Teza prodecanului de la Silvicultură are două versiuni. În ambele a copiat

Bianca Felseghi

Senior Editor

Conducerea Universității Transilvania din Brașov (UTB) face scut în jurul prodecanului de la Facultatea de Silvicultură, profesorul universitar Ovidiu Ionescu, pe numele căruia a fost înregistrat, în septembrie 2014, un dosar privind suspiciunea că a plagiat în teza sa de doctorat.

După apariția articolului intitulat „Cum îl poate doborî capra-neagră pe vânătorul de animale protejate”, publicat de PressOne în 18 octombrie 2016, UTB ne-a trimis o notificare, semnată de rectorul Ioan Abrudan, în care susține că similitudinile găsite de noi între cercetarea lui Ovidiu Ionescu și o carte apărută la editura AGVPS în 1957 ar viza, de fapt, „o variantă incipientă”, și nu „teza finală susținută public” de Ionescu în 2002.

Altfel spus, UTB recunoaște implicit că lucrarea lui Ovidiu Ionescu a ridicat probleme de etică a cercetării științifice.

Iată conținutul integral al notificării pe care ne-a trimis-o UTB:

Fragment din Notificarea UTB:

„Învederăm faptul că probabil sursa exclusivă pe baza căreia au mers autorii materialului este o variantă incipientă a unei lucrări, paginile reproduse în material ca fiind cele din teza dlui. Ovidiu Ionescu nu au nicio legătură, ca și conținut ideatic, cu paginile reale din teza finală și susținută public în anul 2002, teză aflată în arhiva Bibliotecii Universității Transilvania din Brașov.”

*

Sesizarea referitoare la posibilul plagiat al tezei lui Ionescu a fost depusă în 2014 la Consiliul Național de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNE) de către Neculai Șelaru, actualmente președinte al Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AGVPS), fost coleg de catedră la Silvicultură cu profesorul Ovidiu Ionescu.

În sesizare se specifică faptul că lui Ovidiu Ionescu i s-ar fi dat șansa să revină asupra cercetării sale – care fusese predată inițial în 1999, dar într-o formă nesatisfăcătoare. El și-a susținut public teza în 2002, când a și obținut titlul de doctor.

Răspunzând unei interpelări trimise de PressOne, rectoratul UTB spunea că „domnul prof. univ. dr. ing. Ovidiu Ionescu (…) nu a fost niciodată exmatriculat/exclus din rândul doctoranzilor Universității Transilvania din Brașov”, așa cum susținea Neculai Șelaru.

Fragment din Sesizarea depusă la CNE de Neculai Șelaru în 2014

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

„Mă simt obligat moral să vă aduc la cunoștință impostura numitului Ionescu Ovidiu, actualmente profesor universitar la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania Brașov și cercetător științific gradul II la Institututul de Cercetări și Amenajări Silvice din București, care – în baza tezei sale de doctorat, susținută în anul 2002, plagiată în proporție de 50% după lucrări de prestigiu în materie și preluată aproape în totalitate după o teză de doctorat anterioară a sa, din cauza căreia fusese exclus de la susținere în anul 1999, pe motiv de plagiat indubitabil constatat la acea vreme – și-a dobândit în mod fraudulos titlurile didactice și științifice menționate și totodată, venituri salariale corespunzătoare nemeritate, precum și o influență care s-a dovedit nefastă în activitatea cinegetică din România.”

Fragmentul de mai sus arată indignarea lui Neculai Șelaru, manifestată în 2014. Cu ani înainte însă, același Șelaru, în calitate de membru în comisia de îndrumare a doctorandului Ovidiu Ionescu, se pronunța în favoarea acordării titlului de doctor, potrivit unui document remis PressOne de conducerea UTB.

Fragment din acordul scris de Neculai Șelaru, privind susținerea tezei lui Ovidiu Ionescu

„Din păcate, condițiile mai puțin ușoare în care au fost făcute cercetările și dificultatea stabilirii cu siguranță a unor date – precum vârsta exemplarelor văzute prin aparate optice performante, dar de la mare distanță – estompează certitudinea unor concluzii foarte interesante de altfel.

Se impune, însă, fără discuții, să apreciem efortul autorului în abordarea uneia dintre cele mai interesante și importante specii de vânat din țara noastră și experiența îndrumătorului care emană din conținutul elaboratului.

Apreciez, totodată, terminologia folosită, modul de prezentare, acuratețea textului și rigurozitatea cercetării unora dintre subiecte (…) În concluzie, opinez pentru susținerea publică a tezei de doctorat și acordarea titlului de doctor inginer domnului Ovidiu Ionescu.” (Aprecieri asupra tezei de doctorat intitulate „Eco-etologia caprei negre în Munții Bucegi”, elaborată de d-l ing. Ovidiu Ionescu)

Această luare de poziție a lui Neculai Șelaru, pe care am primit-o de la UTB, nu este datată. Ulterior, el a publicat, într-un apendice al site-ului AGVPS, și o altă opinie referitoare la teza lui Ovidiu Ionescu, în care reia acuzațiile depuse la Consiliul Național de Etică.

Așa cum am arătat în articolul precedent, CNE nu avea competențe, la data depunerii acestor sesizări, în privința analizării tezelor de doctorat. Cadre didactice care au făcut parte din acest for academic ne-au declarat, sub anonimat, că principalul motiv pentru care erau înregistrate asemenea sesizări viza, cel mai adesea, conflicte personale între profesori universitari.

Cum se procedează în cazul în care un doctorand este prins că și-a plagiat teza de cercetare? Profesorul universitar Daniel David, coordonator de doctorate în cadrul Facultății de Psihologie a Universității Babeș-Bolyai, spune că, dacă această descoperire este făcută de coordonator, el are posibilitatea să discute problema în consiliul Școlii Doctorale.

„Dacă aș fi într-o astfel de situație, eu aș chema doctorandul să văd ce se întâmplă. Știți că, în aceste cazuri, răspunderea revine doctorandului și coordonatorului deopotrivă. Nu l-aș scoate din sistem, aș discuta problema lui, nu în secret între mine și el, ci în consiliul Școlii Doctorale. Poate fi vorba de o eroare sau e o chestiune flagrantă. Dacă doctorandul nu își asumă… greșeala, se poate merge direct spre Comisia de Etică”, a opinat David.

Să revenim însă la teza prodecanului Ovidiu Ionescu. Potrivit metodologiei de desfășurare a examenului de doctorat, după ce unui candidat i se dă undă verde pentru susținerea publică a tezei, aceasta se depune în dublu exemplar, copertat, la unul dintre secretariatele de resort ale universității aparținătoare.

Teza prodecanului Ovidiu Ionescu din Biblioteca UTB.

Un exemplar rămâne pentru studiu în biblioteca universității, iar cel de-al doilea este trimis la Ministerul Educației, autoritatea care, în baza unui ordin ministerial, confirmă titlul de doctor.

Cu ajutorul unui permis de cititor care poate fi eliberat pe loc, am cerut la sala de lectură a Bibliotecii UTB să consultăm (din nou) teza cu titlul „Eco-Etologia caprei negre în Munții Bucegi”.

Cu toate că figurează ca fiind disponibilă și la raft, teza nu poate fi citită în regim deschis, așa cum se întâmplă de obicei. Am încercat să o consultăm în datele de 21 și 22 octombrie, dar bibliotecarele nu au putut să o găsească și nici să ne explice de ce nu figurează la raft.

Evidența informatică de la UTB arăta că teza lui Ionescu este la raft, disponibilă, și că ultima oară fusese consultată pe 18 iunie 2015 (foto dreapta).

Bibliotecarele ne-au cerut un răgaz de câteva zile pentru a investiga de ce teza lui Ovidiu Ionescu lipsește din Bibliotecă.

Așa că am revenit, pe 26 octombrie, cu un alt buletin de cerere, iar de această dată bibliotecara, recunoscând cota „IV 5882 ION„, a adus teza „din locul unde i s-a spus”.

Am parcurs încă o dată paginile analizate în articolul anterior, pentru a vedea în ce măsură „conținutul ideatic” invocat de conducerea UTB este diferit.

Primul lucru pe care îl observăm în teza „finală” este cantitatea de text considerabil redusă. În varianta „inițială”, aproape întregul conținut era copiat din cartea „Capra neagră”, a lui Ionel Pop.

Pagina 26  din teza „finală”:

Citatele sunt atribuite autorului real, adică Ionel Pop, fără să mai existe confuzia de ani privind apariția (1961, în loc de 1957), care era generalizată în varianta „inițială”: este specificat faptul că citatul marcat cu ghilimele provine din cartea publicată în 1957. Nu este precizată însă pagina, așa cum ar fi corect.

Acest lucru ar putea fi un indicator al faptului că pagina a fost „curățată” în grabă de pasajele copiate, iar autorul nu a mai avut timp să verifice cu acuitate locul exact al preluării.

Pe de altă parte, dacă e să comparăm citatul cu varianta originală (apărută în cartea lui Ionel Pop la pagina 17), vom constata că, deși are ghilimele, este redat aproximativ, nu respectă punctuația și nici nu are sens. Citatul începe cu propoziția: „Cel dintâi la caprele negre se diferențiază de asemenea”.

Mai departe, autorul înlocuiește în interiorul citatului cuvântul ceapă cu bulb, la fel cum obișnuia să procedeze în lucrarea „inițială”.

Demonstrația lui Ionescu reia logica scriiturii lui Ionel Pop, chiar dacă înșiruirea frazelor nu e copiată mot à mot. La fel se procedează în cazul citatului: „El este compus din fire de păr foarte dese, fine, subțiri, crețe, care se întrețes și formează un strat izolator.” (p. 28 din teza „finală”). Citatul este atribuit, fără pagină, însă în original scrie: „Lâna este compusă…”.

Pagina 26 din teza „finală”.

Pagina 17 din cartea lui Ionel Pop.

Pagina 26 din lucrarea „incipientă” a lui Ionescu.

La fel, la pagina 29 din teza „finală”, Ovidiu Ionescu scrie: „Durata părului de vară este de trei luni și jumătate, a celui de iarnă opt luni și jumătate, cuprinzându-se în acestea și perioada de creștere și maturizare”.

În original, Ionel Pop scrie la pagina 21: „Durata îmbrăcămintei de vară e, deci, cam de trei luni și jumătate, a celei de iarnă cam opt luni și jumătate, cuprinzându-se în aceste răstimpuri și perioada de creștere și maturizare a părului”.

Subcapitolul „Dinții” are aproape același conținut în teza „incipientă” și în teza „finală”. Ovidiu Ionescu a adăugat ghilimele pentru un citat de jumătate de pagină, care apărea în cartea lui Ionel Pop la pagina 23, însă fără să mai specifice acest amănunt.

În general, în teza „finală”, autorul a redus semnificativ din partea teoretică față de varianta „incipientă”, cum o numesc șefii săi de la UTB.

Pagina 28 din teza „finală”.

Paginile 20-21 din cartea lui Ionel Pop.

Pagina 28 din lucrarea „incipientă”.

La pagina 41, în subcapitolul „Boli și paraziți ce pot afecta populația de capre negre”, Ovidiu Ionescu a reformulat conținutul „incipient”, păstrând însă greșeala de atribuire a informației pe care o preluase și în varianta „inițială”.

Astfel, autorul citat, din nou fără pagină, este Vadim Nesterov – 1987, în loc de Ionel Pop – 1957 (p. 145). În aceeași manieră este „curățată” și pagina 50 din teza „finală”. Și aici a rămas referința la un alt autor, Aristide Stavros – 1989, în loc de Ionel Pop – 1957 (p. 60), așa cum, în mod greșit, fusese atribuit și în teza „incipientă”.

Tot la pagina 41, cercetătorul Ionescu scrie că bacilul care provoacă boala numită papilomatoză nu este cunoscut. Este încă o dovadă a preluării fără discernământ dintr-o carte veche de 45 de ani: de altfel, întregul pasaj în care sunt descrise boala și posibilele ei efecte asupra populației de capre negre este copiat, fără ghilimele, din cartea lui Ionel Pop.

În plus, informația științifică este total eronată.

„Papilomatoza este o boală virală, se știe de ceva vreme că ea este provocată de un virus, și nu de un bacil. Altfel, cărțile lui Ionel Pop, pe care le-am citit, sunt foarte bune, au un fel de literatură în ele, dar trebuie să conștientizăm că el era avocat, nu știa patologie”, a declarat pentru PressOne doctorul Gheorghe Brudașcă, de la USAMV Cluj, specialist în Medicină Veterinară, disciplina Boli Infecțioase.

Pagina 41 din teza „finală”.

Pagina 146 din cartea lui Ionel Pop.

Pagina 41 din lucrarea „incipientă”.

La pagina 50 a tezei „finale”, Ovidiu Ionescu compilează un citat pe care i-l atribuie lui Ionel Pop, însă în versiunea originală este vorba despre un pasaj mai generos, format din mai multe propoziții (paginile 62-63).

Regulile de citare academică spun că, atunci când se procedează în acest fel, cuvintele lipsă (eludate) trebuie înlocuite cu paranteze drepte în care sunt puse trei puncte de suspensie. În „citatul” citat de Ionescu, pasajul a fost reformulat, iar ghilimelele au fost adăugate aleatoriu.

Am subliniat ce a păstrat Ionescu din textul original al lui Ionel Pop. În parantezele drepte, ce a adăugat sau a înlocuit Ionescu.

„Anumite culori, neobișnuite în lumea stâncăriilor, sunt percepute [ca primejdii – Ionescu] imediat. În special culoarea roșie-aprinsă, fie ea și numai a unui fular sau a unei cravate. De asemenea, sunt îndată [ușor – Ionescu] detectate sclipirile metalice: cea a țevii de armă lucie, nebrunată, a lentilei lunetei sau binoclului și chiar a unor nasturi de metal lucios. În special caprele-negre observă bine și îndată obiecte și mai ales mișcări, care se ivesc pe linia orizontului, deasupra unei creste care se taie spre cer. Și în căldările și ocoalele în care obișnuiesc ele [caprele – Ionescu] să pască sau să stea, necontenit țin [ținând – Ionescu] sub observație această linie, peste care trebuie să treacă, cu silueta bine marcată, orice dușman.”

Se procedează în aceeași manieră și în pagina următoare, nr. 51, chiar dacă intervenția asupra citatului nu este atât de evidentă. Ionescu elimină sintagme care dau un aer prea literar textului „științific”.

Pagina 50 din teza „finală”.

Pagina 63 din cartea lui Ionel Pop.

Pagina 50 din lucrarea „incipientă”.

În paginile 112 și 113 – analizate și în articolul precedent, pasaje generoase, fără citare, sunt copiate de la pagina 90 a cărții din 1957 a lui Ionel Pop.

Am comparat și Cuprinsul de la cele două lucrări – cea „incipientă”, despre care PressOne a scris în articolul precedent că ar fi fost reclamată la Comisia de Etică, și cea „finală”, aflată la Biblioteca Universității Transilvania.

Concluzia este că sunt identice, deci, cel mai probabil, aparțin aceluiași autor, prodecanul Facultății de Silvicultură, Ovidiu Ionescu.

În încheiere, considerăm că se cuvine să formulăm câteva întrebări privind statutul profesorului Ovidiu Ionescu:

– De ce există două teze de doctorat, pe aceeași temă, care îi poartă numele?

– De ce a fost nevoie ca „doctorandul” Ionescu să întocmească o versiune derivată a tezei sale, din care lipsesc o parte din pasajele copiate din cartea lui Ionel Pop?

– De ce, în aceste condiții, i s-a permis să își susțină public doctoratul?

– De ce, după ce inițial girase doctoratul, când era angajat la UTB, președintele AGVPS, Neculai Șelaru, l-a reclamat pe Ovidiu Ionescu la Consiliul Național de Etică?

– De ce conducerea Universității Transilvania din Brașov își asumă, fără nicio reținere, activitatea academică discutabilă a prodecanului Ovidiu Ionescu?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€