„Schimbare de regim”, dar fără un plan. Ce urmează după atacurile SUA-Israel din Iran

Bianca Dragomir

PressOne a discutat cu Raul Pintilie, analist independent și cercetător pe problemele Orientului Mijlociu despre dinamicile acestui conflict, despre mizele marilor puteri și despre ce ar putea însemna toate acestea pentru Europa și pentru negocierile nucleare. 

PressOne: Ce credeți că se va întâmpla în următoarea perioadă având în vedere că intervenția SUA și Israel continuă în Iran chiar și după uciderea Ayatollahului? 

În momentul de față este destul de dificil de prezis unde și cum se va încheia intervenția americană. Atât președintele american Donald Trump cât și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu au formulat aceste atacuri împotriva Iranului ca fiind menite să producă o schimbare de regim. Însă niciunul dintre cei doi lideri nu a articulat concret ce înseamnă „schimbare de regim”. La câți lideri de rang înalt asasinați este considerat regimul „schimbat”? 

În momentul de față, au fost eliminați o serie de oficiali iranieni precum ministrul apărării Amir Nasirzadeh, comandantul Gărzilor Revoluției Mohammad Pakpour, în frunte cu liderul suprem Ali Khamenei.

Însă regimul iranian, în totalitatea lui, nu stă într-un singur om, nu este format în jurul unui cult al personalității, în care dispariția personajului principal duce la căderea întregii infrastructuri instituționale. Din contră, în contextul amenințărilor relativ constante venite din partea Statelor Unite și a Israelului, Teheranul s-a pregătit din timp pentru un astfel de scenariu și pentru a asigura continuitatea și reziliența regimului prin stabilirea unor linii de succesiune clare. 

Inițial, ne-ați spus că o astfel de intervenție va produce haos. Cum vedeți lucrurile acum?

După doar câteva zile de atacuri asupra Iranului, pare că se conturează un scenariu în care regimul va supraviețui cu anumite schimbări interne. Pe de-o parte, loviturile aeriene americane și israeliene din primele trei zile de război au fost relativ limitate țintind obiective militare și oficiali iranieni. Nu am avut parte, deocamdată, de un atac masiv care să ducă la colapsul instituțiilor statului, a infrastructurii critice și care să pună administrarea țării în pericol și să arunce Iranul într-un haos generalizat. 

Pe de altă parte, Teheranul a fost pregătit pentru un astfel de moment. Liderii s-au așteptat ca oricând Israelul și/sau SUA să demareze o campanie militară și s-au pregătit ca atare. Ministrul de externe iranian Abbas Araghchi a declarat duminică într-un interviu că un nou lider suprem va fi, cel mai probabil, ales de către Consiliul Experților în următoarele zile. Unul dintre numele vehiculate este cel al lui Mojtaba Khamenei, unul dintre fiii lui Ali Khamenei, însă există o serie de neînțelegeri cu privire la numirea acestuia, probleme care gravitează în jurul ideii de a nu transforma instituția liderului suprem într-o chestiune dinastică. 

Considerați că președintele Donald Trump are un plan concret, pe termen lung?

În momentul de față îmi vine greu să cred că Donald Trump are un plan de ieșire din această situație, care s-ar putea transforma într-un conflict de lungă durată. Într-un discurs publicat duminică, acesta a lansat un apel către armata iraniană și Gărzile Revoluției oferindu-le două opțiuni: fie predau armele, fie vor fi uciși. Populației iraniene, liderul american i-a transmis să fie curajoasă, eroică, și să-și ia țara înapoi reiterând o promisiune din trecut, aceea că SUA sunt alături de ea și o vor ajuta, pe care nu a onorat-o. 

Cred că în prezent depinde foarte mult de modul în care Statele Unite își concep rolul în acest conflict și obiectivele pe care doresc să le atingă. Un lucru care este destul de clar după cum reiese din declarațiile președintelui este că, cel puțin pentru o perioadă (nu știm cât de lungă), acțiunile militare americane vor continua. 

Referitor la schimbarea de regim, președintele este extrem de vag, rezumându-se la afirmații de tipul „există câțiva candidați calificați să conducă Iranul” mai târziu afirmând că, de fapt, toți acești candidați au fost uciși. 

Obiectivul final pare să fie capitularea iraniană, un scenariu în care întreaga armată și Gărzile Revoluției depun armele și semnalează supunere față de Washington. Acest lucru însă nu se va întâmpla în viitorul apropiat, iar în termeni de presiune va fi nevoie de mult mai mult decât o serie de lovituri aeriene. 

AUDIO. „Ia dă-ți tu voie să vedem ce-i cu păsărica ta.” Înregistrare șocantă din cabinetul lui Ion Duvac, membru în comisia în care sunt analizate cazurile de abuz din Colegiul Psihologilor

Ion Duvac, doctor în psihologie și membru în Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, își hărțuiește sexual pacientele prin propuneri sexuale explicite și cere poze cu părțile intime ale femeilor, încă de la prima ședință, potrivit unei înregistrări ajunse în posesia redacției.

Reacția Colegiului Psihologilor la ancheta PressOne. Ion Duvac invocă o „campanie de denigrare” pe fondul unei candidaturi la conducerea instituției, deși nu mai are dreptul

Colegiul Psihologilor reacționează la ancheta PressOne despre Ion Duvac și susține că nu există sesizări la nivelul instituției care să-l vizeze pe doctorul psiholog, însă, ca urmare a anchetei, are în vedere mai multe posibile sancțiuni, prin care și retragerea definitivă a atestatului de liberă practică.

Ce a lăsat Ayatollahul în urma sa, ce se întâmplă acum în rândul clasei politice iraniene? 

Cel mai probabil Ayatollahul Khamenei a lăsat în urma sa o listă cu potențiali succesori, care așteptau ca acest moment să vină la un moment dat. Probabil că în momentul de față au loc discuții, atât cât este posibil având în vedere situația la sol, în cadrul Consiliului Experților cu privire la cine va prelua funcția de lider suprem.

Nu trebuie să cădem în capcana ideii că eliminarea lui Khamenei și venirea la putere a unui alt personaj va duce neapărat la o schimbare în atitudinea față de SUA sau Israel. 

Modul în care Khamenei a acționat și s-a raportat atât la regiune cât și la Occident a fost în detrimentul Iranului, așa cum se poate vedea zilele acestea și este, probabil, o chestiune acceptată în rândul liderilor iranieni. Acest lucru va duce, cel mai probabil, la o oarecare transformare în rândul regimului însă aceasta va depinde de când și cum se va încheia această rundă de conflict.

La ce ne-am putea aștepta din partea Israelului și a SUA în următoarea perioadă?

Regimul de la Teheran a fost mereu caracterizat drept o amenințare existențială la adresa Israelului, iar din acest punct de vedere și prin prisma înclinațiilor lui Netanyahu spre soluții militare, acesta este în aceste zile exact acolo unde și-a dorit.

În momentul de față, campania israeliano-americană din Iran înregistrează o serie de victorii pe termen scurt. Lideri asasinați, armament iranian scos din funcțiune, și infrastructură instituțională distrusă, în special în sfera militară și de intelligence. Aceste victorii sunt mai degrabă de moment și nu vor evolua în direcția atingerii scopului declarat, acela al schimbării de regim. 

Proteste contra regimului lui Khamenei în Canada, ianuarie 2026. FOTO: ID 439111112 © Ritaanisimova | Dreamstime.com

În același timp, Iranul, cel puțin momentan, nu pare deloc dispus să capituleze în fața puterii americano-israeliene așa cum și-ar dori Donald Trump și Benjamin Netanyahu. Pentru premierul israelian, un război de lungă durată cu Iranul i-ar servi din punct de vedere al situației politice interne însă este puțin probabil ca președintele Trump să-și dorească implicarea SUA în acest conflict pentru următoarele luni. 

Mai mult decât atât, atacurile iraniene s-au extins pe parcursul zilei de luni, 2 martie, și au vizat o serie de obiective industriale din țări precum Arabia Saudită și Qatar. Riadul a anunțat suspendarea operațiunilor la cea mai mare rafinărie saudită în urma unui atac cu drone, iar regimul de la Doha a oprit producția de gaz petrolier lichefiat care reprezintă echivalentul a 20% din totalul global.

Dacă strategia inițială a Iranului, aceea de a lovi baze militare americane din vecinătatea sa a dus la regionalizarea conflictului și a făcut state precum Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuwait, Qatar, și Arabia Saudită să contempleze serios asupra implicării de partea SUA și a Israelului, decizia de a ținti obiective de interes global a dus la internaționalizarea acestuia. 

Cum poate influența intervenția americano-israeliană relațiile marilor puterii și ce impact are asupra Europei?

În Europa, liderii Franței, Germaniei, și Marii Britanii au emis o declarație comună în care cer Iranului să aleagă calea unei soluții diplomatice clarificând în același timp că nu au participat la loviturile aeriene americano-israeliene. 

Europa este și va fi în continuare afectată de acest conflict atunci când vine vorba de piața energetică, prețul petrolului și, nu în ultimul rând, miile de cetățeni blocați în state precum Emiratele Arabe Unite sau Qatar. Însă nu cred că se pune problema unui atac iranian asupra Europei și tind să cred că evenimentele din Cipru sunt niște incidente izolate, neintenționate. De altfel, chiar și dacă și-ar dori, Iranul nu are capabilitățile necesare pentru a lovi Europa în profunzime. 

China, cumpărător fidel de perol iranian, va avea de asemenea de suferit din punct de vedere economic însă probabil nu în mod semnificativ, guvernul de la Beijing beneficiind în momentul de față de stocuri mari de hidrocarburi. Însă aceasta poate exploata din punct de vedere politic acest conflict portretizând acțiunile SUA drept contradictorii ordinii mondiale bazate pe norme și legislație internațională pe care pretinde că o reprezintă. Unde ar putea fi China serios afectată este în zona de investiții în statele din Golf unde Beijingul are deja o prezență semnificativă în domenii precum tehnologia, telecomunicațiile, și infrastructura comercială.

Ce credeți că se va întâmpla cu programul nuclear de acum înainte?

Cel puțin atât timp cât ostilitățile au loc sub forma unui război, nu cred că vreo discuție cu privire la programul nuclear iranian va avea loc. Odată cu încheierea conflictului, va depinde foarte mult de cum s-a încheiat și cine a ajuns la conducerea Iranului. Însă, după cum am putut vedea în perioada premergătoare acestei runde de confruntări armate, programul nuclear nu a mai reprezentat singura problemă a Israelului și SUA, președintele Donald Trump declarând că acesta a fost, oricum, „obliterat” în timpul războiului de anul trecut. 

În schimb, atenția s-a concentrat asupra unei game mai largi de probleme precum rachetele balistice iraniene și sprijinul Teheranului pentru actori non-statali din regiune precum Hezbollah, Hamas, și Ansar Allah. 

Maximizarea cerințelor americano-israeliene, în condițiile în care atât Trump cât și Netanyahu erau perfect conștienți de faptul că Iranul nu va accepta niciodată aceste condiții, mă face să cred că declanșarea războiului nu a avut nimic de-a face cu presupusul eșec sau progres prea lent al negocierilor din ultimele săptămâni ci cu dorința schimbării regimului de la Teheran prin intermediul unei acțiuni militare, un vis al premierului Netanyahu care în sfârșit a găsit sprijin în liderul de la Casa Albă.

Cum vor arăta relațiile diplomatice între Iran și SUA după acest moment istoric? Vor mai exista relații diplomatice?

În ceea ce privește noua conducere iraniană, îmi vine greu să cred că oricine, oricât de pragmatic (cu excepția, poate, a instalării lui Reza Pahlavi la putere sau a unui leadership recrutat de Mossad în prealabil) va fi deschis la discuții cu Washingtonul după ce acesta și Israelul au lansat un atac neprovocat cu scopul declarat al unei schimbări de regim. 

Această rundă de confruntări armate va accentua sentimentele de neîncredere și ostilitate în mentalul liderilor iranieni, indiferent de orientarea politică, și va produce daune inestimabile posibilității unei soluții diplomatice în viitorul apropiat. Mai mult decât atât, în funcție de profilul noilor lideri, obținerea de armament nuclear ar putea fi considerată și mai importantă pentru a preveni, în viitor, acțiuni precum cele din prezent.

Orice oportunitate pentru o soluție diplomatică existentă până acum câteva zile a dispărut complet, cel puțin momentan, odată cu declanșarea atacurilor americano-israeliene asupra Iranului. Perspectiva unor negocieri iraniano-americane cu privire la programul nuclear al Teheranului este acum mai îndepărtată ca niciodată, iar recâștigarea încrederii liderilor iranieni va dura o perioadă îndelungată și va necesita angajamente politice și eforturi diplomatice semnificative din partea Occidentului.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€