Un activist din București și-a făcut proiect de viață din modernizarea Bulevardului Calea Victoriei. Este hotărât ca, în următorii 30 de ani, să își dedice energia pentru a schimba aspectul arterei care secționează inima Capitalei. Nu are vreun as în mânecă. E convins că pârghiile de care dispune astăzi un cetățean implicat sunt suficiente pentru a „sfinți” locul în care trăiește. Iar lucrurile s-au pus deja în mișcare.

Tudor Chira (28 de ani) este corporatist în timpul programului de lucru, însă de aproape doi ani își dedică timpul său liber propriei strategii de dezvoltare urbanistică a bulevardului Calea Victoriei. Nu este intimidat de amploarea dezideratului său, dar nici exaltat. Experiența sa în domeniul activismului l-a făcut conștient că un asemenea proiect, în România, nu se face de pe azi pe mâine. Cu un aer îngrijit, politicos și cu mesaj calculat, ne-a povestit că termenul pe care și l-a fixat este de… 30 de ani.

Tudor Chira și-a propus să transforme Calea Victoriei într-o arteră cu adevărat demnă de o capitală europeană. Foto: Mihai Ciuta

„Este proiectul meu personal de activism. Am luat toată Calea Victoriei în colimator și îmi propun să fac regenerare urbană și revitalizare pe următorii 30 de ani. Îmi doresc să arate ca un veritabil bulevard principal de capitală europeană, deoarece este, probabil, cea mai importantă stradă și cu cea mai bogată istorie din țara noastră”.

Un termen potrivit pentru universul kafkian al administrației românești. Și l-a fixat în cunoștință de cauză, după ce s-a lovit deja de sistem. De exemplu, grupul civic informal Favorit, din care fac parte câțiva locuitori implicați ai cartierului bucureștean Drumul Taberei, printre care și Tudor, a reușit să-și impună proiectul după nu mai puțin de 10 ani de muncă asiduă și presiuni la administrația locală. Mai exact, anul trecut a fost deschis șantierul pentru construirea unui centru cultural comunitar, în locul unui cinematograf părăsit. Un detaliu cu însemnătate este acela că unul dintre membrii fondatori ai grupului a murit de bătrânețe, înainte să vadă rezultatul muncii sale de activist.

Calea Victoriei are multe monumente de arhitectură, precum biserica Kretzulescu, ridicată în 1722 în memoria lui Constantin Brânconveanu, martirizat cu doar 7 ani înainte. Majoritatea sunt înconjurate de spații pietonale murdare și deloc puse în valoare. Foto: Lucian Muntean

Cu o asemenea perspectivă, Tudor a început să se antreneze pentru marele maraton. Consideră că un astfel de proiect nu poate crește decât organic, așa că face pași mici și cumpătați, pe persoană fizică. Deja poate contabiliza sute de plimbări de-a lungul arterei de 2,6 kilometri și multe ore pe care le-a petrecut observându-și propriile nevoi de mobilitate, dar și comportamentul trecătorilor din jurul său. Și-a notat fiecare perete cojit sau clădire părăsită. Are harta monumentelor murdare, a firelor trase anapoda și a publicității ilegale. Știe pe de rost fiecare colț de stradă neîngrijit sau executat în bătaie de joc.

A deschis câteva fronturi care evoluează în aceeași manieră tragicomică pe care a mai întânit-o și în alte proiecte, deși intriga este una dintre cele mai simple.

De exemplu, unul dintre detaliile care l-au intrigat pe Tudor Chira în plimbările sale pe Calea Victoriei a fost starea în care se afla Monumentul Revoluției sau celebrul „cartof”.

„Cum e posibil ca în centrul Bucureștiului să existe un loc atât de urât și de devastat? Toată baza de marmură era distrusă și mâzgălită cu graffiti”.

Monumentul nu a fost refăcut nici azi, deși ar fi trebuit reparat măcar pentru aniversarea a 30 de ani de la Revoluție. Foto: Mihai Ciuta

Tudor se întreba asta acum un an și jumătate, când a și semnat o solicitare cetățenească pentru igienizarea monumentului. A descoperit o încrengătură birocratică incredibilă, pe care nu a reușit să o rezolve până acum niciun primar. Când a intrat pe fir, Ministerul Culturii nu avea fonduri ca să spele „cartoful în țeapă” din centrul Capitalei, iar administrația locală ceruse transferul monumentului. După șase luni, nimeni, nimic.

„Am scris Ministerului Culturii ca să întreb de hotărâre și am aflat despre un lung traseu de avizare: Ministerul Finanțelor, Apărării, MAI etc. Am început să scriu fiecărui minister în parte. Dacă tu îi asiști în procesul acesta, le reamintești mereu de subiect, lucrurile, în final, se întâmplă. Că este normal sau nu, realitatea este că se schimbă des guvernul, oamenii noi vin cu alte priorități, iar aceste solicitări rămân undeva într-un sertar”.

Praful se acumulează, iar hârtia încă circulă. Tudor ne-a informat că ar fi oprit în ultima sa stație. Dar nici măcar după transfer nu va fi chiar așa de simplu.

Așa arăta monumentul dedicat eroilor Revoluției din 1989 din București. Cam asta e măsura de respect pe care o avem, de fapt, pentru cei care au murit pentru libertatea noastră. Foto: Lucian Muntean

„Mi-a povestit un domn de la Administrația Monumentelor de câte avize ar fi nevoie ca să-l spele: de vreo 6-7 aprobări de la diferite comisii. Cel mai greu de obținut va fi aprobarea unei liste cu materiale și soluții de igienizare, care trebuie semnată de un specialist cu un atestat anume. Există doar vreo doi în țară și e bătaie pe ei, au agenda plină și deci nu se poate”.

Premiere în aplicarea legii

În paralel, Tudor a legat o „prietenie” strânsă cu Poliția Locală, pentru a crea reflexul de aplicare a legii în privința protecției clădirilor monument de păienjenișul de cabluri, aparate de aer condiționat și bannere ilegale. Deși există cadru legislativ pentru așa ceva, iar autoritățile au reacționat la insistențele lui Tudor și au început să aplice amenzi, nimeni nu știe deocamdată cum se va finaliza tărășenia. Adică cine va da jos, de exemplu, acele aparate de aer condiționat fixate pe fațadele unor clădiri monument.

Clădirile-monument de arhitectură alternează deranjant cu balcoanele închise cu termopan. Piațetele sunt refăcute de prea multe ori cu materiale nepotrivite traficului intens, care se sparg sau se dezlipesc. Foto: Lucian Muntean

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

„Poliția locală… cred că suntem deja familiari unul cu celălalt. Este o doamnă acolo căreia îi scriu frecvent despre toate aparatele de aer condiționat de pe bulevard, montate ilegal. Au dat amenzi și au trimis în instanță cazurile. Probabil că au nevoie de decizii ale instanței ca să le poată demonta. Să vedem însă cine va aplica deciziile instanței, pentru că nu e foarte clar în acest moment. Probabil că va dura un an. Oricât de mică e schimbarea, necesită foarte mult timp ca să fie implementată”.

În privința publicității ilegale de pe spațiul public, lucrurile s-au mișcat ceva mai repede și multe bannere au fost deja retrase. Pentru spațiul privat, problema încă trenează, iar Tudor caută, din nou, soluții pentru a bătători calea spre aplicarea legii.

Aer proaspăt

Unul dintre proiectele ambițioase pe care Tudor le-a creionat pentru Calea Victoriei este dedicat spațiilor verzi. De exemplu, își dorește pentru Ateneu un parc demn de însemnătatea acestei clădiri. Refuză să-și dea cu părerea despre cum ar trebui să arate, dar asta nu-l împiedică să fie profund nemulțumit de ce a reușit să realizeze administrația locală până în prezent. În aceeași situație se mai află, după părerea lui, și scuarurile din Piața Victoriei, din zona palatului Știrbei, din fața Cercului Militar și curtea interioară a Muzeului Colecțiilor de Artă.

Ateneul Român este înconjurat de o mare de betoane umplută de sute de mașini, iar părculețul obosit din fața lui nu reușește să devină un loc de socializare pe măsura potențialului. Foto: Lucian Muntean

Soluția pe care o consideră potrivită pentru revitalizarea acestor spații verzi este organizarea unui concurs internațional, cu ajutorul Ordinului Arhitectilor din România (OAR), după modelul parteneriatelor cu administrația clujeană, cum este cel pentru amenajarea Parcului Cetățuia.

La București, viceprimarul Tomnița Florescu i-a răspuns pe Facebook cetățeanului Tudor Chira în 5 minute și apoi l-a primit în audiență. Astfel, a fost informat pe cale oficială cât îi va fi de greu. Și nu pentru că n-ar exista specialiști în primărie care să achieseze la idei occidentale, ci pentru că sistemul îi sufocă pe toți, funcționari reformiști și societate civilă deopotrivă.

„Am constatat că există în primărie o dorință a unor funcționari și specialiști care au și ei o viziune diferită despre cum ar trebui să arate Capitala. Am înțeles însă de la doamna viceprimar că decizia este una politică, așadar noi trebuie să convingem foarte mulți oameni să susțină proiectul acesta, astfel încât să se creeze presiune publică și să poată ajunge în Consiliu, la un PUZ, la buget și așa mai departe.

Piața Revoluției din Capitală este o imensă parcare, un loc betonat în care turiștii se simt stingheri printre mașini. Tot acest spațiu ar trebui redat pietonilor prin construcția unor parcări subterane, iar cel puțin o parte din el ar putea fi transformat în parc urban. Foto: Lucian Muntean.

Fondurile au existat și vor exista mereu. Nu suntem atât de săraci încât să fim nevoiți să ajutăm primăria Capitalei să facă parcul din fața Ateneului. Trebuie să ai un grup de oameni implicați care să tragă primăria de mânecă. Ce propunem noi nu sunt soluții finale, dar vrem să aducem specialiști adevărați, din afară, cu experiență, pentru că au făcut asta de zeci de ori și au făcut bine”.

Un alt proiect vizat de Tudor este decorarea unui calcan uriaș aflat la intersecția cu strada Franceză. Proprietarii clădirii au fost de acord cu realizarea unui mural de către artiști locali, iar proiectul va fi realizat împreună cu Asociația E.D.I.T., specializată chiar pe astfel de proiecte.

Despre cum va arăta acest mural, ar putea să ne răspundă într-o zi chiar bucureștenii. Tudor pregătește un chestionar prin intermediul căruia își dorește să intre în contact cu toți cei care tranzitează Calea Victoriei. Vrea să înțeleagă exact cum poate fi optimizată această arteră, ca să devină cât mai iubibilă.

„Avem nevoie de o mentalitate nouă, care se formează în timp. Noi azi nu suntem pregătiți să avem străzi ca New York-ul, să avem mixul de business-uri care să pună în valoare la maximum strada respectivă. Se vorbește în Vest despre un proces de gentrificare, și anume că miezul de locuitori se schimbă. Cei mai în vârstă se mută mai la periferie, unde e mai multă liniște, și vin în zonele astea oameni tineri, creativi, cu bani. Se deschid hub-uri, localuri, se schimbă complet populația și, deci, nevoile pe care trebuie să le servească zona. Am folosit mult ideea asta de placemaking: călătoresc pe bune sau online și urmăresc proiecte de la ideea de randare până la finalizare. Am învățat a cui e fiecare clădire și cum să discut cu autoritățile ca să obțin informațiile de care am nevoie.”

Un gardian la post

Tudor a fost pe fază când s-a reîncălzit un proiect imobiliar de la Palatul Știrbei. În timpul stării de urgență, pe gardul proprietății a apărut o nouă propunere de PUZ. Anunțul privind dezbaterea publică ar fi trebuit publicat și pe portalul primăriei, dar lipsea. Alerta a fost dată de ARCEN, iar Tudor Chira a intrat rapid în luptă. După o serie de sesizări ale societății civile, dezbaterea lansată pe furiș a primit un nou termen. Miza este ridicarea unui complex multifuncțional de 7 etaje în spatele palatului din 1835, de către dezvoltatorul israelian Hagag.

Monumentele de arhitectură de pe Calea Victoriei sunt lăsate în paragină, iar lângă unele dintre ele sunt în pregătire proiecte imobiliare care le-ar înconjura de betoane. Foto: Tudor Chira

Un alt proiect lansat la indigo, pe care Tudor îl urmărește îndeaproape, este cel de la nr. 216. Chiar în zona Victoriei, Arhiepiscopia Craiovei vrea să transforme o clădire din secolul XIX, cu 3 etaje, într-una cu 10 etaje. Societatea civilă reclamă faptul că proiectul nu respectă regimul de înălțime al zonei protejate.

Are și câteva vești bune, precum finalizarea proiectului de reabilitare de pe Calea Victoriei 54. Fațada fostul Hotel Hugues/Riegler a fost consolidată, iar acum se continuă lucrările în pasajul interior, cu ieșire pe strada Academiei. S-a mai deschis un șantier pentru consolidarea și refacerea fațadei blocului Rosenthal, de pe Calea Victoriei 22-24.

Tudor consemnează pe blogul personal toate noutățile de pe bulevardul său adoptiv și continuă să supravegheze fiecare mișcare, ca un părinte grijuliu. Mai mult, s-a apucat să studieze istoria detaliată a fiecărei adrese de pe Calea Victoriei și vrea să împărtășească asta cu publicul, prin intermediul unui tur virtual. Speră că așa va insufla cât mai multora fascinația pentru această felie de istorie vie care pulsează în inima Bucureștiului.

Vezi aici harta creată de Tudor.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.