Șoimul rămas singur pe o antenă

Laurențiu Manolache

Redactor

Doi șoimi au folosit din 2011, pentru a prinde îndeosebi vrăbii, o antenă de televiziune de pe un bloc din București ai cărui locatari o întrebuințaseră până la sfârșitul anilor ’80 pentru a prinde îndeosebi bulgarii.

În 2017, pentru întâia oară în ultimii șapte ani, pe antena înfiptă pe blocul din cartierul Berceni a apărut un singur individ.

În 2017 și-a făcut apariția un singur șoim. Foto: Paul Țibu

Cel care i-a observat în fiecare an este biologul Paul Țibu (34 de ani), ale cărui fotografii cu păsări înviorează pereții multor bucătării după ce au fost tipărite în calendare de format mare vândute și în hipermarketuri.

Biologul locuiește nu departe de strada Emil Racoviță și de Spitalul „Alexandru Obregia”. Spune că răpitoarele pe care le-a văzut pe antenă sunt din specia șoimul rândunelelor (Falco subbuteo). Le-a fotografiat în fiecare an, cu o excepție.

„În 2013 nu am făcut poze, nu era lumină bună, dar și atunci i-am văzut. Am foarte mult spațiu verde în spatele blocului. Eu stau într-un bloc turn, la etajul 5. Pe blocul de vizavi, cu patru etaje, sunt două antene TV rămase de pe vremea comunismului.

Șoimii rândunelelor folosesc de obicei structuri înalte ca să scaneze zona. Ei stau numai pe una din cele două antene, cea din stânga. Sunt mascul și femelă”, precizează Paul Țibu.

O galerie foto cu cei doi șoimi:

Curiozitatea l-a îmboldit pe biolog să afle dacă este vorba despre aceeași pereche.

„M-am gândit să-i inelez, dar e o metodă invazivă și am zis că e mai bine să o las baltă. Prin urmare, nu știu sigur dacă sunt aceiași indivizi.”

Biologul Paul Țibu. Foto: Lucian Muntean

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Inelarea, detaliază Paul Țibu, „presupune «marcarea» individului; pasărea este capturată temporar, i se atașează la unul dintre picioare un inel care conține o serie și un număr unice pe plan mondial, după care este eliberată”.

Biologul adaugă că șoimii pe care i-a văzut pe blocul de vizavi au cuibărit aproape mereu, cu două excepții: în 2013 și, firește, în 2017.

„În 2011, când i-am observat pentru prima oară, probabil că formau o pereche tânără. Îi vedeam toamna, cu trei-patru puiandri care învățau să zboare și care cerșeau hrană.

Șoimul rândunelelor este o specie migratoare. Nu știu care dintre cei doi ajunge primul. Dar de fiecare dată primul individ sosit a avut răbdare. Specia este monogamă, partenenerul este schimbat numai când moare.

Anul acesta a venit un singur șoim. Ori perechea lui a decedat, ori ceva nu le-a priit.

Cum s-a schimbat conducerea primăriei, toți copacii din zonă au fost «toaletați». Au rămas numai niște cioturi. Șoimii rândunelelor nu-și fac cuib, ci folosesc cuiburi de cioară sau ale altor corvide. E posibil și să nu mai fi găsit cuib”, crede Paul Țibu.

„În mod normal, perioada de cuibărit este între 3 și 20 iunie. O pereche depune între două și patru ouă, de obicei trei, iar clocitul durează 28-31 de zile. Puii stau în cuib 28-34 zile. Masculul este cel care hrănește puii”, detaliază biologul.

Cu o „mustață” căzută, în stilul Țiriac

Foto: Dreamstime/Dennis Jacobsen

Șoimul rândunelelor poate fi recunoscut, spune Paul Țibu, prin câteva elemente de identificare:

„În zbor, are o siluetă tipică – aripi lungi, ascuțite, coadă relativ scurtă. Partea dorsală este întunecată, cenușiu-albăstruie, iar partea ventrală prezintă striații evidente.

Penele de pe picioare și cele subcodale au o nuanță de roșu-ruginiu, gâtul și obrajii sunt albi, cu «mustață» pronunțată”.

Acest ultim element distinctiv, conturat cromatic pe figura acestui șoim, arată cam ca o mustață căzută, în stilul Țiriac.

Printre șoimii de grupa mică

„Falco subbuteo este un șoim de talie mică între cele șase specii de șoimi frecvente în România.

În privința mărimii, în comparație cu alți șoimi, este asemănător vânturelului de seară (Falco vespertinus) și mai mare decât șoimul de iarnă (Falco columbarius). Are lungimea de 29-35 de centimetri și anvergura aripilor de 70-84 de centimetri.

Trăiește în medie 10 ani, cu un maxim de 15 ani în sălbăticie, din ce se cunoaște până acum. Dimorfismul sexual – diferențierea dintre mascul și femelă – este foarte dificil de estimat”, precizează Paul Țibu.

Prada

Foto: Dreamstime/Paul Farnfield

Pe cei doi șoimi proțăpiți pe antena blocului din Berceni, Paul Țibu spune că i-a văzut de fiecare dată cu vrăbii, dar știe că meniul speciei este mult mai variat.

„Consumă cu plăcere păsări de talie mică: rândunele, lăstuni, vrăbii, chiar și drepnele. Atacă în aer și la sol. Prinde și rozătoare mici, lilieci și insecte de talie mare, de pildă libelule.

Viteza maximă de atac este de aproximativ 100 de kilometri/oră.”

În privința pericolelor la care șoimii rândunelelor sunt expuși în mediul urban, Paul Țibu indică „pisicile domestice și intervenția omului”.

Foto: Dreamstime/Mikelane45

*

Despre păsări răpitoare au mai apărut:

Înalta societate a bufnițelor din centrul Olteniței

Aventurile imaturului Adonis, probabil cel mai vagabond zăgan din Europa

O poveste cu bufnițe albe ca zăpada

Adonis, zăganul năpârlit

Inamicul natural al parapantiștilor

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€