Despre reformă administrativ-teritorială se vorbește în România de mai bine de 15 ani Foto: ID 19327837 © Silvian Tomescu | Dreamstime.com

Despre reformă administrativ-teritorială se vorbește în România de mai bine de 15 ani Foto: ID 19327837 © Silvian Tomescu | Dreamstime.com
19/03/2026
România fragmentată. De ce e nevoie de reformă administrativ-teritorială
Reforma adminstrativ-teritorială, cu care premierul Ilie Bolojan îi amenința pe primarii din toată țara dacă nu devin mai eficienți, este o măsură necesară și nu trebuie făcută doar din motive economice.
- Primăriile care supraviețuiesc datorită banilor de la bugetul central – aproximativ jumătate dintre ele – nu au bani nici pentru plata salariilor angajaților, însă comasarea lor trebuie făcută ținând cont de nevoia cetățenilor de-a avea acces facil la servicii publice de calitate și infrastructură, nu doar din dorința de-a face economie la buget.
- În ultimii zece ani, în ciuda politicii europene de coeziune care trebuia să reducă disparitățile economice, acestea s-au accentuat în România, inclusiv în interiorul acelorași regiuni.
- Mai multe comune sau orașe mici comasate în aceeași unitate administrativ-teritorială ar crește absorbția de fonduri europene și ar diminua diferențele de dezvoltare dintre urbanul mic, comune și orașele mari, consideră Ana-Maria Icătoiu, expertă în fonduri europene.
- Sunt mai bine de 15 ani de când se ia în considerare reforma teritorială. De ce nu s-a întâmplat încă? „Orice primar e o pârghie. Cine aduce voturi? Nici la alegerile prezidențiale, nici la parlamentare nu se câștigă în Parlament, se câștigă la nivel de primărie”, explică Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale la Expert Forum.
Comuna cu doar 88 de locuitori
În România sunt nenumărate comune și orașe mici care s-au depopulat, fie pentru că oamenii au murit, fie pentru că au plecat în alte zone pentru o viață mai bună. Un exemplu este comuna Bătrâna, din județul Hunedoara, care este cea mai depopulată localitate din țară. Oficial, doar 88 de oameni mai locuiesc pe dealurile Bătrânei. Majoritatea sunt pensionari, iar zece au certificat de pentru încadrarea în grad de dizabilitate.
N-au medic, nici asistent medical sau asistent social.
„Nu cred că o să fie cineva doritor să vină din afara comunei. Distrugi mașinile. Eu sunt la a patra sau a cincea mașină pe care am distrus-o pe drum”, spune Camelia Barb, secretara comunei și una dintre cei cinci cei angajați ai primăriei.
La doctor nici nu îndrăznește să viseze Bătrâna, pentru că medicii de familie sunt plătiți și în funcție de numărul de pacienți. Așa că, la nevoie, locuitorii trebuie să facă naveta 30 de kilometri până în Dobra, cea mai apropiată localitate. Cu mașinile lor sau ale vecinilor, pentru că autobuz nu există.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
Camelia Barb crede că „o să fie foarte greu” pentru puținii locuitori din Bătrâna dacă localitatea lor va fi alipită – așa cum a fost pentru câteva luni în 1989 – comunei Dobra. Ea se teme că asta ar forța oamenii să facă naveta pentru orice adeverință au nevoie de la primărie.
Într-adevăr, există riscul de-a priva de anumite servicii cetățenii care au mai puține abilități să folosească serviciile electronice, dar și pe cei care au mai puține resurse, „dar nu e greu de evitat”, consideră Ovidiu Voicu, director executiv la Centrul pentru Informare Publică.
Îmbunătățirea accesului la servicii publice este unul din obiectivele cele mai importante pe care trebuie să le aibă o astfel de reformă, în opinia lui Ovidiu Voicu. „Există căi de a oferi servicii, birouri locale, de exemplu angajați mobili ai primăriei”.
Deșerturi de servicii publice
Sunt peste 2.800 de comune în România. Dintre acestea, 300 nu au medic de familie, iar în peste o mie medicul vine o dată sau de două ori pe săptămână.
Ultima gură de aer: de ce Europa trebuie să închidă acum, definitiv, porțile fermelor de blănuri
Din cuști în vitrine: martie 2026, momentul în care UE poate opri fermele de blănuri. Ne aflăm într-un moment cheie — cum te poți implica?
Aritmetica supraviețuirii. Cum se descurcă o familie cu trei copii și salariu mediu
PressOne a aflat cum trăiește o familie din media statistică, de la Ana*, în vârstă de 39 de ani, din București, mamă a trei copii.
Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale la Expert Forum, consideră că „sunt multe comunități care, practic, ar trebui comasate. Adică ele ar trebui să se unească unele cu altele pentru a putea fi viabile”.
„Această fragmentare duce la o capacitate administrativă mai mult decât insuficientă pentru absorbția fondurilor europene pentru că mai ales în urbanul mic, UAT-urile n-au specialiști în fonduri europene, n-au specialiști suficient de buni în achiziții în urbanism și externalizează masiv genul ăsta de servicii, ceea ce la final crește costurile”, explică Ana-Maria Icătoiu, expertă în fonduri europene și vicepreședintă a Federației pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri (FICSIMM).
Primăriile care supraviețuiesc îndatorate perpetuu – aproximativ jumătate dintre ele – nu au bani nici pentru a oferi cetățenilor servicii publice și infrastructură. În 2024, un sfert din localitățile din țară nu aveau încă o rețea de apă potabilă. Cele mai multe dintre acestea erau în județele Suceava și Vaslui, acolo unde sunt și cele mai multe gospodării care nu au canalizare.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Șantierul Șoselei de Centură București-Sud (A0 SUD), lotul 2, din București. Foto: Inquam Photos / George Călin
Nord-Estul României este una dintre regiunile în care lipsurile sunt resimțite de cei mai mulți oameni, întrucât este în topul celor mai populate, dar și cele mai sărace din țară, așa cum se arată și într-un raport al Băncii Mondiale. Mai mult, abia odată cu A7, autostrada Moldovei, care încă nu a fost terminată în totalitate, zona a fost legată de Capitală printr-un drum de mare viteză.
Fără școli, fără medici de familie, fără locuri de muncă sau infrastructură care să conecteze unele din cele mai sărace comune și orașe cu centrele care prosperă, oamenii se simt uitați de cei de la putere și se întreabă ce rost are că sunt parte din Uniunea Europeană. Astfel, discuția despre reforma administrativ-teritorială capătă dimensiuni și mai mari.
Dezamăgirea cauzată de calitatea serviciilor publice
„Oamenii din aceste comunități sunt primii care suferă din cauza actualei organizări administrativ teritoriale. Sunt comunități în care nu există nici măcar o farmacie”, a mai spus Ana-Maria Icătoiu.
Pentru experta în fonduri europene este clară relația dintre dezamăgirea pe care o simt jumătate dintre români, care trăiesc fără acces la servicii de calitate, și tendința tot mai mare de-a nega beneficiile statutului de țară europeană: „Nu este vina acestor oameni că nu știu care sunt avantajele de a fi cetățean al Uniunii Europene. Este vina sistemului public, că nu a comunicat suficient cu ei, și pentru că nu s-a organizat în așa fel încât acești oameni să nu fie uitați”.
„Nu se poate merge la infinit așa, pentru că tot ce vom face va fi să alimentăm mișcările izolaționiste, care sunt extrem de periculoase, nu doar în România, dar peste tot în Europa”, adaugă experta.
În perspectiva Anei-Maria Icătoiu, instituțiile naționale și europene „nu au acționat suficient asupra buzunarelor de subdezvoltare”, adică în regiunile și localitățile cele mai afectate de sărăcie, infrastructură precară și servicii sociale slabe.
„Indiferent că vorbim despre o anumită comună, o regiune sau despre o parte foarte importantă a unui anumit județ. În această cheie ar trebui gândită reforma administrativ-teritorială, nu doar din perspectiva comasării administrative pentru a face economie la bugetul de stat”, explică Icătoiu.
Multe dintre localitățile mici nu își permit nici să scrie proiecte europene, pentru că nu au banii cu care să asigure cofinanțarea. Iar pentru cele care, totuși, au acești bani apar probleme legate de costurile administrative inegale și blocaje în implementarea proiectelor din cauza capacității instituționale foarte mici la nivel de comune și de orașe mici.
„Dacă e să vorbesc din perspectiva IMM-urilor, asta înseamnă întârzieri în autorizații, proceduri neuniforme de la o localitate la alta, o multitudine de interacțiuni birocratice care, în cazul unei reforme administrative, ar dispărea sau măcar s-ar atenua”, adaugă experta.
Cum ar trebui făcută o reformă administrativ-teritorială
Un proces prin care se schimbă granițele dintre localități trebuie făcut cu atenție constantă la date statistice din toate domeniile și cu obiectivul de-a oferi servicii de calitate tuturor cetățenilor. Datele există.
„În ultimii zece ani au fost două procese care au generat o cantitate însemnată de analize, rapoarte. Noi nu ar trebui să plecăm de la zero să spunem cum ar trebui să arate administrația din România, ci ar trebui să ne întoarcem la ceea ce avem și construit pe baza lor”, a spus Ovidiu Voicu.
Directorul executiv al Centrului pentru Informare Publică a explicat că sunt două feluri în care se poate face o astfel de reformă: de sus în jos, „adică să se așeze Parlamentul, să reorganizeze administrativ România și să stabilească exact care vor fi noile localități. Mai poate fi creat un sistem de granturi acordat de la nivel central pentru acele grupuri de localități care decid să se comaseze”.
În România sunt acum două astfel de inițiative, una în Satu-Mare, despre care a scris și PressOne aici, iar alta în Hunedoara. Pentru ca demersul celor patru primari să reușească și să facă două comune din patru, trebuie să organizeze câte un referendum în fiecare – cu riscul ca acesta să nu fie validat.
În opinia lui Ovidiu Voicu, România are nevoie de un ciclu de 2-3 ani între două runde de alegeri, astfel încât schimbarea propriu-zisă să vină exact înainte de momentul unor noi alegeri locale. Argumentul lui contrazice o declarație de-ale președintelui Nicușor Dan, care spunea la începutul mandatului că abia după 2028 putem vorbi despre o reformă teritorială, ca să nu-și piardă primarii de acum scaunele.
Fondul de rezervă al Guvernului, pușculiță pentru primării
România, la fel ca celelalte state din Uniunea Europeană, beneficiază de fonduri de coeziune, care are ca obiectiv principal reducerea diferențelor dintre regiuni. Obiectiv care nu a fost îndeplinit în România, ci dimpotrivă.
„Mai ales în ultimii 10 ani, tocmai din cauza lipsei de capacitate instituțională la nivel de UAT-uri, au crescut diferențele în interiorul acelorași regiuni”, consideră Ana-Maria Icătoiu.
Un exemplu pe care experta în fonduri europene l-a oferit este Regiunea de dezvoltare Vest, „unde avem Arad și Timiș cu o anumită dezvoltare economică și cu o anumită atractivitate pentru investiții și avem Hunedoara și Caraș-Severin. Actuala organizare administrativă nu permite intervenții care să fie suficient de țintite și nu corelează absolut deloc planificarea regională cu realitățile economice”.
În perspectiva expertei, aceste disparități teritoriale „rămân una din cele mai grave vulnerabilități structurale ale României”.
Inegalitățile în dezvoltare se observă inclusiv în interiorul acelorași regiuni, pentru că primăriile care aveau deja specialiști și experiență în accesarea fondurilor nerambursabile au continuat să câștige proiecte, în timp ce localitățile fără oameni, fără bani și fără experiență, nefiind sprijinite ca să crească instituțional, sunt din ce în ce mai slabe”, explică Ana-Maria Icătoiu.
Multe dintre comunitățile care nu au capacitate să atragă fonduri europene depind de banii de la bugetul central, adică din fondul de urgență.
„Inițial, fondul de rezervă era – după cum zice și numele – pentru chestii urgente”, explică Septimius Pârvu. De mai bine de 10 ani însă, „Guvernul a început să pătească datorii din acest fond pentru comunități care nu au cum să-și plătească diverse – salarii, cheltuieli de întreținere. Practic, fondul de rezervă a devenit un fel de pușculiță foarte netransparentă și clientelară”, punctează expertul.
În România sunt aproximativ 3.200 de unități administrativ-teritoriale (UAT-uri), în 41 de județe. Această organizare administrativă s-a păstrat din 1968, cu mici schimbări în ceea ce privește numărul de localități. Cu un an înainte ca România să înceapă tranziția la democrație, aproximativ 300 de comune fuseseră desființate. Majoritatea au devenit sate pentru o perioadă scurtă de timp, cum a fost și cazul Bătrâna.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime.
Share this




