Statul român boicotează economic Austria cu heirup: „Trebuie să ai reacții dure, dar nu să acționezi prostește”

Alex Olaru

Redactor Șef

România e pe cale să declanșeze un boicot economic de stat la adresa companiilor austriece, o acțiune fără precedent. Cum și cu ce consecințe însă? a întrebat PressOne. 

Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) este prima mare companie de stat care sancționează Austria, după veto-ul privind aderarea României la Spațiul Schengen. Compania își mută practic conturile pe care le are la banca austriacă BCR, deținută de grupul Erste, la CEC, o bancă autohtonă la care tot statul este acționar. CNAIR rulează în jur de 12 miliarde de lei pe an de la bugetul public, potrivit datelor oficiale. 

„Am luat în calcul mutarea conturilor companiei către o altă bancă pentru a încerca să găsim o variantă mai bună pentru CNAIR. Este o decizie adminstrativă a noastră. Nu trebuie să-ţi ţii toate ouăle într-un singur coş”, a declarat directorul CNAIR, care nu a revenit însă cu alte precizări. A făcut-o însă ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, care a plusat: e posibil ca decizia să fie aplicată și de alte companii din subordinea Ministerului Transporturilor:

„Fie că vorbim de Portul Constanţa, fie că vorbim de Aeroportul Bucureşti şi toate celelalte, pentru că au găsit condiţii mai bune la CEC”, a precizat Sorin Grindeanu.

A reacționat între timp și BCR, care a enumerat investițiile pe care le face în România. 

Pe acest fundal mocnit, la PressOne, analistul economic Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizărilor, vorbește de un „boicot heirupist”, fără o strategie clară și coerentă de apărare a unor interese naționale. „Sunt momente în istoria unei țări în care statul trebuie să aplice și măsuri de forță, ca răspuns, în momentul în care interesele sale sunt lezate de alt stat. Trebuie să ai și reacții dure de răspuns, dar nu să acționezi prostește”, spune, pentru PressOne, Valentin Ionescu. 

Valentin Ionescu: Avem de-a face cu o politică a statului în ceea ce privește un boicot în zona economică. Sunt companii controlate de stat care boicotează, prin urmare e vorba de o politică a statului român, ca răspuns la decizia Austriei de a ne izola în afara spațiului Schengen. Se poate interpreta dacă o asemenea măsură poate avea un cost negativ, mai ales pentru companiile românești care își retrag conturile.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

PressOne: Și care e răspunsul?

V.I.: Nu este nicio pagubă pentru firmele și companiile care s-au retras, este o pagubă pentru BCR. Dacă fenomenul continuă, se pune problema dacă ar putea să producă probleme în sectorul bancar. Apare însă un efect de substituție, în sensul că băncile care își pierd clientela urmare a unui boicot de stat sunt înlocuite de alte bănci, care nu sunt supuse unui tratament similar. 

PressOne: Destabilizarea sistemului bancar, la modul generic, cum e și invocată de anumite voci, este posibilă sau nu? 

V.I.: Din punctul meu de vedere, nu. Pentru că o destabilizare a sistemului bancar apare când ne apropiem de un risc sistemic. Nu ne aflăm în această situație. Suntem în situația în care o bancă are de suferit, își pierde din clientelă, care se transferă în altă parte, la altă bancă. Va avea de câștigat o altă bancă. 

Este adevărat că nici BCR sau Raiffeisen nu au fost nominalizate de stat. Au fost nominalizate de o anumită persoană, în spațiul public. De un om politic, un europarlamentar. Mă refer la Rareș Bogdan. Dar nu de Guvernul României, ca atare. 

PressOne: Ministrul Transporturilor a spus: e o rațiune foarte simplă, avem condiții mai avantajoase la CEC. Acesta a fost argumentul, fără să spună numele BCR-ului, dar nici noi nu suntem chiar naivi.

V.I.: Sigur, s-a ferit să se înțeleagă faptul că Guvernul României ar promova un boicot împotriva firmelor controlate de firme austriece. De ce? Pentru că poți să ajungi și la procese și se plătesc despăgubiri. Nimeni nu-și poate permite să facă un asemenea gest în mod public.

Poți lua și alte gen de măsuri, care nu sunt neapărat echivalente cu un boicot. De pildă, sunt firme austriece care au probleme în România, cum este Schweighofer, față de care s-au strâns suficiente probe în ultimii ani - și autoritățile au închis ochii. Bun, nimeni n-a făcut nimic în privința asta. Nu știu dacă faptele până la urmă s-au prescris sau nu. Este un dosar punctual, nu ne referim la toate firmele austriece.

PressOne: Dar vă așteptați însă și la un posibil heirup? Pentru că am văzut și în alte situații, inclusiv după începerea războiului - ANPC s-a apucat de controale pe la magazine care vindeau salam după rețete slave și așa mai departe. Vă așteptați ca toate acestea să dea un semnal și să ne trezim cu niște situații îndoielnice?

V.I.: Este posibil, pentru că în România nici lucrurile care au impact negativ nu se fac organizat și în mod coerent. Vă dau un exemplu. În ceea ce privește sancțiunile față de Federația Rusă, noi nu avem un răspuns adecvat nici până în prezent. Văd că există multe menajamente, este lăsat doar ANAF-ul. Se mai fac controale din când în când, se mai pune un sechestru pe niște conturi, deși se puteau lua măsuri foarte dure, mergând până la preluarea de companii care se află pe teritoriul României.

În privința Austriei, care sigur că a făcut un un joc incorect față de România, dacă discutăm de boicot, se poate interveni pe două planuri.

Mai poți, de asemenea, să desfășori campanii în mass-media occidentale. Sincer, nu am văzut așa ceva sau n-am auzit. Se poate trece și la boicot economic, dar aici apar alte elemente, pentru că dacă cineva instigă la boicotarea unei firme, indiferent de unde este firma respectivă, riscă să plătească și despăgubiri. Și atunci lucrurile se complică.

Dacă, de pildă, nu spui nimic, tu, ca Guvern al României, nu pronunți cuvântul boicot, dar iei măsura ca peste 24 de ore Petrom să fie naționalizată, nu poți s-o pui în categoria boicot. Dar, din nou, nu înseamnă că nu plătești despăgubiri ca urmare a actului de naționalizare.

PressOne: Ați dat un exemplu extrem. Aș vrea să fim foarte clari că naționalizarea poate fi un instrument sau o pârghie a unui stat profund iliberal, pentru că au existat foarte multe voci pe fundal emoțional care au făcut apel la naționalizarea unor companii. Nu ar fi o soluție extrem de păguboasă pe termen mediu și lung?

V.I.: Situația cu cu privire la Petrom stă în felul următor: în presă apare de multă vreme că OMV se află în negocieri cu o firmă norvegiană pentru a vinde Petrom. Dacă lucrurile stau așa, sigur că nu intervii. În momentul în care, însă, procedezi la un act de naționalizare, este un șoc în piață, pe care nu îl poți remonta decât dacă faci o privatizare. Numai că privatizarea nu se poate face peste noapte la o companie de o asemenea dimensiune. Adică ea trebuie pregătită din timp. Când te pronunți cu privire la o naționalizare, trebuie să ai o motivație destul de puternică să procedezi la un asemenea act.

Cu privire la Petrom, jumătate, 51 % este deținut de OMV, care din păcate nu este o firmă privatizată integral. OMV este controlat parțial de statul austriac și parțial de un fond de investiții din Emirate. E adevărat că există și un procent destul de mare de acțiuni care circulă în piața liberă, free float, dar pachetul principal și factorul decizional este influențat de statul austriac și de fondul din emirat.

Prin urmare, OMV nu este o firmă privatizată în adevăratul sens al cuvântului, ci este o firmă parțial privatizată. Este o firmă înființată în anii 50 de ruși. Ulterior a fost firmă de stat austriacă, a trecut sub controlul unui fond de management al activelor de stat și în felul ăsta este controlată de Austria.

Deci naționalizarea Petrom nu înseamnă că ai lovit neapărat o firmă privată. Ar fi doar pe jumătate adevărat.

PressOne: Se poate însă transforma tot acest context într-un dosar? Petrom poate fi o miză sau vă referiți la companie ca la un exemplu extrem?

V.I.: Este un exemplu extrem. Dacă aș fi în Guvern acum, aș avea trei căi de acțiune împotriva Austriei ca să fac presiuni care ar putea să fie asimilate unui boicot.

Să încerc o izolare politică a Austriei, ceea ce înseamnă că eu, ca stat, mă folosesc de toate pârghiile mele să nu sprijin Austria în demersurile pe care le urmărește atât în Uniunea Europeană, cât și în afara acesteia. Și s-a dat un exemplu aici, unde nu m-am gândit numai eu, ci s-a gândit și statul român.

A doua pârghie ar fi presa din lumea occidentală - nu din România, unde toată lumea se lamentează pe subiectul ăsta - inclusiv din Austria.

Și a treia pârghie ar putea să fie cea economică, dar acolo trebuie să existe cumpătare și trebuie o acțiune foarte atentă, cum am precizat. Adică te poți duce să sancționezi o companie cu capital austriac dacă a încălcat legea. Dacă ai probe că s-a încălcat legea.

PressOne: Vorbiți de un boicot, dar de un boicot făcut inclusiv de statul român cu cap. Asta înțeleg.

V.I.: Exact. Și de ce vă spun treaba asta?

PressOne: Ce se întâmplă acum, retragerea conturilor de către companii de stat de la bănci, este totuși o situație fără precedent? Eu nu-mi aduc aminte să mai fi trecut prin așa ceva România.

V.I.: Da, nu am întâlnit nici eu un asemenea caz. Se pune întrebarea: rezultatele financiare ale BCR vor avea de suferit? Da, parțial vor avea de suferit. Imaginea băncii însă nu va avea de suferit. Pentru că aici nu discutăm de reputația băncii, discutăm de un gest al unor firme controlate de statul român și care probabil au primit sugestia de a se retrage de acolo.

Asta produce niște pierderi băncii respective, în speță BCR, și un câștig în beneficiul altor bănci, CEC, Transilvania sau altă bancă ce operează pe piața românească.

PressOne: Bănci cu capital autohton. Sistemul bancar în ansamblul lui, din România, ne-a arătat în trecut că e capabil de o anumită formă de solidaritate. Poate exista și riscul ca alte bănci cu capital străin, așadar nu autohton, să se solidarizeze în cazuri extreme cu BCR și eventual, Raiffeisen?

V.I.: E un scenariu și mi-e foarte greu să comentez așa ceva. Ar fi doar un simplu exercițiu de imaginație. Nu cred asta. Aici nu este loc de solidaritate, pentru simplul motiv că nu este o amenințare la adresa întregului sistem bancar. Este vorba de o acțiune punctuală, improvizată, a unor firme de stat și atât. E un episod. El nu se extinde la alte bănci. Și cât timp nu este o amenințare colectivă sau nu este privită ca o amenințare colectivă, nu văd de ce băncile s-a solidariza.

PressOne: Anunțul privind BCR făcut nonșalant de ministrul Grindeanu, ministrul Transporturilor, este așadar, tot un heirup?

V.I.: Eu consider că da și că n-ar fi trebuit să comenteze acest lucru. Adică ar fi putut, de pildă, să sugereze firmelor de stat să procedeze în acest mod, fără public, să facă bravadă. Nu trebuia să iasă în public să spună asta.

PressOne: Ați vorbit mai devreme de campanii în presa occidentală. Sintetizat, care ar trebui să fie mesajul? Cum ar trebui România să încerce să comunice pe canale de presă internaționale? Ce ar trebui să transmită?

V.I.: România trebuie să transmită foarte clar că motivația utilizată de guvernul austriac este mincinoasă. Și, pe de altă parte, să arate ce a făcut. Nu trebuie să înjure, nu trebuie să insulte, nu trebuie să calomnieze, ci trebuie pur și simplu să demonstreze publicului occidental interesat că decizia Austriei este greșită, abuzivă.

O campanie de presă înseamnă pur și simplu să demonstrez că partea austriacă a acționat abuziv și neserios în acest subiect și cam atât. Tu trebuie să demonstrezi ca țară că într-adevăr, ceea ce pretinzi că ai făcut, chiar s-a făcut.

Aș aminti că mai trebuie făcute niște lucruri în domeniul Schengen, pentru că, deși în România se vorbește despre faptul că ne-am făcut temele și că nu există nicio legătură între controlul frontierelor și justiție, dacă ne uităm în acordul cu privire la implementarea Schengen, din 1990, observăm că există o legătură, pentru că țările membre cooperează în materie penală.

Iar împotriva Olandei este foarte greu să găsești argumente în acest moment în privința asta.