Trecutul României, închis în depozit. De 23 de ani, Muzeul Național de Istorie este un șantier continuu

Bianca Dragomir

Unul dintre cele mai importante muzee din România ar trebui să spună povestea unei națiuni, dar pentru mulți vizitatori, turul se termină cu o mare dezamăgire.

Clădirea muzeului a rămas captivă într-un proces de consolidare și restaurare început în 2002, un proiect „nefinalizat încă”. Astfel, deși găzduiește o colecție de peste 690.000 de obiecte, o mare parte dintre ele sunt depozitate și nu sunt accesibile publicului. 

Dezamăgirea de la ieșirea din muzeu

„Sunt toate puse la grămadă. Nu e ceva unitar, nu am înțeles mare lucru. Nu prea înțelegi istoria României”, îmi spune unul dintre vizitatorii care tocmai iese din Muzeul Național de Istorie a României alături de soția și fiul lui. „E foarte puțin, măcar să fie ceva despre fiecare domnitor în parte, hai nu despre toți, dar măcar despre cei mai importanți”, continuă, în timp ce soția îl aprobă, iar băiețelul se tot îndepărtează de noi de parcă abia aștepta să plece. Cel mai probabil e plictisit de discuție, dar și de turul muzeului: „Ar trebui să fie mai atractiv pentru copii.” Tatăl găsește și o scuză: „Probabil nici nu au unde să expună, că sunt puține săli.” 

După ce ne luăm la revedere, mă îndrept timid către un alt cuplu care tocmai ieșise din muzeu. Îi întreb și pe ei cum li s-a părut vizita în unul dintre cele mai importante muzee din România. În privirea lor – aceeași dezamăgire ca a familiei de mai devreme. „E cam 10% din ce credem că ar trebui să fie Muzeul de Istorie. Nu am înțeles mare lucru, sare dintr-o epocă în altă, apoi te duce la o altă perioadă, aparent fără legătură. De fapt, e a doua oară când îl vizităm, am mai fost o dată pe vremea nefericitului”, îmi spun cei doi aproape în tandem.

Când spune „nefericitului”, bărbatul vorbește puțin mai încet. „Știți la cine mă refer…”, încearcă să mă invite complice la un nume pe care încă îi e greu să-l rostească public. Continuă: „Mi s-a părut că a rămas la fel: cu aceleași etichete vechi în contre-jour pe care nu le poți citi.” 

Turiștii străini se bucură de Lapidarium și Tezaur

Pe de altă parte, un turist de origine germană, în vârstă de aproximativ 60 de ani, are un tonus complet diferit. I s-a părut foarte interesant „mai ales în zona cu pietre” (n.r. Copia Columnei lui Traian și Lapidarium). Călătorește mult în fiecare an și oriunde merge vânează muzee: Roma, Veneția, Lisabona etc. 

„Am văzut în ultimii ani zeci de muzee. Mi-au plăcut toate, și acesta. Nu am niciodată așteptări, ca să nu fiu dezamăgit. Intru într-un muzeu și mă bucur de ce-mi oferă. Mi-a plăcut și aici.” Ar fi vrut să-mi spună mai multe despre ce văzuse, dar eu nu știam germană și el nu știa prea bine engleză. Învățase, totuși, „La revedere!” în română, pe care mi l-a adresat cu bucurie. 

Un alt cuplu de vizitatori, veniți din Turcia, îmi mărturisește entuziasmat că „le-a plăcut mult”, mai ales sala cu bijuterii (n.r. Tezaurul Istoric). Apoi, traduc cu Google Translate și îmi arată: „Comparativ cu alte muzee, ne-a plăcut să vedem procesul de restaurare în detaliu.„

Turiștii ajunși la Muzeul Național de Istorie sunt impresionați de procesul de restaurare Foto: Bianca Dragomir

În tot acest timp, mai multe grupuri de turiști străini se perindă prin fața clădirii: se opresc pentru câteva minute pe scările late care duc spre intrare (cele la care încă poți avea acces). Ghidul le explică câte ceva, apoi fac o poză de grup. Merg mai departe fără să intre în clădire. În poza lor, pe lângă o parte din fațada spectaculoasă a palatului, rămân dovadă unui proces de renovare mai multe schele din lemn. Ele anunță, încă de la intrare, un proiect de consolidare și restaurare „început în 2002 și nefinalizat încă”, așa cum menționează Muzeul Național de Istorie a României, într-un răspuns oficial transmis la solicitarea PressOne. 

Cronica unei renovări fără sfârșit

În 2002, Uniunea Europeană ridică vizele de scurtă ședere pentru români în spațiul Schengen. Un gest simbolic pe vremea aceea care ne făcea să nu ne mai simțim „chiar la marginea Europei”. Tot în 2002, la Summit-ul NATO de la Praga, România este invitată oficial să înceapă negocierile de aderare la NATO. Pe plan intern, românii încearcă să facă față guvernului Adrian Năstase (PSD). Salariul minim este de 1.750.000 lei vechi (aproximativ 62 de euro), dar economia crește cu aproximativ 5,7% PIB. La Eurovision, reprezentați de Monica Anghel și Marcel Pavel cu piesa Tell Me Why, obținem cel mai bun punctaj de până atunci, locul 9 cu 71 de puncte. Iar Dinamo București câștigă al 16-lea titlu în campionatul intern. Nae Caranfil lansează filmul „Filantropica”, iar Cristian Mungiu „Occident”, despre tinerii români care vor să plece în Vest. Avem acces la internet prin dial-up clasic, la minut. 

Smart Diesel Reloaded. Clujul folosește autobuze vechi de 30 de ani, deși transportul public trebuia să devină complet electric din 2026

Compania de Transport Public Cluj-Napoca continuă să deservească unele din cele mai lungi rute metropolitane cu autobuze Renault R312, printre cele mai vechi și mai poluante din flota sa.

Exclusiv. Peste 20 de ani de impostură: Doctorul Cristian Andrei, cel mai mediatizat psihoterapeut al României, practică fără atestat. Acuzații de hărțuire sexuală în cabinet

De peste 20 de ani, doctorul Cristian Andrei, mediatizat drept unul dintre cei mai buni psihoterapeuți din România, primește bani pentru ședințe de psihoterapie, cu toate că nu deține un atestat de liberă practică emis de Colegiul Psihologilor. Între timp, mai multe cliente îl acuză de hărțuire sexuală. 

Tot ce am enumerat e deja încheiat într-o formă sau alta. Unele dintre realități s-au schimbat atât de mult, încât mulți dintre noi am și uitat ce au însemnat ele pentru România. Un proiect a rămas însă nefinalizat de atunci: restaurarea Muzeului Național de Istorie a României, început în același an, ca urmare a faptului că imobilul (fostul Palat al Poștelor) fusese serios afectat de cutremurele din 1940 și 1977. 

Muzeul Național de Istorie a României se află în clădirea inaugurată în 1900 drept Palatul Poștelor.

Deși reprezentanții muzeului au susținut cu mult timp înainte că reabilitarea clădirii trebuie să fie o prioritate națională, abia în 2002 a apărut „oportunitatea financiară”. 

Astfel, în septembrie 2002, a devenit oficial: expoziția permanentă urma să fie demontată/împachetată, iar obiectele să fie mutate în depozite pentru protecție pe durata lucrărilor. Se anunța atunci că vor rămâne trei secții de expoziții permanente (Tezaurul Istoric, Lapidarium-ul și Copia Columnei lui Traian). Holul central urma să găzduiască în continuare expoziții temporare. 

23 de ani mai târziu, situația e aceeași

„În sala Tezaurului sunt expuse peste 3.000 de piese, iar Copia Columnei face parte din circuitul permanent, integrată în Lapidarium”, a transmis MNIR pentru PressOne. Restul spațiilor de la etajele I–II rămân închise ca urmare a proiectului de consolidare și restaurare nefinalizat încă. 

Reabilitarea structurii de rezistență a început în iarna anului 2002, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporție de aproximativ 50%. „Finalizarea lucrării de reconstrucție era așteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi respectat”, scrie pe site-ul Muzeului Național de Istorie a României.

La inaugurarea din 8 mai 1972, expoziția permanentă avea aproximativ 50 de săli (circa 15.000 metri pătrați) și ~50.000 de obiecte expuse. În 2025, Muzeul Național de Istorie a României deține o colecție de peste 690.000 de obiecte (care ilustrează istoria României de la cele mai vechi timpuri până în prezent), însă publicul are acces doar la câteva mii dintre ele: peste 3.000 de piese în sala Tezaurului Istoric și 165 de piese litice în Lapidarium, la care se adaugă Copia Columnei lui Traian și expozițiile temporare (pentru care muzeul nu publică un număr total de obiecte expuse). Doar 3 săli sunt funcționale, spații care, conform mai multor vizitatori, mai mult îi duce în eroare decât îi ajută să înțeleagă istoria românilor. 

O investiție de peste 100 milioane de euro sub semnul întrebării

Tot conform răspunsului trimis către PressOne, MNIR „beneficiază de sprijinul Ministerului Culturii pentru proiectul major de consolidare și reamenajare (etapa de proiectare în curs) și derulează constant proiecte Erasmus+ și European Solidarity Corps pentru formare, mobilități și voluntariat. Accesarea fondurilor europene este o preocupare constantă.” 

Deși nu există încă o defalcare clară accesibilă publicului privind sumele acordate Muzeului Național de Istorie, Ministerul Culturii a transmis pe 21 octombrie 2024, printr-un comunicat oficial, că „investiția de la Muzeul Național de Istorie a României este estimată la peste 100 de milioane de euro”. Tot acolo se subliniază că MNIR va deveni al doilea cel mai mare monument istoric consolidat și restaurat din România, după Palatul Culturii din Iași, cu o suprafață de 32.000 metri pătrați. Comunicatul explică faptul că investiția pentru MNIR este finanțată prin cel de-al treilea Acord-cadru de împrumut dintre România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat proiectului LD 2097 privind reabilitarea patrimoniului construit și modernizarea unor clădiri culturale.

Zone cu risc ridicat atât pentru vizitatori, cât și pentru colecții

Colecțiile care nu sunt expuse „sunt păstrate în depozite dedicate; din lipsă de spațiu, o parte se află temporar în foste spații de expunere la etaje, unde au fost implementate măsuri pentru integritate și securitate. Prioritatea noastră este găsirea/amenajarea unui depozit extern conform, pentru relocare pe durata șantierului de consolidare.”

Instituția este în continuare în etapa de proiectare a „noului muzeu” (arhitectură, structuri, instalații MEP, securitate, microclimat, IT & digital, fluxuri de vizitare și concept muzeografic). „În consecință, nu este posibilă și nici responsabilă demararea unor investiții majore provizorii în spațiile închise”, clarifică pentru PressOne reprezentantul Muzeului Național de Istorie. 

Una dintre expozițiile permanente de la Muzeul Național de Istorie este copia Columnei lui Traian Foto: Facebook/Muzeul Național de Istorie a României

Toate soluțiile tehnice și muzeografice – de la vitrine, iluminat și microclimat până la securitate și trasee de vizitare – sunt deja definite în proiectul de consolidare și reamenajare aflat în derulare, iar intervenții făcute acum riscă fie să nu fie compatibile, fie să fie refăcute ulterior, ducând la cheltuieli publice irosite sau dublate. 

În plus, astfel de lucrări majore ar necesita un nou set de documentații, avize și autorizații, suprapuse peste cele existente, cu riscul de întârzieri și conflicte de soluții. Reamenajările succesive ar implica și mutarea repetată a obiectelor de patrimoniu, crescând riscul pentru acestea și costurile logistice. Nu în ultimul rând, contractul de proiectare prevede o soluție unitară pentru întregul muzeu, iar intervențiile ad-hoc ar impune modificări de contract și costuri suplimentare. 

În aceste condiții, spațiile neaccesibile publicului, care nu au fost încă consolidate și restaurate, rămân zone cu risc ridicat atât pentru colecțiile adăpostite, cât și pentru vizitatori.

Până la începerea noilor lucrărilor, rămân deschise expozițiile sigure (Tezaurul Istoric, Lapidarium, Copia Columnei), sunt organizate în continuare expoziții temporare în zonele conforme și sunt efectuate intervenții minimale esențiale (mentenanță, siguranță, prevenire, documentare/digitalizare). 

Redeschiderea integrală rămâne fără dată oficială

În momentul de față, Ministerul Culturii nu a anunțat public o dată oficială sau măcar un an clar pentru redeschiderea integrală a MNIR. Au existat mai multe scadențe optimiste, care acum sunt depășite. În 2016, mai multe declarații oficiale în presă menționau anul 2021. În 2020, directorul MNIR spunea, într-o altă declarație publică, că în cel mai optimist scenariu, 2022 ar fi anul în care ar putea fi redeschis întregul muzeu, dar condiționat de finanțare: „se vor realiza atunci când vor fi acordate fondurile necesare”.

Documentele oficiale vorbesc de „consolidarea, restaurarea și modernizarea Muzeului Național de Istorie a României” cu o perioadă de implementare de aproximativ 7 ani. Însă nu există o dată calendaristică oficială pentru redeschiderea completă a MNIR.

Un „muzeu deschis și în transformare”: cercetare, digitalizare și 70.000 de vizitatori anual

Cu toate acestea, susține MNIR pentru PressOne, muzeul nu funcționează în stare de avarie, ci desfășoară, de exemplu, activități de cercetare sau expoziții la sediu. 

Însă, în lipsa unor spații dedicate și corespunzător echipate pentru activități educative (utilități, A/V, microclimat, siguranță), capacitatea de a derula simultan programe variate este structural limitată. „Constrângerile bugetare nu permit dotarea și mentenanța necesare, nici programarea continuă a activităților. De asemenea, absența unor instrumente sistematice de sondare a publicului reduce capacitatea de calibrare a conținuturilor și, implicit, extinderea portofoliului educațional”, mai explică Adela Stan.

O direcție spre care s-a extins muzeul este prezența pe internet, unde se pot face, de exemplu, tururi virtuale. 

Cine mai vizitează astăzi Muzeul Național de Istorie? 

„Față de 2015, când profilul vizitatorului MNIR era preponderent urban, cu educație medie/superioară, vizite mai ales ocazionale și informare preponderent offline, astăzi beneficiarul este mai mixt (inclusiv familii și turiști străini), ia decizia digital-first și preferă formate scurte, bilingve și cu componente multimedia”, explică Adela Stan, șef secție, pentru PressOne. 

În ciuda stadiul în care se găsește în prezent muzeul, anul aproximativ 70.000 de vizitatori îi trec pragul, cei mai mulți dintre aceștia fiind străini (adulți, seniori și studenți). 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€