„Rusia blufează. Gazprom nu poate induce cu adevărat o criză majoră.” Cum poate câștiga Europa războiul energetic cu Putin

Statele membre au aprobat reducerea voluntară cu 15% a consumului de gaze naturale în Uniune, după un plan propus de Comisia Europeană. Măsura ar urma să fie valabilă între august și martie și s-ar putea transforma din voluntară în obligatorie, în caz de urgență în materie de aprovizionare. 

„Consumatorii români, întreprinderile mici și mijlocii, serviciile sociale și industria critică nu vor fi afectate de eventuale măsuri suplimentare pentru reducerea consumului de gaze naturale”, transmite guvernul de la București, care susține că România va avea asigurat necesarul pentru iarna 2022-2023.

Reducerea consumului de gaze, așa cum a fost aprobată, va fi, cel mai probabil, o măsură slabă, spune însă, pentru PressOne, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie şi infrastructură.

Reprezentanta Expert Forum vorbește în schimb de o altă măsură propusă de Comisia Europeană, cu potențial devastator pentru Gazprom și Federația Rusă: plafonarea prețurilor la importurile de gaze rusești. 

O oprire totală a gazelor către Europa nu este posibilă, tehnic, explică Otilia Nuțu, situație în care o Europă cu adevărat unită ar putea reacționa cu mult mai ferm.

Otilia Nuțu: Statele membre pot cere derogări de la planul de reducere a consumului cu 15%. De exemplu dacă au un consum important în anumite industrii, pe care le consideră critice – aici intră Germania. Apoi, dacă și-au crescut anul trecut consumul de gaze cu mai mult de 8%, comparativ cu media ultimilor cinci ani. Aici intră clar Ungaria. Dacă nu sunt sincronizați pe energie electrică cu restul Uniunii Europene, cum este cazul țărilor baltice. 

Sunt foarte multe derogări posibile. Probabil că multe state membre, în cazul în care s-ar ajunge la situația de alertă, își vor reduce consumul, dar cu mai puțin de 15%. Soluția pe care au găsit-o este de fapt un compromis care a putut să fie acceptat de cei care s-au opus public și vizibil.

PressOne: România, fără vreo derogare, își poate asuma o reducere a consumului de gaze cu 15%? 

Otlia Nuțu: Eu aș fi foarte mulțumită dacă, întâi și-ntâi, am renunța la planurile de creștere a consumului de gaz. Noi investim de exemplu foarte mulți bani în extinderea rețelelor de gaze în toată țara (n.r. subiect despre care PressOne a relatat AICI). Nu știu dacă în condițiile de astăzi se mai justifică, având în vedere până la urmă consumatorii casnici care ar urma să beneficieze de extindere nu-și vor mai putea permite prețurile la gaz. 

Cred că este și o foarte mare inerție a României. Planurile de extindere a rețelelor de gaze existau de acum cinci ani, când discutam cu totul altfel. Îmi dau seama că oamenii își doresc gaze, că nu mai vor sobe cu lemne. Însă cred că o măsură mult mai populară și care ar fi adus un beneficiu imediat ar fi fost să fie concentrate resursele pentru izolarea termică a caselor.

PressOne: Cum arată războiul, din punct de vedere energetic și de ce sunt prețurile atât de mari? 

Otilia Nuțu:  Motivul pentru care prețurile, atât pentru gaz, cât și pentru energie electrică sunt și de zece ori mai mari față de anul trecut este legat de abuzurile pe care le face Gazprom. 

Gazprom anunță din când în când că mai taie furnizarea de gaz către un consumator sau altul, către o țară sau alta. Asta împinge automat și foarte rapid prețurile în bursele spot (n.r. livrarea și plata se fac imediat după tranzacție / prețurile devin de referință).

Comisia Europeană a avut ideea , cred eu, mult mai bună, să impună un plafon unilateral pentru importurile de gaze rusești. Ar fi fost o măsură care s-ar fi putut aplica, în condițiile în care Gazprom a abuzat foarte multă vreme de toate pârghiile ca să reducă livrările către UE. Dar capacitatea Gazprom de a face acest lucru e limitată. 

Rusia are  o producție care poate varia în marje destul de limitate. Are depozitele deja pline, spre deosebire de anul trecut. Exportă deja peste tot pe unde pot să exporte. Consumul intern al Rusiei a scăzut, din cauză că se prăbușește economia ca urmare a sancțiunilor.

Marja Gazprom de a manipula exporturile de gaze e limitată, cu condiția ca Uniunea Europeană să rămână unită și să vorbească pe o singură voce. Europa depindea anul trecut 40% de gazul importat din Rusia. Însă Gazprom depinde 70% de exporturile către Europa. 

O Uniune unită ar putea să impună inclusiv prețuri plafonate asupra gazului rusesc și să limiteze capacitatea Gazprom de a manipula piața.

„Nu cred că se pune problema unei crize acute”

PressOne: În practică solidaritatea nu există până la capăt și atunci cât de probabilă devine o criză energetică profundă, la iarnă?

O.N.: Nu cred că se pune problema unei crize acute. Capacitatea Gazprom de a limita livrările către UE e destul de restrânsă, cum spuneam. Lucrul cel mai periculos care se poate întâmpla este ca Gazprom să reușească să ne divizeze. 

PressOne: Cum ar putea Gazprom, concret, să preseze psihologic Europa la iarnă?

O.N. : Va încerca să taie selectiv livrările către o țară sau alta, în așa fel încât atunci când se va pune problema de un set nou de sancțiuni sau de o nouă înarmare a Ucrainei să nu se poată obține un acord. 

Dar cred că de fapt Rusia blufează, pentru că altfel nu poate induce cu adevărat, în acest moment, o criză energetică majoră. Ne poate face, într-adevăr, să plătim prețuri foarte mari, atâta vreme cât nu suntem uniți și nu impunem un plafon de prețuri.

PressOne: O criză a prețurilor tot se va produce, o resimțim deja. Cum ar fi putut fi măcar atenuată? Importurile de gaz lichefiat american n-au reușit de exemplu să stabilizeze situația.

O.N.: Livrările americane sunt de trei ori mai mari decât anul trecut. Iar noi cumpărăm deja cu 30% mai puțin gaz rusesc decât o făceam în 2021.

Acum trebuie să ieșim un pic din panica în care am intrat cu toții în momentul în care Gazprom a manipulat niște cantități de gaze livrate pe conducta Nord Stream 1. Atunci s-a pierdut orice coeziune.

Am însă optimismul că până la începutul toamnei se va ajunge și la această variantă de plafonare despre care Uniunea Europeană discută încă de la începutul lui mai. 

La București, plafonarea decisă de actuala coaliție costă peste 20 de miliarde de lei 

Între timp, la București nota de plată pentru schema de plafonare a prețurilor la energie și gaze ar costa guvernul cel puțin 20 de miliarde de lei până la finalul anului, după cum susțin surse din ANRE. Alte estimări vorbesc de 40 de miliarde de lei, un cost uluitor pentru o economie ca cea a României. 

PressOne:  „Guvernele au responsabilitatea să-și informeze cetățenii despre severitatea unei situații”- transmite Deutsche Bank, care estimează că ar putea fi vorba totuși de o iarnă cu raționalizări de gaze pe continent și cu perspectivele unei recesiuni. Cum vi se pare că își onorează guvernul României această responsabilitate de a-și informa clar și corect cetățenii? 

O.N.: Noi avem o întârziere față de toți ceilalți pentru că în Occident se discută de posibilitatea raționalizării consumului de gaz încă din primăvară. Dar trebuie să avem noi grijă să nu ne distrugem șansele intrând într-o panică inutilă.

Ar trebui să ne uităm poate mai atent și în partea cealaltă: la ce se întâmplă cu sistemul de gaze din Rusia. Gazprom nu poate tăia de mâine tot gazul spre Europa. Nu este o opțiune fizic posibilă. 

PressOne: Și atunci cum ar fi pusă în practică raționalizarea, în cel mai sumbru scenariu posibil? Ar viza în unele state europene consumatorii industriali sau ar fi resimțită și de populație? 

O.N.: Cu siguranță că întâi de toate s-ar reduce consumul pentru consumatorii industriali. Nu cred că se va ajunge la raționalizare pentru consumatorii casnici.

Într-adevăr, trebuie ca fiecare dintre noi, în măsura în care putem, să încercăm să ne limităm consumul de gaze din simplul motiv că orice s-ar întâmpla, iarna aceasta prețul gazului va fi foarte mare. 

PressOne: Cât de mare va fi prețul pentru România? 

O.N.:Este foarte posibil ca schema actuală de compensare și plafonare să fie nesustenabilă. Calculul este de 40 de miliarde de lei. E o valoare comparabilă cu scheme de sprijin pe care le plătesc țări care au PIB de câte ori mai mare decât România. S-ar putea să nu ne permitem. 

PressOne: Unele voci susțin că Europa nu s-a confruntat încă cu adevăratele scumpiri și că ele se vor produce la iarnă.

O.N.: Adevăratele scumpiri apar în momentul în care Gazprom taie gazul, foarte selectiv și limitat, către anumiți consumatori. Chiar dacă e vorba de cantități mici și suportabile, prețurile din bursele de gaze europene explodează. Lucru care deja se întâmplă. 

Statul român nu știe nici până azi cine este consumatorul vulnerabil

PressOne: „Reducerea consumului și creșterea eficienței energetice vor răspunde unor două mari provocări deodată: războiul din Ucraina și încălzirea climatică” – argumentează președintele Franței, țară care altfel s-a opus reducerii unitare a consumului în UE cu 15%.  Ce valoare are această afirmație în realitate?

O.N.: Vorbim de două orizonturi de timp diferite. În decurs de 3-4 ani cu siguranță că ne vom desprinde cu totul de importurile de gaze din Rusia. pentru că pur și simplu ne învățăm lecția. 

Chestiunea pe care o discut este „cum facem ca manipularea pe care o poate face Gazprom anul acesta să nu ne divizeze atât de mult în ceea ce privește Ucraina?” De fapt asta este miza.

Eficiența energetică și reducerea consumului sunt lucruri care trebuie făcute relativ repede, însă nu sunt neapărat soluția pentru anul 2022. Anul acesta cu siguranță că cine are încălzire pe gaze va avea în continuare. E foarte puțin probabil ca toată lumea să reușească ceea ce vom reuși în anii următori.

PressOne: Ce nu a făcut România, din ce ar fi trebuit poate să facă de la izbucnirea războiului?

O.N.: Cred că ar fi trebuit să accelerăm din primăvară izolarea termică a locuințelor. Avem programe care merg, mai bine sau mai prost, pentru blocuri, dar nu avem nimic pentru case. Nu casele consumatorilor care ar putea depune proiecte la Administrația Fondului de Mediu, ci case din zone rurale, unde lumea chiar are nevoie de un grant integral. Să vină cineva să le facă proiectul, de la cap la coadă. 

Cred și că schema României de compensare și plafonare s-ar putea să ne facă să ne lăsăm pe tânjală. Să ne așteptăm să avem niște prețuri suportabile și atunci să nu ne punem problema cum să ne izolăm propriile case. Ar trebui să ne concentrăm pe oamenii care sunt vulnerabili. 

PressOne: Dvs. știți în acest moment cine este, tehnic, consumatorul vulnerabil din România?

O.N.: Nici statul român nu știe asta. Dacă ne uităm la modul cum a fost scrisă anul trecut legea consumatorului vulnerabil ne dăm seama că se bazează tot pe oamenii care depuneau cerere pentru ajutorul de încălzire. Schema e construită la fel. 

Pentru oamenii în situație de vulnerabilitate trebuie să te duci și să vezi local. Să întrebi primarul, să-i cauți efectiv. Inclusiv pe cei care nu știu cum sau nu au posibilitatea să depună aceste cereri de ajutor de încălzire. Sunt și oameni care pur și simplu nu au încălzire. 

În România este o problemă fundamentală faptul că nu se face o politică bazată pe date. Și-au dat seama că e o problemă în local faptul că factura la gaze a unor școli e 30 de mii de lei și că primăriile nu au bani să plătească. Și atunci ei cârpesc. Numai că această cârpeală este foarte ineficientă și duce mereu la instabilitate legislativă.

Orice cârpeală se face printr-o ordonanță de urgență prin care modifici legea. Exact așa se va întâmpla și cu noua lege a plafonării și compensării, dacă impactul va fi de peste 40 de miliarde de lei. 

PressOne: „Substitution, solidarity and sobriety”: „Înlocuire (diversificare), solidaritate și sobrietate”. Acesta este mesajul de ordine al Europei. Macron a preluat în discursul său și a vorbit despre „Sobriété énergétique”. În alte state se vorbește despre „collective energy savings.” În ce termeni credeți că se va vorbi în România? 

O.N.: La noi cred că ar fi nevoie întâi de „common sense”, de bun simț. 

Sunt două feluri de a obține solidaritate. O dată: dacă lumea se înțelege și cade de acord pe o anumită chestiune. Asta o poți face câtă vreme costurile pentru fiecare sunt foarte mici. Mai există o formă de solidaritate în momentul în care nimeni nu are o altă șansă mai bună decât să coopereze.

Tocmai de aceea cred că este esențial acel plafon de preț pentru gazele rusești. Pentru că asta ne-ar forța ca opțiunea cea mai bună pentru fiecare dintre noi să fie cooperarea. Trebuie să ne construim noi în Europa stimulente ca să putem să cooperăm.