Schiaparelli cine poate

Bianca Felseghi

Senior Editor

Prăbușirea modulului Schiaparelli pe Marte i-a adus în atenția presei internaționale pe românii de la ARCA Space Corporation, companie privată care a realizat testarea paraşutei necesare la amartizare.

Schiaparelli, pe care Agenţia Spaţială Europeană (ESA) l-a lansat în primăvara acestui an pentru a-şi demonstra capacitatea de a trimite aparatură ştiinţifică pe Marte, s-a prăbuşit şi a explodat în 19 octombrie 2016 pe suprafaţa Planetei Roşii.

Denumită ExoMars, această misiune a fost prima parte a unui program spaţial estimat la 1,3 miliarde de euro, realizat de ESA în cooperare cu Agenţia Spaţială Rusă (Roscosmos).

Acum, Agenţia Spaţială Italiană (ASI) – care a fost contractor principal al proiectului – susţine că vinovaţi pentru eşecul ExoMars sunt românii de la ARCA Space Corporation.

Consecinţele sunt şi de natură politică, deoarece ESA are ambiţia de a concura cu NASA şi, în plus, a cooperat cu ruşii la proiectul ExoMars.

PressOne a refăcut istoria modulului Schiaparelli prin prisma implicaţiilor româneşti. Pe de o parte, ARCA Space Corporation este o firmă americană condusă de românul Dumitru Popescu. Pe de altă parte, România, ca membru al ESA, a contribuit indirect la finanţarea proiectului ExoMars.

Misiunea ExoMars are două momente esenţiale, înainte de prăbuşirea din 19 octombrie.

14 martie 2016. Mica sondă de explorare a solului marțian denumită Schiaparelli este trimisă în spațiu de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan. Şefii misiunii estimează că Schiaparelli va fi gata să amartizeze după o călătorie de circa 7 luni.

16 octombrie 2016. Schiaparelli se desprinde de modulul Trace Gas Orbiter (TGO) cu trei zile înainte de a pătrunde în atmosfera planetei Marte. Unul dintre scopurile sondei este de a dovedi că industria spațială europeană este capabilă să realizeze o amartizare controlată.

„Locul de veci” al sondei Schiaparelli, înregistrat de NASA. Captură: Cosmos news

Potrivit calculelor, Schiaparelli trebuia să intre în atmosfera marțiană pe 19 octombrie, cu 21.000 de kilometri pe oră. Urma să reducă această viteză constant, folosind un sistem de frânare cu aer și o parașută.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Rezultatele preliminare ale anchetei derulate de ESA – date publicităţii după o lună de la eşecul misiunii – arată că sonda Schiaparelli primea date că s-ar afla mult mai aproape de sol decât era în realitate, astfel că parașuta care o frâna s-a deschis la o altitudine prea mare.

Într-un articol publicat în revista AirPress, planetologul Enrico Flamini, de la Agenția Spațială Italiană (ASI), contabilizează erorile făcute de Agenţia Spaţială Europeană (ESA), pe care o acuză că a lăsat o parte esenţială a proiectului ExoMars pe mâna unei echipe lipsite de experiență.

El spune că ESA n-ar fi dat suficientă importanţă testului cu balonul (atribuit echipei de români de la ARCA Space Corporation) și că nu s-ar fi consultat cu specialiști din industria spațială.

„Testul cu balonul – care, potrivit specialiștilor din industrie, trebuia făcut de o entitate specializată în lansări stratosferice – a fost atribuit de ESA, din motive necunoscute, unei organizații care nu deținea competențe specifice; ulterior, cu toate că a fost pregătit, a fost anulat”, susţine Flamini.

El acuză ESA că ar fi intenţionat să anuleze chiar și testarea radarului, programată pe un sol similar celui de pe Marte, într-o bază italo-marocană pe nume Ibn Battuta, și că ar fi încercat să înlocuiască acel test cu unul efectuat pe un aeroport militar italian.

„Abia după presiuni susținute ale ASI, au fost efectuate atât testele iniţiale din aeroport, pentru a afla dacă radarul funcționa, cât şi testele fundamentale, necesare pentru a înţelege cum funcţiona el. Acestea din urmă au fost realizate cu ajutorul unui elicopter în deşertul marocan.”

Astăzi ştim că radarul a funcționat corect, afirmă Enrico Flamini.

România și proiectul ExoMars

Programul european de studiere a planetei Marte nu este atât de departe de noi cum am putea crede. România este membră a ESA din 2006 și contribuie anual la bugetul agenţiei.

Sursa: ESA

„Avem o poziție foarte bună în Agenția Spațială Europeană. Suntem al doilea stat din Europa de Est care a fost acceptat ca membru, după Republica Cehă. Am făcut parte din programe de evaluare cu cicluri de câte 5 ani, în care am dovedit că putem dezvolta cercetare științifică în multiple domenii, putem coordona programe internaționale și avem capacitatea industrială de a contribui la dezvoltarea cosmonauticii europene. Abia atunci am fost acceptați ca membri în Agenția Spațială Europeană, care este un club foarte select.” (Dumitru Prunariu, declaraţie din mai 2016)

În 2015, țara noastră a asigurat 0,8% din bugetul ESA, adică 25,4 milioane de euro.

În plus, ESA a anunțat că 70 de milioane de euro (adică 55%) din totalul contribuţiei României şi Poloniei pentru perioada 2013-2017 vor fi direcționate spre programul marțian. De menționat – contribuția Poloniei este mult mai consistentă decât a României.

Misiunea ExoMars a folosit resurse ale industriei spațiale din 16 țări europene şi din 4 ţări extra-comunitare – Rusia, Canada, SUA și Israel.

Contribuția rușilor a fost racheta la bordul căreia s-a aflat și modulul din care s-a desprins Schiaparelli.

Produs integral european, sonda Schiaparelli a fost construită de principalul contractor al ESA – compania italiană Thales Alenia Space, care e cel mai mare constructor de sateliți din Europa.

Modulul TGO cu sonda Schiaparelli. Sursa: ESA

Echipamentul tehnologic al misiunii ExoMars 2016 a fost compus dintr-un modul orbital denumit TGO (Trace Gas Orbiter), asamblat în baza de la Cannes a companiei Thales Alenia Space, care avea la bord trei aparate științifice și o fotocameră de înaltă rezoluție, și din modulul de coborâre EDM (Entry descent landing Demonstrator Module), asamblat într-o bază de la Torino.

Acesta din urmă era dotat cu aparatură pentru descrierea fizică și meteorologică a atmosferei de pe Marte, un reflector pentru laser și o telecameră activă în timpul coborârii pe solul marțian.

Ce trebuia să se întâmple la amartizare

Potrivit ESA, odată intrată în atmosfera planetei Marte, sonda Schiaparelli urma să fie atrasă spre sol. După 3 minute şi jumătate de deplasare cu viteză supersonică, ar fi trebuit să se deschidă o parașută, care să încetinească amartizarea.

Apoi, un sistem radar integrat trebuia să monitorizeze continuu altitudinea la care se afla sonda deasupra solului marţian.

Ulterior, parașuta și scutul din spate ale sondei urmau să se desprindă. Apoi, când distanța până la sol se apropia de 1,1 kilometri, trebuia să se aprindă un sistem de propulsie, ghidat de măsurătorile radarului.

În această fază, viteza lui Schiaparelli trebuia să fie controlată astfel încât să descrească până la zero, la 2 metri deasupra solului. La acea altitudine, propulsia urma să fie oprită, iar sonda ar fi căzut pur şi simplu, fără riscuri, pe solul marțian.

Amartizarea trebuia să aibă loc într-o regiune plană, aproape de ecuatorul planetei, denumit Meridiani Planum.

Când a intrat în scenă ARCA Space?

În decembrie 2012, ESA a semnat cu ARCA Space Corporation – companie cu sediul în statul american New Mexico – un contract în valoare de 1,1 milioane de dolari care prevedea testarea parașutelor pentru proiectul ExoMars.

ARCA trebuia să construiască două baloane de mare altitudine și două vehicule de testare, cântărind fiecare mai mult de o jumătate de tonă.

Vehiculul s-a numit DTV (Drop Test Vehicle) și trebuia să fie lansat deasupra Mării Negre, până la o altitudine de 30 de kilometri, de unde urma să cadă liber. În apropiere de sol, era programată deschiderea unei parașute precum cea folosită de modulul trimis pe Marte.

Într-un comunicat dat publicităţii pe 24 noiembrie 2016, ca replică la acuzaţiile italienilor, ARCA susține că nu a fost niciodată responsabilă pentru „producerea sau testarea Unității de Măsură Inerțială care a generat date eronate, date care au condus la prăbușirea modulului Schiaparelli al navei cosmice ExoMars”.

Unul dintre testele cu DTV realizate pentru proiectul ExoMars. Foto: ARCA

Altfel spus, ARCA afirmă că răspunderea sa a vizat strict parașuta de coborâre pe solul marțian, „aceasta funcționând în parametri normali în timpul misiunii de pe Marte, după cum arată ancheta Agenției Spațiale Europene”.

Cotidianul La Repubblica scrie că specialiștii italieni în aeronautică au avertizat din timp că testele cu balonul ar fi trebuit să fie atribuite unor suedezi care au experienţă în lansări stratosferice.

Acum, italienii reclamă că, „pentru a salva un milion de euro”, ESA ar fi riscat mergând pe mâna românilor de la ARCA Space.

Într-un final, testele au fost simulări computerizate, efectuate de o companie britanică.

Foto: ARCA Space

Fondatorul şi managerul companiei ARCA Space, Dumitru Popescu (foto), a declarat pentru PressOne:

„Au fost făcute mai multe teste de joasă altitudine și unul de mare altitudine. Mai puține decât erau prevăzute. Cu toate acestea, s-a luat decizia de lansare pe Marte, iar această decizie a aparținut ESA și italienilor, drept contractori principali. Din punctul de vedere al parașutei, decizia a fost corectă, parașuta a funcționat normal. Dacă testele au fost înlocuite cu simulări computerizate, nu ştiu”.

Costurile proiectului ExoMars – incluzând și partea a doua a misiunii, programată în 2020 – sunt estimate la circa 1,3 miliarde de euro. Contribuția Rusiei se adaugă acestei sume.

Ce este ARCA Space?

Fondată în 1999 de un grup de pasionaţi de rachete, ARCA – acronim de la Asociația Română de Cosmonautică și Aeronautică – a fost, la origine, ONG.

În 2014, pe motiv de colaborare defectuoasă cu Agenția Spațială Română, ARCA şi-a mutat centrul operațional în statul american New Mexico şi s-a transformat în companie comercială.

De atunci, ARCA Space Corporation a lansat pe piață un vehicul denumit AirStrato, un mini-avion fără pilot, capabil să transporte o încărcătură de circa 45 de kilograme, precum și ARCABoard, un fel de skateboard fără roți care pluteşte deasupra solului.

În lumea aeronauticii însă, cei de la ARCA sunt priviți cu reticență, poate şi pentru că, în general, programele spațiale sunt guvernamentale, finanţate consistent din fonduri publice.

Contactat de PressOne, generalul Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiu, a evitat să se pronunțe tranşant pe tema ARCA și a misiunii ExoMars.

„Aflu și eu din presă de ce farse se mai ține ARCA prin lume”, s-a mărginit să spună Prunariu, care este preşedinte de onoare al Agenţiei Spaţiale Române.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€