SuperTeach: cum să schimbi mentalitatea profesorilor din România

Este 21 septembrie, iar la Târgu Mureș sala Centrului Cultural Mihai Eminescu este plină de oameni. Într-un scurt moment de tăcere, un bărbat din public ridică mâna. I se oferă un microfon, așa cum se procedează cu toți cei care vor să pună întrebări. 

“Bună ziua”, începe acesta. „Sunt profesor de matematică de-o viață și m-am ridicat acum nu pentru că vreau să vă întreb ceva, ci pentru că vreau să vă citesc ceva”, explică bărbatul rapid, fiind îndemnat imediat să continue.  

„Am participat la conferința pe care ați organizat-o în Timișoara și m-am întors acasă înțelegând că trebuie să mă uit mai atent la elevii mei. Aveam la momentul acela o clasă a 12-a care se pregătea de BAC și am încercat să îmi dau seama de ce unii dintre elevi nu performau așa cum mi se părea că ar fi trebuit. Mi-a atras atenția în mod special o fată care în ultimul timp avusese rezultate din ce în ce mai slabe și care dacă ar fi continuat în același ritm nu ar fi reușit să ia examenul.

Cu discursurile de la conferință în minte, am mers la ea într-o zi și am întrebat-o ce se întâmplă, de ce nu reușește să se pregătească mai bine la ore și de ce a decăzut atât de tare în ultima perioadă. Mi-a povestit sincer că îi e greu, că mama ei plecase din țară de curând ca să strângă niște bani pentru familie și că rămăsese singură. Nu simțea că mai poate să aibă grijă nici de casă, nici de ea și în niciun caz de școală. Pentru că e singură și îi e pur și simplu greu. Decisese, deci, că nu se va mai chinui nici să ia examene, nici să dea la facultate, fiindu-i mai simplu să își urmeze mama, afară din țară, la muncă.

Am contrazis-o. I-am explicat că nici munca în străinătate nu era o variantă mai bună sau mai ușoară și că o facultate în România i-ar fi prins mai bine. Ca să o motivez cumva, i-am zis că din acel moment până la examen vom lucra la matematică împreună în fiecare săptămână. A acceptat.”

Profesorul a aprins ecranul telefonului și a continuat. „Am venit azi aici ca să vă citesc un mesaj: «Domnule profesor, vă anunț că de astăzi sunt studentă la Facultatea de Inginerie Medicală din Timișoara. Am vrut să vă mulțumesc pentru că fără dumneavoastră nu aș fi reușit niciodată să ajung aici.»

Mesajul este de la acea elevă căreia eu i-am oferit o meditație săptămânală atunci când a avut nevoie. Dar ce am realizat este că acel copil nu a reușit să intre la facultate datorită matematicii pe care i-am predat-o eu, ci datorită faptului că cineva s-a uitat spre ea și a văzut-o atunci când avea cea mai mare nevoie.

Acela a fost momentul în care am înțeles că nu știusem să fiu cu adevărat profesor până atunci și că nu doar ora, materia mea și faptul că eu consideram că îmi fac treaba bine contau. Ci că de multe ori să te uiți la oamenii din fața ta și să încerci să îi înțelegi dincolo de școală și de elevii care sunt, acesta e lucrul care poate să facă cu adevărat o schimbare.”  

Povestea de mai sus este una reală și atât profesorul, pe numele său Ovidiu Bădescu, cât și eleva din Reșița există. Momentul redat a avut loc la una din cele 17 conferințe SuperTeach din România, susținute din 2018 – când a luat naștere proiectul – până în prezent. 

Șansele să fi auzit de SuperTeach sunt mai mari dacă ești profesor sau învățător, însă a face parte din sistemul de învățământ românesc nu reprezintă încă o garanție că vei afla automat de acest proiect, fiind o inițiativă non-guvernamentală promovată în special pe rețelele sociale și din vorbă în vorbă, în niciun caz de stat. 

Totul a pornit de la o întâlnire anuală a organizației Romanian Business Leaders în care doi oameni de afaceri, Dragoș Anastasiu (CEO Eurolines) și Felix Tătaru (CEO GMP Advertising), au propus un proiect de investiție în educație. Dezbaterile cu cei prezenți și consultările cu experți au condus, la final, spre încă un fondator: Alexandru Ghiță (CEO Educativa)  și spre o singură concluzie: pentru a ajunge la copii, principalul obiectiv ar trebui să fie schimbarea de mentalități în rândul profesorilor români.   

Au căutat mai departe un instrument de formare a cadrelor didactice, iar acela a fost pasul în care proiectului i s-a alăturat Institutul Dezvoltării Personale (IDP), condus de Cristina Gheorghe. IDP susținea deja cursuri de mentalitate deschisă pentru antreprenori și companii, folosind modelul internațional creat de Institutul american Arbinger, unul din liderii mondiali în schimbarea mentalității. 

Aveau însă nevoie ca acel model să fie adaptat pentru învățământ, motiv pentru care, împreună cu Arbinger, au adus în România un program mai complex, implementat în școlile publice din Statele Unite începând de acum 15 ani (timp în care americanii au mai dezvoltat și manuale și instrumente specifice pentru profesori). 

În final, nu le mai rămânea decât să ajungă cumva și la urechile profesorilor, iar prima idee care le-a venit a fost o conferință cu vorbitori motivaționali și prezentări susținute de traineri autorizați pentru tehnici de trecere la o mentalitate deschisă. Pentru asta, profesorii trebuiau să se înscrie și să achite o taxă de 50 de lei. 

„La prima conferință din 2018 au venit 200 de persoane. Am zis să mai facem una și la cea de-a doua au venit 300, iar cererea creștea. Am crescut până am ajuns la zece conferințe pe an în toată țara – cinci în prima parte a anului și cinci în perioada de toamnă spre iarnă” Monica Axân, Community Manager al IDP.

De la 200 de persoane la început, SuperTeach a ajuns, un an mai târziu, în luna noiembrie 2019, să adune la Iași 1.100 de profesori veniți din toată țara. Și pentru că o zi de conferință a devenit prea scurtă, totul s-a transformat în Zilele SuperTeach – mai exact, trei zile continue de discursuri motivaționale și experiențe care să îi ajute pe dascălii români să își privească diferit elevii folosindu-se de o mentalitate deschisă.

Numai că succesul de moment al conferințelor nu a mai putut rămâne un obiectiv în sine, devenind din ce în ce mai clar, încă de la început, că programul are nevoie și de un al doilea pilon. La capătul celor trei zile de pregătire, cadrele didactice trec printr-o nouă tură de selecție – de data aceasta pentru a stabili câte dintre ele pot deveni la rândul lor traineri-facilitatori în județele din care provin. 

În perioada 2018-2019, 225 de profesori români au fost pregătiți timp de trei zile, pe parcursul a 14 traininguri desfășurate la nivel național. 

Deci, după ce i-a făcut pe profesori să conștientizeze și să creadă, cu ajutorul conferințelor, că „meseria lor este esențială în transformarea României”, cei de la SuperTeach le oferă acestora și uneltele prin care să poată înțelege experiențele, practicile și metodele cele mai bune de învățare în comunitate.

Iar metodele au la bază principii precum colaborarea, creativitatea și eficientizarea impactului. „Toate astea se transmit mai departe în a treia etapă, cea în care formăm o comunitate de învățare punând bazele unei rețele naționale de facilitatori și lideri de comunități”, explică Cristina Gheorghe, președintele IDP și trainerul principal în mentalitate deschisă. 

Cum schimbi mentalități, pas cu pas

Pe 1 decembrie 2019, 25 de profesoare și învățătoare preponderent din București și Ilfov s-au adunat la marginea Capitalei, într-o clădire de birouri, pentru a participa la ultima lor zi de pregătire în tehnici de schimbare a mentalității la clasă.

Împărțiți pe echipe de lucru și cu cartonașe pe care și-au trecut numele ca la școală, dascălii povestesc, pe rând, situații dificile cu care se confruntă la ore, încercând apoi să găsească soluțiile corespunzătoare unei mentalități deschise. Se lovesc când și când de câte o revelație și recunosc cu voce tare cât de des au ignorat, de fapt, nevoile elevilor, crezând că responsabilitatea lor principală era să își termine ora după cum era planificată în programă. 

„Pentru mine a fost dureros să văd că ne aflăm în niște tipare și că foarte multe din rezultatele neplăcute ale acțiunilor pe care le fac sunt pornite chiar de la mine, din reacțiile mele și din modul în care eu am abordat problema, să văd că dacă aș fi privit dintr-o altă perspectivă, lucrurile ar fi stat altfel”, povestește Ioana Rădulescu (37 de ani), profesor de matematică și director al Liceului cu program sportiv Clinceni din județul Ilfov. 

Ioana Rădulescu a aflat despre conferința SuperTeach de pe Facebook, la fel ca majoritatea profesorilor implicați în program. S-a înscris din curiozitate și recunoaște că e singura participantă din liceul în care predă. Nu crede că ar fi toți colegii interesați, nici măcar dacă ar exista un anunț oficial, dar e sigură că din cei 63 de profesori ai cancelariei s-ar mai găsi totuși câțiva doritori. Ne spune în glumă că, dacă ar acționa după o mentalitate închisă, ar face acest program obligatoriu. Dar este vorba, de fapt, de găsirea unei motivații interne care să te miște să participi și să te schimbi.

Am învățat aici că principalul obiectiv e să faci copiii să capete încredere în ei înșiși, iar asta chiar de când sunt  preșcolari, de foarte mici – trebuie să le lași timp și spațiu, să poată descoperi ce știu, să își identifice abilitățile, pasiunile și să își creeze acea stare de bine și încredere în sine”Ioana Rădulescu, profesor de matematică și director de liceu

La fel de încântați de cursurile despre mentalitate deschisă par să fie și profesorii din sistemul privat. Laura Georgescu (38 de ani) este învățătoare la o clasă a II-a din Complexul Educațional Laude-Reut din București și povestește că 18 profesori din școala lor au fost la conferințele de la Iași și Cluj. 

„Am venit cu gândul că o să mă învețe să fiu fun, să capăt mai multă energie, să fac cumva să fiu nu știu cum pentru elevii mei, să nu îi mai văd plictisiți. Și am ajuns aici și am aflat că totul depinde de mine, că eu trebuie să mă schimb, eu trebuie să ajung să îi văd pe ceilalți cu adevărat. Mi se pare o experiență incredibilă și nu doar pentru profesori, ci pentru toți oamenii din jurul meu”, ne-a spus și Laura Georgescu într-una din pauzele workshopului. 

Despre „cutii” și despre cum avem cu toții nevoie să ieșim din ele cu o mentalitate deschisă vorbește și Olguța Stroe (46 de ani), profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila. Ea pune însă accent pe profesorii care se găsesc adesea nevoiți să medieze conflicte – fie ele între elevi, între părinți și profesori sau între toți cei trei implicați în „triunghiul magic”, după cum îl numește ea râzând. 

„Mentalitatea colegilor profesori trebuie schimbată urgent, abordarea lor, rigiditatea, strictețea. Învățământul nu e umanizat. Ei se gândesc la copii ca la obiecte. «Mă folosesc de ei pentru a-mi atinge scopurile mele, dar doar eu contez». 80% dintre colegii mei de cancelarie sunt așa și suntem 65 de oameni. E trist. Suntem de multe ori vulcanici, temperamentali, ne pierdem cumpătul și recunosc că și eu mai sunt așa. Dar îmi doresc să mă schimb ca om și ca profesor. Lipsește mentalitatea deschisă din învățământul românesc și poate mai mult decât să îi schimb pe elevi îmi doresc să îmi schimb colegii, cancelaria, profesorii”, a concluzionat profesoara de engleză din Brăila care speră să devină facilitator și să contribuie și ea, la rândul său, la schimbarea de mentalitate în comunitatea locală. 

Tot de lipsa de umanizare din învățământ și mai degrabă de o „robotizare” vorbește și Claudia Chiru, o învățătoare a unei școli de stat din Sectorul 3 al Bucureștiului.

„Sunt multe cursuri pentru profesori pe piață la care calitatea nu e verificată. Diferența e că de la acest curs pleci cu cel puțin un moment de «aha!» în care îți dai seama care e de fapt rolul tău la clasă. Și te încurajează să apleci urechea și să te ocupi de emoțional – ceea ce nu prea te învață nimeni în rest. Există robotizare mai mult și cognitiv – mult olimpic, să știe matematică, fizică, română, etc. Dar nu umanizare. Nu te învață despre relațiile dintre oameni, de cum ne folosim emoțiile ca să punem în practică cunoștințele.”  

Dincolo de cum să îți privești elevii ca pe niște ființe umane, SuperTeach i-a mai oferit Claudiei Chiru, devenită între timp facilitator, și capacitatea de a înțelege când greșelile elevilor săi se trag, de fapt, din ceva ce chiar ea a nu a făcut bine. 

„Ne oferă niște instrumente cu ajutorul cărora ne putem da seama ce e de făcut când nu ne iese ceva. Am piramida, de exemplu, care zice că la bază trebuie să îl văd pe celălalt ca pe o persoană, să îi respect toate dorințele și apoi îmi ghidează toți pașii următori pentru a ajunge în vârf și a corecta în final cât mai puțin. E foarte bun conceptul ăsta la școală pentru că atunci când mă apuc de corectat și văd că trebuie să corectez foarte mult zic «stop, înseamnă că eu n-am făcut ceva bine» – mă uit ce n-am făcut bine și îndrept, pentru că acum știu cum.” 

Ce te învață trainingul de mentalitate deschisă

Sam Whitney, Director Asociat al Dezvoltării Internaționale în cadrul Arbinger Institute și unul dintre vorbitorii conferinței de la Iași, explică pentru PressOne de ce modul în care încearcă Arbinger să schimbe mentalități este altfel decât orice alte cursuri care se predau în lume pe această temă. Principala diferență, spune acesta, este încercarea de a merge dincolo de comportament. 

„Filosofia noastră este că rezultatele noastre, ca oameni, se datorează comportamentelor, dar comportamentele sunt dictate de fapt de mentalitate. Ce e mentalitatea? E cea care se referă la cum vedem lucrurile din jurul nostru, la cum abordăm provocările, la ceea ce facem, dar mai ales la cum îi vedem pe alții.” Sam Whitney, Arbinger Institute

Practic, la baza întregii filosofii care li se insuflă profesorilor stă tehnica de a-i trata pe cei din jurul lor ca pe niște ființe umane.

„Prima etapă și una extrem de importantă este autoconștientizarea, să îi facem pe oamenii cu care lucrăm să realizeze că mentalitatea în care ei sunt în centru, deconectați de toți cei din jur, nu este deloc eficientă – nici pentru ei înșiși și nici pentru cei de lângă ei. Apoi, printr-un set de instrumente, îi ajutăm să facă această tranziție, la mentalitatea în care îi vezi cu adevărat și pe cei din jur, în care oamenii de lângă nu mai sunt tratați ca niște obiecte și în care înțelegi că trebuie să iei în considerare și obiectivele și nevoile lor în loc să faci doar ce te interesează pe tine”.   

De reținut însă este că aceste ființe umane au la rândul lor seturi diferite de valori și provocări care le-au conturat de-a lungul vieții – în mod cât mai divers și diferit –  comportamentele. Odată ce ajungi să îi vezi și să îi înțelegi pe cei de lângă tine, relația devine una benefică și eficientă pentru ambele părți. 

„Ne amintim doar de profesorii pe care i-am simțit implicați și am simțit că le pasă de noi. Ei sunt cei care simțim că ne-au schimbat, că ne-au mișcat. De ceilalți nu își amintește nimeni”, punctează Sam Whitney adăugând totodată cât de surprins a fost să vadă la conferință profesori care își rup din timpul liber pentru a afla cum poți să-și îmbunătățească relația cu elevii. 

„Mentalitatea deschisă este cea care îi ajută pe profesori să mute focusul de pe obiectivele cognitive de învățare pe crearea unui mediu de învățare și inspirație, atât pentru copii, cât și pentru părinții lor”. Președintele IDP și trainerul principal în mentalitate deschisă, Cristina Gheorghe

Facilitatorii și profesorii implicați în program cu care am vorbit au pus programul SuperTeach pe lista nevoilor de bază ale sistemului de educație, considerând cu toții necesară implicarea statului.

Claudia Chiru îl numește chiar cel mai „important cadou pe care l-ar putea face Ministerul Educației pentru profesorii săi”. 

„Iar întreaga tehnică”, completează Cristina Gheorghe, „poate fi extinsă către toate companiile care țin de administrație din comunitate, însă li se adresează în special profesorilor pentru că este una dintre cele mai vocaționale meserii”. 

Important de reținut, însă, este că schimbarea de mentalitate se face în timp și, după cum precizează Sam Whitney, niciodată la scară mare, ci „om cu om”.

„Este incredibil să vezi ce se întâmplă în România, cum încercați să schimbați mentalități aici. Mă uit la SuperTeach unde am întâlnit profesori care au venit singuri din școlile lor. Nimeni altcineva nu a mai vrut, dar ei au vrut să se schimbe și să afle cum poți să faci asta și cu ceilalți. Și chiar dacă schimbarea de mentalitate e o chestie care se face în timp, ea se întâmplă, pe rând, om cu om, când înțelegem că este responsabilitatea fiecăruia”.