România, țara în care ministrul Mediului urăște urșii. Cum pregătesc deja vânătorii partide la trofeu și cât costă să împuști un urs. Experiment PressOne

România se pregătește să dea liber la împușcat urși: ministrul Mediului, Barna Tánczos, e gata să dea un ordin care va facilita împușcarea preventivă a 426 de exemplare. Deși decizia nu e încă oficializată, administratorii fondurilor cinegetice de stat și private pregătesc deja partide de vânătoare la trofeu pe bani mulți. 

Informația care a ajuns la vânători e clară: ordinul va fi dat cel târziu în 6-8 iunie, așa că asociațiile din țară fac listele cu clienții care vor să împuște urși și cerbi, în următoarele luni.

Prețul unui urs în România? De la 5 mii de euro în sus.

PressOne a testat sub acoperire două asociații de profil. Am pretins că reprezentăm un om de afaceri străin care are posibilități financiare consistente și care ar dori să vâneze sub o discreție totală urs brun în România, la final de iunie sau început de iulie.

Perioada este atipică: pentru vânători, blana de urs nu e de calitate vara. Am invocat însă programul încărcat al omului de afaceri și, prin urmare, necesitatea de a planifica de urgență partida de vânătoare. Am dorit confirmarea că o astfel de vânătoare la urs poate fi organizată chiar și înainte ca ministrul să dea oficial ordinul care permite împușcarea acestora. 

În negociere am inclus și „calitatea” trofeului: am cerut un urs de cel puțin 450 de puncte, în condițiile în care, potrivit standardelor de evaluare a trofeelor, în România urșii de 500 de puncte sunt foarte rari. Punctajul maxim pe care îl poate avea un trofeu este 600. 

În urma acestor dialoguri, PressOne a aflat că și vânătoarea de cerbi generează sume importante și interes uriaș din partea vânătorilor români și străini, mai ales că ministerul este pe cale să anunțe și cotele pentru această specie, respectiv câte exemplare pot fi eliminate pe fiecare fond cinegetic, administrat de stat sau privat. În schimbul unui avans de o mie de euro, reporterului PressOne i s-a propus un loc la partidele de vănătoare la cerb, în luna septembrie. 

Vrem să putem relata despre viețile românilor, despre problemele lor și despre toate evenimentele semnificative din țară și din lume. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Asociație de vânătoare din județul Mureș: prețul ursului, „de la 5 mii de euro în sus”

Miercuri, 17 mai, asociațiile de vânători din țară erau încă încordate. „Deocamdată nu s-a publicat ordinul ăsta de ministru care dă voie să se împuște urși”, explică situația S.Ș., șeful unei asociații din Sighișoara, Mureș. Insistăm că reprezentăm un client influent, dispus să plătească bine, iar tonul se nuanțează. 

„Normal, până în 30 mai ar trebui să-l aprobe ministrul”, lasă o portiță deschisă vânătorul, care însă ne întreabă „pe ce asociație ar dori clientul nostru să vâneze în România”. Spune că reprezintă mai multe astfel de entități, atât de la stat, cât și de la privat. Susține că e angajat la Romsilva. 

Discuția ajunge rapid la bani. „Cât ar fi dispus clientul să plătească?” întreabă vânătorul. 

 „De la 10 mii în sus, dacă ursul are peste 450 de puncte, poate chiar 500. Sub 450 nu e interesat”, răspundem. Șeful asociației de vânători susține că nu prea mai sunt urși bruni de 500 de puncte în România și vrea, din nou, să stabilim un preț. „Noi dăm ursul de la 5 mii de euro în sus”, spune, să fie clar pentru toată lumea. Ne explică apoi de ce e totuși mai bine să vânăm prin asociația sa, privată. 

„Eu la asociația mea pot să negociez, înțelegeți? Bă, cu atâta pot să-ți dau. Dincolo (la stat n.r.) are niște tarife standard, stabilite. Nu pot umbla la ele. Noi, dacă stabilim un preț, ăla rămâne bătut în cuie. Merem de la 5 mii de euro în sus. Pot să zic: eu iau 7 mii și ăia-s banii. După, nu mă mai interesează cât de mare e ce puști. Dacă ursul e de 6 puncte (600 n.r.), norocul tău, pierderea mea.”

Vânătorul insistă că nu contează pentru stat dimensiunea ursului împușcat. „Nu contează dimensiunea, domnule. Nouă ne dă de prevenție, nu-i interesează.”

Stabilim că vom planifica partida de vânătoare la asociația sa privată, dacă asigură o discreție totală. „Noi nu facem așa ceva. N-are treabă nimeni, nu facem publicitate sau chestii de genul ăsta.” 

Cazul ursului Arthur, printre cele mai mari exemplare care trăiau în România, împușcat de un prinț austriac după 17 ani de viață, a fost învățătură de minte pentru vânători și cei care fac afaceri cu capetele animalelor sălbatice din România. „Noi nu zicem nimica. Muțenie.” 

Întrebăm ce anume să-i transmitem, concret, clientului străin pe care îl reprezentăm. „Să-i spuneți că urși sunt o grămadă, numai să mai aștepte un pic. Trebuie să mai aștepte un pic, ca să fim și noi siguri 100%.”

Suntem totodată invitați să vânăm și la cerb, la toamnă. 

Asociație din județul Harghita: prețul trofeului, de la „6 mii de euro în sus”

„Dacă se dă acum cota de prevenție și cred că se dă, se poate organiza, nu e nicio problemă”, ne spune și o asociație din Gheorgheni, Harghita. Șeful asociației private de vânători cere mai multe detalii despre potențialul client din străinătate care vrea să vâneze urs în România, inclusiv dacă vine cu armă proprie. 

Clientul este sfătuit, prin intermediul nostru, să aterizeze la Bacău și să-și transporte arma cu o anumită companie, care facilitează astfel de lucruri. Vânătorul transmite și că nu se pot împușca urși cu punctaj peste 500, dar că „în jur de 450 și poate un pic peste se poate.”

Și această negociere ajunge cu repeziciune la tarifele pentru omorârea ursului. „Prin 2016, când încă se mai putea vâna la urs, era 6 mii de euro un exemplar de 400 de puncte. Apoi se adăugau câte 60 de euro pentru fiecare punct în plus.”

Primim asigurări că într-un buget total de 12-15 mii de euro „încape” un exemplar mare, cum ni-l dorim, adică un trofeu „de calitate.” „Încapeee, cum să nu?”

„Eu am și alți clienți care cer confidențialitate, deci să nu apară nicăieri”, dă asigurări șeful asociației. „Nu este nicio problemă cu numele. O să fie discreție cu hârtiile.”

Vânătorul crede că pe fondul cinegetic pe care îl administrează ar putea fi vorba de două exemplare care vor putea fi împușcate. Am stabilit că rămânem în legătură și că ne va contacta de îndată ce planificarea partidei de vânătoare va fi posibilă. 

Acest lucru s-a întâmplat mai devreme decât ne-am fi așteptat. 

„Spuneți clientului că se face partida de vânătoare”

Doar o zi mai târziu, joi, 18 mai, șeful asociației private de vânătoare din Gheorgheni, Harghita, ne-a contactat telefonic. Ne-a comunicat că putem să ne informăm clientul „că se poate aranja” o partidă de vânătoare la urs, la final de iunie, început de iulie, așa cum solicitasem inițial. 

Am întrebat dacă se dă până la urmă ordinul de ministru, în 30 mai. „În 6-8 iunie se dă. Atunci va fi oficial”, a răspuns sigur pe informație. În Harghita, vânătorii sunt calmi acum, chiar dacă la București UDMR negociază încă rămânerea la guvernare, într-o rotativă politică și de funcții. În România, urșii au și ghinion. 

Informația că se va da oricum liber la împușcat urși (n.r. chiar dacă este și ultimul ordin de ministru pe care îl semnează Barna Tánczos) circulă cu rapiditate în cercul vânătorilor și asociațiilor de vânătoare din România. Așa că ni se solicită deja un avans, pentru un trofeu de urs. Stabilim că vom fixa detaliile „zilele viitoare”, dar și că „100% se face partida de vânătoare.”

„Dacă animalele vor fi împușcate în scop comercial, atunci decizia legată de mărimea ursului va aparține vânătorului”

Mihai Pop este doctor în conservarea urșilor bruni și reprezentant al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice. PressOne a vorbit cu el și în urmă cu un an, când atacurile unor urși în județul Harghita îl determinau pe ministrul Barna Tánczos să modifice legea, astfel încât urșii să poată fi împușcați și în afara localităților. 

Acum un an, cercetătorul spunea că „alocarea arbitrară a unor cote fără să știm pentru ce le dăm, unde le dăm și care e obiectivul nu va rezolva problema conflictului om-urs”, dar și că României îi lipsesc în continuare date științifice clare, prin care să fie determinată dimensiunea populației autohtone de urși bruni.

La un an distanță, ministrul Mediului a anunțat că „merge mai departe cu planul de acțiune pentru ursul brun”, iar proiectul de ordin de ministru prevede extragerea planificată a 426 de exemplare. Alți 60 de urși ar urma să fie împușcați în urma dosarelor de pagube sau în situații de urgență. 

Mihai Pop crede că ministerul și gestionarii fondurilor cinegetice nu vor să-și asume o altă metodologie prin care să estimeze anual populația de urși. „Datele de genetică, din proiectul promis de minister, încă nu vin și probabil nici nu vor veni mai devreme de doi ani”, reclamă doctorul în conservarea speciei. 

„Dacă animalele vor fi împușcate în scop comercial, atunci decizia legată de mărimea ursului va aparține vânătorului, în funcție de câți bani se plătesc pe trofeul respectiv”, explică Mihai Pop. 

În România, continuă el, „orice persoană poate fi membră într-o asociație” de vânătoare, de la angajați Romsilva la alți funcționari publici sau chiar parlamentari sau membri ai guvernului. 

Asociațiile de vânători licitează fondurile cinegetice disponibile și apoi plătesc anual o taxă statului. La rândul lor, asociațiile se finanțează în principal pe două căi: taxa pe care o plătesc membrii cotizanți și banii care le revin în urma organizării partidelor de vânătoare. 

„Cu siguranță nu e moral ca tu să fii funcționar public și să-ți treacă propunerile de cote de vânătoare prin mână. Și tu să ai în pixul tău orice decizie de a lua un cerb sau un urs și de a-l pune dintr-o parte în alta, fie la prietenii tăi, fie la asociația ta.”

„E și mai imoral când ești cercetător și în același timp ești și director de asociație sau președinte de asociație, iar studiile pe care le faci propun niște cote care te avantajează”, crede cercetătorul Mihai Pop. 

Despre studiile părtinitoare care privesc urșii din România PressOne a relatat încă din 2016. 

Aglomerație și pe listele de vânătoare la cerb: Până la finalul lunii mai „vindem tot”

Doctorul în conservarea urșilor bruni și reprezentant al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice, Mihai Pop, susține că în ultimii ani, în care statul nu a mai dat cote la urși, gestionarii fondurilor cinegetice au devenit tot mai interesați de cerb, „pentru că un trofeu de cerb mare poate să ajungă la echivalentul în euro al unui urs.”

În același timp, cercetătorul atrage atenția:

„Senzația mea este că trofeele de cerb din România sunt tot mai mici în termeni de evaluare și ăsta nu-i un semnal bun. Ca și practică cinegetică, dacă tu vezi pe trofeele tale că sunt mai mici de la an la an, ca dimensiuni și ca și calitate, înseamnă că ceva nu e în regulă. Înseamnă că ți-ai decimat exemplarele puternice”, explică Mihai Pop. 

Să vânăm la cerb în septembrie, ne propunea președintele asociației de vânătoare din Sighișoara, Mureș.„Cotele la cerb trebuie să iasă luni (22 mai n.r.) Acolo problema e supraîncărcarea cotei de recoltare, deci suprasolicitare, deci trebuie să ne asigurăm cât mai repede cu avans”, a adaugat vânătorul. 

„Deci eu am și niște clienți de afară care se întorc în fiecare an și, în afară de asta, am 2-3 cerbi și dacă clientul dvs. vrea să împuște, trebuie să trimită avans, să rezervăm cerbul ăla, că dacă nu, se vinde într-o săptămână.”

Ni se pune la dispoziție un cerb de vârsta „recoltării”, „în jur de 10 ani”, iar prețul este „între 2 mii și 5 mii de euro”. O mie de euro trebuie însă plătiți rapid în avans. În schimbul sumei se eliberează factură. 

„Am 13 cerbi de împușcat și am 20 de doritori. Capră neagră s-a vândut cu totul. Nu mai este loc pe liste la capră neagră. Și cerbul, până la sfârșitul lunii mai, va fi vândut tot.” 

Cum se validează politic uciderea urșilor din România

Săptămâna trecută, în România a venit o comisie a Parlamentului European, pentru a vedea cu proprii ochi situația urșilor bruni. Este vorba de comisia pentru Petiții (PETI), iar vizita a fost făcută în contextul în care România vrea revenirea la practica de a aproba o cotă de prevenţie, pe lângă cota de intervenţie rapidă. Cotele de prevenție au existat până în anul 2016, așa că nu e întâmplător faptul că ministrul Mediului invocă datele din „ultimii 5-6 ani, când au fost raportate peste 150 de atacuri asupra oamenilor şi 14 decese.”

UDMR și-a asumat public organizarea vizitei delegației PETI, iar cercetători români precum Mihai Pop susțin că demersul nu ar fi altceva decât „o declarație politică”, mai ales că respectiva comisie „nu are nicio putere, nici măcar de a influența în mod pozitiv o decizie administrativă.”

Vizita s-a desfășurat la București, Sfântu Gheorghe, Covasna și Suceava, iar printre europarlamentarii care au însoțit delegația a fost și Cristian Terheș, cunoscut pentru pozițiile sale extremiste și acuzat că promovează discursul urii de la tribuna Parlamentului European. 

„Unele ONG-uri au fost prezente, dar ele au fost atent selectate: participanții la întâlniri au fost negociați între partidele din Parlamentul European. Fiecare a venit cu o listă de propuneri și ei între ei au zis pe ăsta îl primim, pe ăsta nu. Cine a avut mai multă putere în comisie a putut să influențeze participanții”, susține cercetătorul Mihai Pop pentru PressOne.

„Ca dovadă au fost trei întâlniri cu cei care promovează cotele de prevenție și o singură întâlnire cu cei care au ceva de comentat legat de ele. Și nu legat de necesitatea cotelor de prevenție, ci de modul în care sunt propuse și de procedură, în sine. E veșnica discuție: nu obiectivul e problema. Modul în care se merge spre obiectiv e problema.”

Până la revenirea la sistemul de dinainte de 2016, când urșii se împușcau preventiv, nu doar în situații punctuale, de urgență, cercetătorii români specializați în conservarea speciei atrag atenția că multe din atacurile asupra oamenilor, incluse, ca argumente, în retorica ministrului Mediului, puteau fi evitate, dacă populația vulnerabilă ar fi fost mai bine educată. 

„Și noi lucrăm în pădure de ani de zile și avem întâlniri cu urșii. Până acum am scăpat cu bine. Asta înseamnă că suntem atenți și înțelegem riscurile. Mi-ar plăcea foarte mult ca Ministerul Public să prezinte concluziile anchetelor la fiecare situație întâmplată, pentru că altfel publicul român rămâne șocat și influențat de știrile care apar pe internet.”

Vânătorii, ciobanii și culegătorii sezonieri de fructe de pădure și ciuperci sunt categoriile cele mai predispuse să se întâlnească în pădure cu ursul, dar și grupurile profesionale unde legislația de protecție a muncii se aplică prea puțin sau deloc.

„Ciobanul român ar trebui instruit: dacă a venit ursul și a luat o oaie sau o vacă nu are ce să caute să se ducă să o recupereze. Că e bun luată.”

„Dacă câinii nu au reușit să îndepărteze ursul și ursul a apucat să ia animalul, atunci nu te mai duci după el cu un par sau cu toporul, că nu e cazul. Culegătorii sunt forțați social să stea de dimineață până seara în pădure și să ajungă în zone unde și urșii caută fructe sau miere. Înainte de împușcare, ar trebui educată populația.”

Cercetătorii admit că sunt situații în care e nevoie ca un anumit urs să fie împușcat, în urma unor atacuri asupra oamenilor. „N-am niciun dubiu din perspectiva asta. Dar în majoritatea situațiilor e vorba de lipsa de educație a celor care interacționează frecvent cu habitatul ursului”, crede Mihai Pop.