Scriitoarea Doina Ruști: Literatura cere libertate. Școala ar trebui să ofere liste largi din care elevul să aleagă, nu texte impuse

Vocativ

Autoare: Ana-Maria Maxim

Doina Ruști este unul dintre cei mai citiți și apreciați scriitori români contemporani, cu numeroase titluri dedicate iubitorilor de lectură de toate vârstele.

„Manuscrisul fanariot”, „Lizoanca la 11 ani” sau „Nas de bulgar” (cel mai recent roman al său n.r) sunt doar câteva dintre acestea. Cu „Platanos” și „Sălbatica”, ambele apărute în 2025, și-a îndreptat atenția spre tinerii cititori.

Scriitoarea nu se teme să spună lucrurilor pe nume și să răstoarne prejudecăți: lecturile obligatorii pot ucide pasiunea, jocurile electronice nu sunt inamicul cărților, iar elevul de azi care citește pe telefon nu e mai puțin cititor decât cel de altădată. Dimpotrivă. 

Într-o lume în care părinții și profesorii se întreabă cum să-i mai apropie pe copii de cărți, Doina Ruști propune o altă temă captivantă, într-un interviu pentru Vocativ: ce înseamnă, de fapt, să citești astăzi?

Acest material a fost realizat de vocativ.ro, ghidul educațional săptămânal, cu sfaturi și resurse validate științific, pentru părinți și profesori. Te poți abona și tu gratuit AICI! 

Cultura omului actual nu mai este una de acumulare a informației, ci de alcătuire a unei hărți, consideră scriitoarea Doina Ruști. Foto: arhivă personală

Vocativ: Cum le putem insufla copiilor pasiunea pentru lectură?

Doina Ruști: Prin poveste. În momentul de față, cititul este mai răspândit ca în orice epocă. Nu există elev care să nu citească zilnic. Este adevărat, astăzi e un alt tip de lectură, cea de pe net. Rețelele sociale, platformele de opinii, comentariile de tot felul, dar și literatura specifică internetului se află la baza culturii de astăzi. 

Nu este un regres, ci o altă treaptă educativă.

Elevii de dinainte de internet, în proporție copleșitoare, nu citeau nimic, se temeau să vorbească, să-și exprime ideile, mulți repetau comentarii literare învățate pe de rost ori cuvinte auzite de la vreun profesor. 

Cititorii de azi sunt căutători. Încep prin a citi un text scurt, poate de multe ori agramat, dar care le ridică întrebări, și vor să-l întregească, să-l verifice. Este o lectură de explorare. Niciun elev de azi nu rămâne la acel text citit fugitiv, pe telefon, ci caută mai departe, dezvoltând fără să vrea un sistem propriu de cunoaștere.

Mulți descoperă povestea pe acest traseu. Cam tot ce se întâmplă pe internet este narativ: un film despre prepararea unei salate, o știre melodramatică, o istorioară esopică. Unii dintre cititori ajung la romane sau măcar la personaje de roman, sunt avizi să știe cât mai mult despre un scriitor, despre un detaliu. 

Cultura omului actual nu mai este una de acumulare a informației și atât, ci de alcătuire a unei hărți. Iar în spatele acestei expansiuni intelectuale se află povestea, mereu a fost, cu toate elementele ei seducătoare.

În acest context, care credeți că sunt cele mai mari beneficii ale lecturii?

Despre obsesia românilor pentru „fake luxury”, piața imobiliară și detalii după care să te uiți când îți cauți o casă. Arhitectul Andrei Chirițoiu: „Mulți amenajează mai întâi pentru musafiri și abia la final pentru fericirea proprie”

Andrei Chirițoiu, arhitect, explică de ce oamenii nu cumpără doar metri pătrați, cum ajunge locuința să devină o formă de validare socială și de ce „adevăratul lux” nu are legătură cu opulența, ci mai mult cu liniștea, lumina naturală și intimitatea. 

Vocea care inspiră. A făcut trecerea de la corporație la antreprenoriat și a dezvoltat singură un brand de kombucha de succes: „Uneori, sănătatea începe cu alegeri mai bune, inclusiv cu ce alegi să bei zi de zi”

În 2022, după șapte ani și jumătate în care a lucrat în consultanță fiscală, în Big4, Iulia Suciu (34 de ani) a făcut trecerea la antreprenoriat, și a dezvoltat singură, de la zero, un brand de băuturi fermentate naturale (kombucha), ZEN-VITA. Cu o investiție inițială de 40.000 de euro, afacerea ei a crescut organic, iar în prezent produsele pot fi găsite în peste 100 de locații din România. 

Lectura de plăcere te introduce în lumile spre care aspiri fără s-o știi. Recent am scris un roman, intitulat „Nas de bulgar”, inspirat și din viața mea de liceu, și urmăresc traseul lecturilor de atunci, de la emoția de lector, la zidăria identității mele. 

Nu există carte fără urmări. O întâlnire cu literatura devine parte din viața ta viitoare.

Te poate salva lectura? Sau te poate face mai pregătit pentru viață?

Nu știu dacă putem vorbi despre salvare. Lectura ca act de instrucție, da, te pregătește pentru un țel. Dar lectura literaturii este o bucurie a celor puțini. Pe măsură ce citești, își formezi reperele, îți rafinezi gustul, începi să fii mai analitic, iar cu timpul îți faci propriile ierarhii. 

În copilăria mică, celor mai mulți dintre copii le place ca mama sau un alt adult să le citească. Și textele/cărțile scurte, pe care le pot citi singuri, odată ce învață să o facă, pot fi atractive. Provocarea apare, însă, în gimnaziu, mai ales într-o lume dominată de jocuri online. Astfel, ce recomandări aveți pentru părinți și bunici?

Le recomand să nu se străduiască foarte mult, ci doar să inventeze acele jocuri narative, în care partea grea cade pe umerii jucătorilor. Prinzând gustul poveștii, copiii vor căuta modele epice și vor ajunge și la literatură. 

Jocurile electronice au un rol important în dezvoltarea lecturii, mai ales cele de aventură. Ele se completează cu investigația pe net și în cele din urmă și cu literatura.

Școala vine la pachet cu o serie de lecturi obligatorii pentru elevi, în funcție de ciclul de învățământ. Ce credeți despre aceste lecturile obligatorii?

Orice restricție ucide pasiunea. Literatura cere libertate. Aici, însă, trebuie să facem distincția dintre învățare și lectura de plăcere. Școala cred în continuare că ar trebui să aibă mereu în minte firul faptelor culturale, să ofere o hartă, un demers cronologic, o imagine generală. Iar elevul are nevoie să poată alege: cu cât există mai multe liste bibliografice, cu atât e mai bine, însă ele trebuie tratate exact ca și milioanele de informații de pe net, ca „materie” din care să poți selecta, în funcție de imbolduri și simpatii.

Cum pot fi ghidați cei mici în alegerea lecturilor fără să se simtă forțați să citească?

Lăsâdu-i să aleagă într-un teritoriu larg și controlat.

Anul trecut ați publicat un roman pentru adolescenți, „Platanos”, care pleacă de la o idee inedită: oameni care se transformă în plante. Cum a apărut această idee?

„Platanos” a fost o povestire studiată în clasa a VIII-a, timp de aproape un deceniu. Elevii mi-au cerut s-o transform în roman. Este vorba despre o lume deformată, ieșită din mintea unui tânăr nemulțumit de condiția sa socială. El crede în revoluție și într-o lume a egalității, dar schimbarea pe care o proiectează nu este nici ea perfectă. 

Roman fantasy, scris pentru elevii care deja erau legați de personajele din povestire, romanul „Platanos” are în subtext dorințele elevilor, chiar indicații legate de acțiune.

Împreună cu „Platanos” ați colindat biblioteci și licee din țară. Care a fost feedback-ul primit de la adolescenți? Ce ați remarcat? Ce așteptări au aceștia de la literatură?

Literatura înseamnă pentru ei participare. Povestea care nu-i motivează să intre în acțiune, s-o completeze și s-o amplifice, nu există.

Există preconcepția că literatura clasică nu mai este atrăgătoare pentru copiii și adolescenții de acum, deoarece nu se regăsesc în ceea ce citesc acolo. Cum vedeți lucrurile?

Depinde mult de profesor, de condițiile pedagogice, de programele naționale, etc. Am observat că există o presiune constantă asupra școlii de a renunța la literatura clasică, ceea ce este nu doar rușinos, dar eroziv pe termen lung. Fără să ai un „spate”, o literatură de bază, fără să știi ce-a fost înainte de tine, ești doar un impostor. Iar respectul față de clasici necesită programe unitare, la nivel național.

Credeți că bucuria de a citi poate fi pierdută și regăsită?

Categoric. Sunt momente în viață când iei pauze de la orice. Dar nu există o despărțire definitivă. Un om care a lecturat prima sută de cărți e deja citator de elită.