Taxa auto: noncombatul Ministerului Mediului condamnă zeci de mii de români la moarte

A trecut relativ neobservată ieșirea de săptămâna trecută a ministrului Mediului, Tanczos Barna, cu privire la taxa auto. Pe scurt: nu vom avea anul acesta niciun fel de taxă auto, pentru că „Guvernul a spus că nu vom introduce taxe noi.”

Așa s-a decis, din pix, de către guvernul PSD-PNL-UDMR: că poluarea nu este o prioritate, deși între 16.000 și 26.500 de români mor prematur în fiecare an din cauza poluării, conform datelor Agenției Europene de Mediu și OMS.

Nimic surprinzător în atitudinea reprezentanților acestei coaliții, în frunte cu președintele Iohannis, preocupat acum de schimbările climatice (se face un grup de lucru, privim cu atenție și îngrijorare): nu i-au emoționat cei 100.000 de români morți în exces în ultimii doi ani, au preferat să ia măsuri populiste de relaxare continuă, în condițiile în care 70% din populație fix asta a vrut. Orice, numai să nu supere votanții. Dacă nu i-au emoționat 50.000 de morți în exces pe an, cum să-i emoționeze 20.000?

Aceeași abordare o au și față de această problemă acută, care pur și simplu omoară, în medie, vreo doi români pe oră. Garda de Mediu, care începuse să-și facă timid treaba sub Octavian Berceanu, a fost decapitată, iar acum a lăsat-o moale cu activitățile, fapt resimțit instantaneu de bucureșteni (și nu doar de ei): seară de seară, aerul devine irespirabil din cauza arderii gunoaielor, iar orașe precum Bucureștiul sunt printre cele mai poluate din Europa. La RAR, care ar trebui să penalizeze zilnic sutele de mii de români care circulă cu mașini într-o stare tehnică jalnică, aceiași indivizi care nu fac nimic de trei decenii continuă să nu facă nimic. Ei nu văd nici fumul, nici smogul, nici rablele din care curg tablele, nimic.

Ce-i drept, ministrul a sugerat, citez, că „rămâne varianta ca anumite taxe existente, în cazul maşinilor vechi şi foarte poluatoare, să fie majorate. Noi va trebui să avem un parteneriat cu autorităţile publice locale, că acolo se plătesc taxele pe autoturisme, şi să găsim o modalitate de a descuraja înmatricularea maşinilor mai vechi.”

Modalitatea asta se caută cu lupa de foarte mulți ani, de guvern după guvern – de la vestita doamnă Plumb la, iată, domnul Barna, cu toții neputincioși în a face ca poluatorii să plătească. Cauzele sunt multiple.

În primul rând, o taxă auto nu mai poate face distincția dintre mașinile înmatriculate în afara țării și cele din România – e ilegal. Ea trebuie aplicată tuturor mașinilor. Iar aici, toți, dar absolut toți guvernanții s-au temut să piardă voturi, impunând un cost suplimentar care ar genera tumult în milioane de români obișnuiți să nu plătească nimic pentru impactul lor asupra mediului.

În al doilea rând, o taxă auto afectează diferit pături ale populației pentru care mobilitatea este absolut necesară. Dacă pensionarul din oraș are la dispoziție, totuși, transport în comun de multe ori gratuit, iar cel cu salariu mic mai poate merge uneori și pe jos sau cu bicicleta (lucru pe care ar trebui să-l facem cu toții, de fapt), atunci când vorbim de milioane de români care locuiesc în suburbii, la sat sau chiar în destule orașe mici, pur și simplu soluțiile alternative de transport nu există.

Aici, sistemul de transport public fie nu face față, fie lipsește cu desăvârșire. Exact acești locuitori sunt cei care ar fi primii afectați de o astfel de taxă- singurele mașini pe care și le permit sunt cele extrem de vechi și de poluante, dar pe de altă parte nu au de ales, pentru că dacă vor să muncească au nevoie și de mobilitate.

Dar această dilemă cu două capete nu e chiar imposibil de rezolvat, recunoaște chiar ministrul. Trebuie doar mutată frumușel în ograda primarilor, să-și ia ei castanele dacă Guvernul nu e în stare. Doar banii din taxele pe proprietatea autoturismelor se duc la bugetul local, nu către centru, nu?

Însă când vorbim de o politică la nivel național nu poți, pur și simplu, să te speli pe mâini, mai ales atunci când ești chiar ministrul Mediului. „Ar trebui să avem un parteneriat” sună bine, dar avem oare și o strategie concretă? Cu termene și ținte concrete?

Sigur, primarii au început să-și facă treaba. Dar reacția bucureștenilor de la începutul acestui an, când după 30 de ani de aruncat cu mașini practic gratuit peste tot pe domeniul public au fost în sfârșit puși în fața unui cost, spune totul. Costul politic pentru primari va fi mare, cât timp ei sunt pur și simplu aruncați în față, apoi eventual chiar arătați cu degetul. Să nu credem că doar PSD, PNL și UDMR le au cu populismul. Și consilierii USR de la Constanța au votat contra acestui tip de taxare mai în concordanță cu costurile reale pentru mediu.

În fond, totul ține de ce anume se face, de fapt, cu banii

Dacă cetățeanul din București se revoltă că i s-a mărit taxa de parcare de zece ori față de anul trecut ar fi informat că și acest cost este, de fapt, de circa zece ori mai mic decât cel pe care l-ar plăti pentru parcarea într-un complex privat, cum ar reacționa oare?

Dacă ar ști că banii din taxa pe parcare se duc în autobuze, tramvaie și metrou, poate și în piste de biciclete, precum și în amenajarea de parcări deștepte, care fac ordine în haosul din jurul blocurilor, ar înghiți mai ușor pilula?

Dacă ar ști că ministerul Mediului pune presiune pe autoritățile competente (RAR, Garda de Mediu etc.) să-i penalizeze puternic pe cei cu mașini care merg cu sistemul de depoluare dezactivat, oare nu le-ar veni mai ușor celor care au mașini vechi, dar au și grijă de ele?

Dacă ar ști că ministrul Mediului insistă pe lângă onorabilii săi colegi din PSD și PNL ca strategia pentru trenuri – cel mai ecologic mod de transport interurban și periurban – să nu fie tratată în bătaie de joc la „și altele”, și că în 2-3 ani ar putea circula cu trenuri moderne spre orașul mare în care au locul de muncă, n-ar renunța mai ușor la niște rable care oricum îi costă peste măsură?

Cu ce îi va ajuta domnul ministru Barna pe primari când, spre finalul acestui an, vor fi obligați să anunțe și măriri de 2-3-4 ori ale impozitelor pe mașini? În fond, domnia sa are de raportat la UE scoaterea din circulație a 250.000 de mașini extrem de poluante până în 2026. Un număr oricum absolut hilar (dacă n-ar muri oameni), cât timp românii înmatriculează în fiecare an 400.000 de mașini rulate, dintre care o bună parte sunt deja mai vechi de 15 ani la momentul înmatriculării!

Aproape 50% din autoturismele din România sunt deja mai vechi de 16 ani. În plus, așa cum am menționat, o foarte bună parte din ele nu corespund nici măcar normelor de poluare care erau în vigoare la momentul fabricației, mergând pe stradă cu sistemul de curățare a gazelor dezactivat, lucru care este de notorietate, dar poate nu și la minister, care de ani de zile nu face absolut nimic pentru a pedepsi acest comportament pur și simplu criminal și foarte larg răspândit.

Scriu de peste 16 ani despre mașini și despre felul în care haosul de pe piața auto a fost întreținut cu bună știință de către o serie de miniștri ai Mediului care au făcut pur și simplu sluj în fața altor interese – iar poluarea auto, am aflat în ultimul timp, e doar o parte a unei probleme mult mai mari care ne otrăvește aerul.

De programul Rabla beneficiază mai degrabă constructorii și importatorii de mașini, dar este o modalitate extrem de costisitoare și de ineficientă de a scoate mașinile foarte poluante de pe străzi, pentru simplul fapt că acele milioane de mașini care poluează foarte tare nu sunt, pur și simplu, înlocuite direct de mașini noi – cel care abia își permite o rablă de 2000 de euro nu-și permite o mașină nouă de minimum 10.000 de euro. O bună parte din bani se duc la intermediari, nu la cei săraci care renunță la mașinile lor vechi.

În plus, ideea înlocuirii unor autoturisme cu alte autoturisme este pur și simplu perimată în 2022. Toată Europa vrea să scape de mașina individuală, să o facă cât mai scumpă și să investească în soluții alternative, la noi încă premiem cumpărătorii de mașini, bravo, nota zece! Cu excepția motorizărilor foarte puțin poluante și a mașinilor hibride sau electrice (și acestea nu toate, e aberant să dai bani publici drept discount la mașini de peste 50.000 de euro, cu sute de cai putere), poate că onor Ministerul ar putea apela la altă strategie de sprijin financiar pentru mobilitate verde, nu pentru industria auto.

Industria auto de la noi poate fi ajutată foarte bine construind autostrăzi, linii de tren și dragând Dunărea, căi de transport pe care ar putea să-și trimită mai rapid și mai ieftin produsele în toată lumea. Nu cu bani dați de la buget sub masca unui program „verde”.

Sigur, ar fi câteva soluții, pe lângă cele care țin de respectarea legii (și care, doar prin ele însele, ar aduce milioane de euro la bugetul central).

Toate cele de mai sus trebuie comunicate cum trebuie și combinate cu taxe deștepte, pentru că fără educație și răspuns corect din partea populației, toate aceste investiții riscă să devină alți bani aruncați pe fereastră.

Din păcate nu văd niciun motiv de speranță, domnul Barna luând pur și simplu loc în lungul șir al celor care au preferat să nu facă nimic. Dacă pentru urși a avut energie cât cuprinde, pentru rezolvarea unei probleme acute, care omoară mii de români anual, preferă să împingă problema spre colegi.

Răstimp, castanele și le vor lua primarii de sector și de oraș care vor trebui să-și convingă locuitorii că pur și simplu nu se mai poate respira cât timp nimeni nu plătește pentru mobilitatea individuală la care țin morțiș. Plata se face în fiecare zi, în plămânii noștri, puțin câte puțin.

Până ne costă chiar toată viața.