Tratament și prevenție sau pușcărie? Cum „rezolvă” statul problema consumului de droguri prin parlamentari care habar n-au ce semnează

Consumul de droguri a crescut în România, iar autoritățile române au două opțiuni. Să se privească sincer în oglindă, apoi să se uite pe geam și să înțeleagă realitatea consumului de droguri, să investească în prevenție, educație și centre de suport sau, mult mai simplu, să-i trimită pe toți la penitenciar.  

Statul s-a trezit însă indispus și e aproape să aleagă cea de-a doua cale: pedepse mai severe și cam atât. Între timp, specialiștii în domeniu avertizează că abordarea polițienească nu face altceva decât să acutizeze problema și că soluțiile ar trebui să vizeze în primul rând partea medicală. Nu-i ascultă însă nimeni. 

Consumul de droguri și „nevoia intrinsecă a individului”

„Indiferent de cauză, dependentul de droguri este o persoană care este prinsă emoțional și fizic de droguri și a cărui viață este centrată în jurul obținerii acestor droguri. Dependența îl afectează pe toate planurile: fizic, emoțional, socio-profesional și spiritual. De aceea consider că înăsprirea legislației în acest domeniu, a pedepselor mai ales pentru cei care sunt traficanți de droguri, este absolut necesară” – așa își motivează deputații PNL Ioan Cupșa și Laurențiu Dan Leoreanu propunerea legislativă care crește pedepsele pentru toate operațiunile cu droguri, inclusiv pentru deținere în vederea consumului. 

Laurențiu Dan Leoreanu și Ioan Cupșa. Foto: Inquam Photos, Octav Ganea / George Călin

Proiectul a trecut de Senat și este înregistrat la Camera Deputaților, for decizional, pentru dezbatere. Pe document și-au pus semnătura alți 14 parlamentari liberali, printre care și Raluca Turcan, Sebastian Burduja sau Florin Roman. 

Propunerea de modificare a legii presupune pedepse mai mari cu închisoarea pentru trafic de droguri, consum, dar și pentru tolerarea consumului ilicit, de exemplu, prin punerea la dispoziție a unei locuințe sau tolerarea consumului într-un anumit loc. Ar urma să dispară amenda penală pentru consumatori, dacă sunt prinși cu o cantitate mică și să fie înlocuită direct cu închisoarea. 

Cu alte cuvinte, orice persoană prinsă cu orice cantitate de substanță încadrată ca drog de risc, precum canabisul, ar putea fi pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă este vorba de un drog de mare risc, precum heroină, cocaină sau ecstasy sau așa numitele „etnobotanice”, atunci pedeapsa cu închisoarea ar urma să fie cuprinsă între 2 și 7 ani. Punerea la dispoziție cu bună știință a unui loc în vederea consumului s-ar pedepsi cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. 

La acest moment, în România, printre altele, cultivarea, producerea, prepararea, deținerea sau cumpărarea de droguri de risc pentru consum propriu sunt pedepsite cu închisoare între 3 luni și doi ani sau cu amendă penală. Surse din DIICOT spun, pentru PressOne, că instituția e deja sufocată de dosare și sesizări trimise de Poliție, iar practica arată că dosare ce vizează cantități mici pentru consum sunt, de cele mai multe ori, soluționate cu amendă. Lucru care nu ar mai fi așadar posibil. 

Raluca Turcan nu știe ce a semnat 

Contactat de ziarul Libertatea, deputatul Laurențiu-Dan Leoreanu, unul din cei doi inițiatori, susține că o analiză a Poliției Rutiere l-ar fi pus pe gânduri și l-ar fi determinat să acționeze. Prin creșterea pedepselor se descurajează traficul de droguri, dar și prin prevenție sau educație, crede deputatul.

Partea a doua lipsește însă cu desăvârșire, atât din proiect, cât și din expunerea de motive. Explicația e simplă: motivarea inițiativei de a mări pedepsele ar fi de fapt plagiată de pe site-ul unui centru penticostal pentru dependenții de substanțe psihoactive, după cum relatează Libertatea. 

În context, PressOne a întrebat un alt parlamentar liberal, pe Raluca Turcan, cum își justifică semnătura dată pe proiectul colegilor săi. Și îngrijorarea Ralucăi Turcan vizează în primul rând șoferii care se urcă drogați la volan, pe care îi compară cu cei care consumă alcool. Mai departe însă, fostul ministru Turcan nu pare să știe exact ce a semnat, după cum reiese din dialogul purtat cu PressOne. 

„În primul rând este evident că avem un număr tot mai mare de persoane la volan, în trafic, care se află sub influența consumului de droguri. E un pericol care din păcate e din ce în ce mai mare. De altfel și cifrele și statisticile de la Poliție arată că în ultima perioadă numărul amenzilor pentru conducătorii aflați sub influența drogurilor este aproape egal cu cel al consumatorilor de alcool”, explică Raluca Turcan motivele care au determinat-o să susțină modificările din lege. 

„În același timp, proiectul în sine sancționează deținerea în vederea consumului și traficul de droguri. A existat o perioadă în care s-a greșit abordarea acestui fenomen al deținerii și traficului de droguri, ca putând fi diminuat prin scăderea amenzilor. Din nefericire efectul scontat nu a fost atins”, crede deputata PNL. 

Amenzile au fost însă eliminate cu totul. Consumatorul poate ajunge la închisoare. Partea de prevenție e ca și inexistentă. 

„Statul a intenționat să reducă consumul de droguri prin scăderea amenzilor. Practic ca partea de prevenție să fie încurajată prin diminuarea sau eliminarea unei părți din amenzi. Efectul nu a fost cel scontat. Și-atunci noi am discutat cu colegii și am căzut de acord că avem această datorie, în primul rând să stopăm fenomenul tot mai mare de consum de droguri. Eu v-am dat exemplu de consum de droguri la volan. Dar există din nefericire și în școli și în alte locuri. La festivaluri. Am fost cu toții martori la derapaje care până la urmă afectează viața și siguranța oamenilor. Și atunci am venit cu această propunere prin care sancționăm deținerea în vederea consumului și traficul de droguri, cu amenzi mai mari.”

PressOne îi spune din nou doamnei Turcan că proiectul nu prevede amenzi mai mari. Că e vorba tocmai de eliminarea amenzilor și înăsprirea pedepselor cu închisoarea, pentru toate tipurile de infracțiuni, la grămadă. Raluca Turcan are un moment de derută, apoi precizează:

„Proiectul pe care eu l-am semnat aducea partea de majorare a amenzilor. Noi am majorat amenzile.”

Dacă veți constata că sunt eliminate amenzile din proiect, atunci ce veți face? „Voi vedea. Eu vă spun ce am semnat. A fost dezbătut în primă cameră? Nu cred. Au scos la Senat amenzile??” se miră deputata PNL. 

„Eu vă spun ce am semnat: majorarea plafonului amenzilor.”

PressOne o mai întreabă pe Raluca Turcan de ce rămâne România atât de în urmă, comparativ cu felul în care se legiferează în alte state europene, inclusiv prin separarea unor substanțe sau dezincriminarea unor anumite tipuri de consum. Ultima adăugată pe listă este Germania, care e pe cale să devină cea mai mare piață legală de canabis din Europa. Din nou, parlamentarul PNL revine la amenzi. 

„Există inițiative legislative. Am văzut și din partea ministerului de Interne, dar și din partea Agenției Antidrog. Ei abordează această problemă mult mai în detaliu. Noi, ca parlamentari, am umblat doar la nivelul amenzilor, pentru două tipuri mari de comportamente. Deținerea în vederea consumului și traficul de droguri. De altfel am avut și discuții cu reprezentanți ai DIICOT-ului, care din nefericire au sesizat și ei nevoia înăspririi acestor amenzi.”

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial și din partea DIICOT. Procurorii solicitați au acceptat în primă fază dialogul, ca apoi să ne direcționeze spre traseul clasic: solicitare de presă. Până la ora publicării acestui articol, DIICOT nu a oferit redacției un punct de vedere oficial cu privire la intenția de modificare a legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. 

Sebastian Burduja a semnat un proiect, ca apoi să ceară modificarea lui

PressOne l-a întrebat și pe liberalul Sebastian Burduja, acum ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării, ce anume l-a determinat să semneze proiectul de modificare a legii. Burduja susține că scopul semnăturii sale este sancționarea mai aspră a traficului de droguri de mare risc și nu consumul în sine. 

„În ceea ce privește consumul propriu, nu am fost de acord cu forma proiectului legislativ și am depus un amendament care să păstreze limitele de pedeapsă actuale, pentru a permite instanței să individualizeze pedeapsa raportat la persoana făptuitorului, modul și împrejurarea în care a fost săvârșită fapta.”

În motivarea amendamentului pe care l-a propus, ministrul Burduja spune că o legislație care sancționează direct cu pedeapsa cu închisoarea consumatorii este, din punctul său de vedere, excesivă. 

„În primul rând, apreciem drept excesivă soluția aplicării pedepsei doar cu închisoarea, în cazul în care inculpatul nu îndeplinește măsurile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 143/2000, având în vedere faptul că infracțiunea incriminează fapte care au ca scop final consumul propriu de droguri, nu traficul. Astfel, se impune să existe sancțiunea amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii, rămânând la aprecierea instanței orientarea spre închisoare sau amendă, în acord cu cauzele generale și speciale de individualizare a pedepsei.”

Chiar și așa, proiectul a trecut fără modificări de Senat și urmează a fi analizat de comisiile de specialitate de la Camera Deputaților, respectiv de comisiile pentru sănătate și familie, comisia juridică și comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Termenul limită pentru depunerea de amendamente este 7 iulie 2022. 

Un aviz este așteptat și de la comisia pentru drepturile omului. Între timp însă, proiectul a obținut aviz pozitiv de la Consiliul Economic și Social, o opinie consultativă, din partea unui organ din care fac parte inclusiv reprezentanți ai societății civile. 

Aviz cu observații de la Consiliul Economic și Social, o poziție „perfectă”

Cinci observații face asupra proiectului Consiliul Economic și Social, la pachet cu avizul favorabil pe care îl dă în data de 09.05.2022. 

În cazul consumatorilor care caută ajutor medical sau tratament împotriva dependenței, fără a fi și traficanți, CES recomandă să nu se aplice înăsprirea pedepsei. O altă observație vizează posibilul tratament discriminatoriu între comportamente cu o gravitate socială similară, precum consumul de alcool. 

„Nu poate fi permisă discriminarea între sancționarea penală a unor comportamente și nesancționarea penală a unor comportamente echivalente ca gravitate socială (ex.: neincriminarea consumului de alcool)”, remarcă CES.

Restul observațiilor sunt exemple de bune practici sau scurte treceri în revistă ale felului în care se legiferează în alte state ale Uniunii Europene:

„Consumul de droguri și/sau deținerea de droguri pentru uz personal sau deținerea unor cantități mici nu constituie infracțiune în multe state membre sau există opțiunea de a nu se aplica sancțiuni penale”, notează Consiliul Economic și Social, care dă însă avizul pozitiv cerut de inițiatorii proiectului de lege. 

Sociologul Gelu Duminică este membru în CES și susține acum la PressOne că analiza Consiliului ar fi vizat tocmai o departajare între consum propriu, substanțe și traficul de droguri. „Când vine vorba de pedepse, CES a dat aviz favorabil cu observații. Tocmai pentru că în interior, în dezbaterile pe care le-am avut, a fost aceeași discuție: diferențierea între droguri, între consumul recreativ, între faptul că omul are o țigară în buzunar și faptul că are 50 de țigări în buzunar.”

În același timp, Gelu Duminică vorbește despre un fenomen care a luat amploare, într-un stat lipsit de prea multe mijloace de intervenție.  

„Întotdeauna pentru astfel de fenomene sunt două surse majore: educația și coerciția. Fără cele două nu prea se poate. Că ne place sau nu, consumul de droguri în România capătă o amploare pe care acum 10 ani nu o bănuiam. Traficul de droguri în România este extrem de vizibil și tocmai am avut la un festival oameni care au murit din cauza faptului că au consumat droguri. Care ar trebui să fie răspunsul statului? Cele două, împreună: educare și coerciție”, spune sociologul, membru în Consiliul Economic și Social. 

Este însă închisoarea o măsură de prevenție utilă? „Cu siguranță nu. Sau cu siguranță nu este suficientă. Dar pentru traficanți altă soluție nu există, decât închisoarea. Traficantul trebuie clar scos din afara societății cât de repede se poate și puse în practică toate măsurile de reeducare și de reinserție socială. La consumator avem și educarea. Nu ai cum, în momentul în care fenomenul a luat amploare, să te faci că nu-l vezi. Nu ai cum să zici că noi ar trebui să mergem în primul rând pe educare, pentru că situația reclamă o reacție rapidă”, e de părere Gelu Duminică, pentru care avizul dat de CES este unul „perfect”, din moment ce legiuitorului i s-a pus în vedere că e posibil să facă exces de zel. 

Expunerea de motive nu însă face nicio distincție între consumatorul de droguri și dependentul de droguri. Iar CES și toți specialiștii din domeniu consideră că incriminarea pentru deținere în vederea consumului personal a unor droguri de risc, precum canabisul, este excesivă. Și atunci de ce preferă legiuitorii o abordare atât de rigidă?

„Faptul că România e cu precădere în zona de coerciție ține în fond de sistemul pe care îl avem la dispoziție. CES este un organ consultativ, care vine și își dă opinia pe legile pe care parlamentarii sau guvernul le inițiază. Opinia CES a fost cam așa: da, e un fenomen. Da, trebuie o măsură și da, trebuie completată cu educație. Ne place sau nu ne place, oamenii mor din cauza asta. Din punctul meu de vedere poziția CES este perfectă”, se pune la adăpost Gelu Duminică. 

Procuror pentru PressOne: „Mărim pedepsele ca nebunii, dar nu obținem niciun rezultat practic, de fapt”

PressOne a întrebat un procuror dacă o astfel de schimbare a legislației, într-un domeniu atât de nuanțat precum consumul și traficul de droguri, ajunge să fie un instrument util în munca sa sau dacă, dimpotrivă, mai rău îl încurcă. 

„Nu este un instrument. În ultima vreme e o obsesie a politicului și a unor ONG-uri să mărească pedepsele. Mărim pedepsele ca nebunii, dar nu obținem niciun rezultat practic, de fapt. Pentru că mărirea pedepsei nici nu reduce fenomenul și nu sperie. Nu face nimic.”

De altfel și Consiliul Superior al Magistraturii și-a exprimat rezerve clare în avizul dat în luna mai asupra proiectului de lege care înăsprește toate pedepsele asociate infracțiunilor cu droguri. „Înăsprirea tratamentului sancționator în această materie nu este în concordanță cu întreaga filozofie a actualei legislații penale. (…) practica ultimului deceniu a arătat că nu mărirea exagerată a limitelor de pedeapsă este soluția eficientă pentru combaterea criminalității”, a notat CSM. 

Reprezentanții magistraților arată și efecte concrete pe care schimbarea legii le-ar putea avea în instanțe. 

„S-a mai constatat că raportat la limitele de pedeapsă propuse, în materia traficului de droguri de risc, de pildă, va fi exclusă posibilitatea aplicării soluției renunțării la urmărirea penală (soluție care poate fi incidentă numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau închisorii de cel mult 7 ani). Modificarea limitelor de pedeapsă în sensul propus va avea consecințe și în ceea ce privește individualizarea pedepsei, nemaifiind posibilă dispunerea soluției renunțării la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv deținerea de droguri de risc sau de mare risc pentru consum propriu.”

Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că modificarea legislativă nu se impune, „raportat la motivele invocate de către inițiator.”

„Și infracțiunile, ca orice produs de pe piață, au o gamă ieftină, una medie și o gamă de lux. Putem să avem de exemplu un furt de ciocolată din Mega Image, dar și grupări ultra specializate care sparg și fură din apartamente. Nu putem să-i pedepsim la fel. Nu e normal să-i trimitem pe toți direct în pușcărie, fără nicio zonă flexibilă”, confirmă și procurorul cu care a discutat PressOne. 

Procurorul nu vede o legătură directă între mărirea pedepselor și o eventuală scădere a infracționalității. Pentru a-și susține ideea, el dă exemplul infracțiunilor sexuale, domeniu unde România stă cel puțin la fel de rău. „Mărim pedepsele, dar nu creăm structurile de Poliție și Parchet care să lucreze eficient. Nu formăm oamenii care să lucreze într-o manieră specializată. Și atunci degeaba ai pedepse foarte mari, dacă nu ajungi la ele. Nu știi să faci dosare, să cercetezi și să investighezi infracțiunea.”

Orice lege care este prea rigidă și care nu lasă nicio zonă flexibilă mai mult încurcă decât ajută, crede procurorul cu care a discutat PressOne. Pentru el, un tânăr prins cu o țigară cu canabis și pedepsit drastic pentru asta nu poate rezolva o problemă mult mai adâncă și complexă decât o percepe un parlamentar care scrie un proiect. 

Cum ajung atunci legile să fie rigide, l-am mai întrebat pe procurorul care a avut inclusiv experiențe cu politicienii români. 

„Se mai consultă câteodată și cu noi. Dar nu cum ar trebui. Am ajuns la un moment dat, din întâmplare, să fiu consultat de cineva de la Senat. Am lăsat-o baltă după un timp. Efectiv era cineva care voia să-i scriu eu niște texte de lege, să le ia și să se ducă să se laude la șefi că muncește. Am încercat să-i explic că nu așa se face, că ar trebui consultați practicienii, că ar trebui consultări oficiale, adunați oameni care să pună idei la comun, într-o manieră serioasă. Dar nu, dorința era să fie scris ceva acolo, pe repede înainte. Din păcate cam așa se fac legile, de multe ori, în România.”

Procurorul concluzionează că în România s-ar pendula de fapt între aceleași repere: populismul politicienilor și latura emoțională a publicului.

„E cel mai simplu să mărești pedeapsa, pentru că o faci efectiv din pix și dă bine. Dar problemele sunt mult mai complicate, în realitate. Și asta nu rezolvă nimic.”

Cum stau lucrurile în realitate. Strategia Agenției Naționale Antidrog, constatări și bune intenții 

Cel mai recent studiu al Agenției Naționale Antidrog arată o creștere a consumului de droguri în România, mai ales pe segmentul de vârstă 15-34 de ani. Cel puțin doi din zece tineri cu vârste cuprinse în acest interval declară că au consumat cel puțin o dată un drog ilicit. 

Motivațiile lor diferă, dar, susține ANA, o bună parte din fenomen ar gravita în jurul concertelor, festivalurilor de muzică sau cluburilor și barurilor. Agenția merge până la genurile muzicale în sine și constată, de exemplu, că tinerii care se droghează preferă muzica house, pop, reggae și rock. O informație a cărei relevanță sau utilitate par greu de înțeles. 

Așa că ANA propune o strategie nouă, Strategia Națională în Domeniul Drogurilor, document altfel esențial pentru o țară unde consumul de substanțe crește de la an la an și, avertizează specialiștii, se extinde către categorii de vârstă tot mai mici. 

Documentul, spun cei de la Agenția Națională Antidrog, instituție subordonată Ministerului de Interne, „integrează o triadă de acțiune strategică” și își propune „reducerea cererii de droguri”, „reducerea ofertei” și „consolidarea capacității operaționale de răspuns”.

Între timp, în viața reală, în România, nu există nici până astăzi un centru public pentru tratarea dependențelor, avertismentele organizațiilor neguvernamentale sunt tot mai dure, iar raportarea datelor, inclusiv către partenerii internaționali, a fost monopolizată chiar de către stat, prin Agenția Națională Antidrog, din moment ce doar această instituție face astfel de rapoarte. 

ANA admite că există un număr insuficient de locuri de tratament substitutiv sau că domeniul este subfinanțat. „De asemenea se vorbește în strategie despre faptul că nu există seringi. Că am avut epidemie de HIV printre consumatorii de droguri în 2013, că hepatita C a ajuns la 70% printre consumatorii de droguri injectabile. Cumva sunt reluate niște probleme cronice, din cauza incapacității statului român de a acționa”, comentează psihoterapeutul Eugen Hriscu, specializat în tratarea dependențelor și director științific al Clinicii ALIAT. 

În opinia sa, statul ar fi pasat toată responsabilitatea către Agenția Națională Antidrog, instituție care nu are nici capacitatea financiară, dar nici resursă umană pentru a putea schimba lucrurile. „Ei nu au medici angajați, decât foarte puțini. Reprezintă totuși Poliția, iar capacitatea lor de a face niște lucruri în zona tratamentului este minimă. E de discutat în ce măsură fac unele lucruri în zona prevenirii. Și acela este un domeniu de care ar trebui să se ocupe psihologi și asistenți sociali. Felul în care se face prevenire în România este extrem de limitat. Programe foarte subțiri, puține și care se aplică din când în când”, spune Eugen Hriscu. 

Totodată, strategia prevede că fondurile se asigură de autoritățile publice, în funcție de disponibilitate.

„Cred că sunt pline sertarele ministerelor din România de strategii. Pentru că este un document care nu te angajează la nimic. Noi avem planuri de acțiune cu termene nominalizate care nu au fost puse în practică. Darămite strategii de tipul  «ne-ar plăcea să». Este doar un fel de obligație pe care ne-o asumăm față de partenerii europeni care ne cer să avem măcar o strategie”, mai spune Eugen Hriscu, pentru care soluția este tot schimbarea percepției: consumul de droguri trebuie tratat și prevenit, nu băgat la închisoare și ținut apoi sub preș. 

Realitatea din teren, atrag atenția specialiști ca Eugen Hriscu, este că în România domeniul îngrijirii, prevenirii și tratării dependenței de droguri, ca și elaborarea politicilor, sunt complet divorțate de factorii medicali, de specialiștii în medicină și psihologie. 

„Nu există o comunicare și Agenția Națională Antidrog este prima care recunoaște acest lucru, inclusiv în noua strategie. Deplânge faptul că nu există servicii. Serviciile ar trebui asigurate de medici și psihologi care se află sub umbrela Ministerului Sănătății și a autorităților sanitare, care nu colaborează cu ANA. Există această particularitate fenomenală a României, în care Poliția este chemată să-i bage pe toți la pușcărie”, concluzionează specialistul consultat de PressOne. 

Între timp, tot mai multe state europene elimină pedepsele legate de consumul de canabis, cel mai accesat drog și reglementează folosirea acestei substanțe în scop medical. 

Alte state, precum Cehia, Spania, Luxemburg și Norvegia au raportat încă de acum doi ani că îndeplinesc obiectivele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de a furniza 200 de seringi pe an pentru fiecare persoană care își injectează droguri și de a asigura tratament împotriva supradozei pentru cel puțin 40% din populația de consumatori de opioide de mare risc.

În România, deputații Cupșa Ioan și Leoreanu Laurențiu Dan nu privesc lucrurile așa și au o altă părere.