lor identitate. 

În tot acest tur de forță intelectual și creepy de 135 de minute, Lynch seamănă – tot ca de obicei, s-ar putea lesne spune – doar cu el însuși. Însa Lost Highway nu seamănă cu nimic făcut vreodată. 

Toate cele trei filme sunt disponibile pe platforma de video-streaming TIFF Unlimited. 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...