Dilema Beltiug-Socond: două comune din nordul țării au de ales între unificare sau faliment 

Bianca Felseghi

Știri

09/03/2026

De 24 ianuarie 2026, Ioan Bartok-Gurzău și Nicolae Cornea-Mare s-au întâlnit lângă bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza din fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean din Satu Mare. Autoritățile au depus acolo coroane cu garoafe roșii, trei preoți au rostit o slujbă, în timp ce soldații din garda de onoare au stat drepți strângându-și la piept armele cu mâinile în mănuși albe de gală.

Un băiat într-un cojocel gri cu blană, care și-a lipit pe chitară o poză cu el, a cântat într-un microfon amplasat în piațetă, iar oamenii prezenți s-au ținut de mâini dansând Hora Unirii. În acest cadru al sărbătorii Micii Uniri de la 1859, Bartok-Gurzău și Cornea-Mare s-au pus de acord să facă o Unire și mai mică: să unifice administrativ cele două comune pe care le conduc, Beltiug și Socond. 

E un precedent sau un avertisment politic lansat la adresa Guvernului, care a anunțat că va lăsa fără bani primăriile prin noul buget? Socondul nu-și poate acoperi nici măcar cheltuielile de funcționare cu banii care îi revin de la centru. Beltiugul, pe de altă parte, și-a atins plafonul de dezvoltare, spune primarul. 

Sunt două Românii la distanță de 11 kilometri și pare că le despart decenii, cu toate că funcționează în același cadru și sub aceleași rigori birocratice. Prin centrul de comună Beltiug trece drumul național DN19A spre Satu Mare, reședința de județ.

Socondul are cea mai lungă graniță cu Beltiugul și se află într-o câmpie largă cât vezi cu ochii. Fost director de școală, primarul din Socond, Mare-Cornea, a candidat pentru prima dată în 2020. 70% din populația Socondului este considerată vulnerabilă și primește ajutor social.

Pe de altă parte la Beltiug, primarul Bartok-Gurzău se află la al 7-lea mandat. Numărul asistaților a fost redus drastic în acest timp, iar Primăria a înființat, printre altele, un Centru de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice, care acordă ajutor și asistență pentru 60 de pacienți, are 4 angajați și este certificat de Ministerul Muncii.

Investițiile realizate la Beltiug s-au făcut cu fonduri nerambursabile, cu bani de la Ministerul Dezvoltării, prin programele naționale de finanțare, cum a fost PNDL-ul, iar apoi Anghel Saligny sau din fonduri proprii. Practic, primăria a agățat tot ce a fost la îndemână pentru o comună de mărimea ei, ca să îmbunătățească viața celor 3.300 de locuitori. De ceva timp, însă, îi e greu să găsească un furnizor pentru introducerea gazului, fiindcă numărul de gospodării e prea mic. 

Bartok-Gurzău are 34 de ani de administrație publică și este convins că singura șansă pentru comunele de rangul al doilea cum e și cea pe care o conduce el este să declanșeze singure un proces pe care Centrul îl amână nejustificat de mult din calcule politice. 

Două lucruri am reținut din discuția purtată cu el pe final de februarie 2026: 

Primul este că reorganizarea administrativă este inevitabilă. 

Al doilea este că discuțiile pe funcții sunt contraproductive și blochează orice reformă. 

„Țineți-vă după mine, n-aveți cum să mă pierdeți!”, glumește Bartok-Gurzău, primarul Beltiugului și dă la o parte perdeaua de la sala mare în care ne-a primit și unde se reunește de obicei Consiliul local. Ne arată un Ford verde-smarald parcat în curtea interioară. 

Spune că i s-a dat gratis după ce n-a vrut nimeni să-l cumpere la licitația organizată de Poliția de Frontieră, care îl confiscase și voia să scape de el. Afară plouă suficient de tare încât să pară că toate culorile din jur se vor dizolva într-o lume rămasă gri și cu contururi diluate de început de primăvară. Numai mașina verde a primarului supraviețuiește. Îl urmărim pe străzile care țes la un loc case și curți cu spații generoase, așa cum sunt satele de câmpie. 

E un loc de târg amenajat, iar lângă el o grădiniță și o fostă clădire naționalizată care a ajuns în proprietatea Primăriei. La grădiniță sunt două grupe cu program prelungit, una în limba română și alta în germană. Comuna mai are școală și o sală de sport nouă. Clădirea grofului a fost reamenajată în centru de îngrijiri cu sală de baie.

Comuna Beltiug e tipic șvăbească, spune primarul Bartok-Gurzău. Are un nume jumătate unguresc și jumătate românesc, iar el e 75% șvab, îmi spune, dar s-a însurat cu o româncă. În 1977, Beltiugul avea 6.000 de locuitori și astăzi e o comună de categoria a doua. 

„Foarte mulți din centrul de comună Beltiug, din Rătești au plecat în Germania, mai ales după 1990 când am avut un val mare de plecări. Suntem atestați din 1216, ca târg-oraș”, explică primarul. Comuna se întinde pe circa 12.700 de hectare într-o zonă cu o identitate distinctă, Țara Codrenilor, recunoscută pentru cultura șvăbească și pentru cultivarea viței de vie. 

„Aici la noi în fiecare prima marți din lună veneau toți din zona Codrenilor să se întâlnească la târg, socializau”, mai spune.

Și înainte de Revoluție oamenii erau atrași înspre Beltiug din comunele apropiate, chiar din Soconzel, astăzi în subordinea administrativă a Socondului - care ar urma să fie alipit la Beltiug. Ar fi un plus de 8.800 de hectare la teritoriul actual.

Tinerii muncitori obișnuiau să se mute la Beltiug ca să lucreze la Stațiunea de Mecanizare a Agriculturii și s-au stabilit aici cu familiile proaspăt înființate. La fel, proximitatea drumului național i-a atras din alte colțuri mai întinse ale zonei pe cei care au profitat de exodul șvabilor și care au cumpărat casele lor rămase nelocuite.

În zona Beltiug se cultivă viță de vie. Înainte de Revoluție aici era o Asociație Economică Intercooperatistă dedicată viei și vinului și vreo 530 de hectare de viță de vie nobilă. Primarul recită din cap toate aceste cifre, fiindcă e economist de meserie și a lucrat și la CAP pe vremuri. Imediat în apropierea comunei se află domeniul Nachbil, unul dintre cei mai cunoscuți producători de vin românesc din această parte a țării.

În satele aparținătoare comunei sunt 390 de pivnițe de vin individuale încă funcționale. Ele au un soi de arhitectură specifică, în față cu un gârlici (o intrare, n.red), unde se toacă strugurii în căzi, iar apoi se presează. De-aici pornesc niște tuneluri săpate unul sub altul în 4 rânduri și care sunt folosite drept pivnițe sub deal, unde se țin butoaiele cu vin. Vinul - ca să se păstreze, trebuie să aibă o temperatură constantă de 8-10 grade, iarna-vara. De peste 300 de ani se depozitează vinul de Beltiug în aceste hrube. 

Astăzi, locuitorii nu mai sunt comercianți și negustori de vinuri, ca strămoșii lor șvabi colonizați aici din Munții Pădurea Neagră. Cei mai mulți lucrează la Satu Mare, situat la 32 de km, unde este un parc industrial cu mai multe firme germane. Sunt transportați cu autobuzul, care vine după ei în 3 schimburi.

Primarul ne-a condus prin ploaie până la Centrul de îngrijire a persoanelor vârstnice. Pe un perete al biroului e un organizator negru cu zilele săptămânii și cu beneficiarii înscriși în program, împărțiți pe zile și pe nevoi.

Sunt patru asistenți medicali care-și împart responsabilitatea pentru acești oameni. Concret. Dacă e un bătrân pe care nu are cine să-l ducă la medic, asistentul îl pune în mașină și îl duce la medic. Dacă are nevoie ca cineva să îi scoată medicamentele de pe rețetă sau să obțină rețeta de la medicul de familie, asistentul îl ajută. Tot asistentul intervine dacă are nevoie să îi facă cumpărăturile. Dacă n-are posibilități de îmbăiere, omul e adus la Centru, unde e spălat, i se spală și hainele, e îmbrăcat curat, iar bărbații sunt bărbieriți, dacă nu se descurcă cu aceste ritualuri de igienă necesare. Dacă omul este bolnav și nu se poate mișca, asistenții îl vizitează zilnic, ca să îl schimbe. Bătrânilor li se duce mâncare, dacă nu pot găti, li se face focul, dacă nu-l pot aprinde.

În timp ce ni se explică niște protocoale foarte clare, în birou revine una din asistentele angajate de Primărie. A lucrat o vreme ca asistentă medicală la un cabinet al unui doctor de familie, dar spune că e mai convenabil pentru ea să poată munci chiar în localitatea unde locuiește.

Tocmai s-a întors de la Oncologie cu un diagnostic pentru o femeie din sat. „Este cancer”, spune cu tristețe. Pacienta nu știe încă, dar bănuiește că ceva nu era în ordine. Va trebui să îi spună. „Sunt printre ei bătrâni care câte-o lună nu i-ar căuta nimeni. Sunt singuri”, spune asistenta. 

Din 2017, Centrul este licențiat la Ministerul Muncii, după ce inițial a fost o stație socială, iar ulterior a fost preluat de Asociația Caritas Satu Mare. Asistenții erau nemulțumiți fiindcă salariile erau extrem de mici, așa că Primăria a preluat întreaga structură. Din 2023, a început să mai primească din standardul-cost o parte din bani și astfel a putut să mai angajeze asistenți. 

„Degeaba… pentru orice trebuie să te naști, no, ca să îți placă ce faci!”, concluzionează primarul Bartok-Gurzău.

Ce se poate face?

„De cel puțin 8 ani mă gândesc la unificare”, spune el. Vede în acest simplu act administrativ o ieșire eficientă din tot felul de blocaje. Unul dintre ele este un proiect de implementare distribuire de gaze naturale la populație pentru care s-au dat finanțări prin Anghel Saligny și pentru Beltiug și pentru Socond. Beltiugul a constituit un ADI (n.red. Asociația de Dezvoltare Intercomunitară) împreună cu localitățile Acâș și Supur.

Socondul, cu banii primiți de la stat, în jur de 5 milioane de lei, poate realiza numai o stație de reglare măsurare (SRM), care costă 3-4 milioane de lei. Practic, deși au o parte din bani, nu pot face aproape nimic ca să aducă propriu-zis gazul în casele oamenilor. 

„Printr-o unificare s-ar rezolva și subiectul acesta, fiindcă ar fi un singur SRM unde vor fi conectate toate localitățile. O să avem nevoie de operator de furnizare. Au venit cei de la Gaz Vest și ne-au întrebat: «Ce populatie aveți?»; «Păi, 3.384»; «Cam puțin», au zis. Dar când o să zicem că avem 6.500, altfel sună. Am fi a doua comună ca mărime din județul Satu Mare”, susține edilul.

Primarul s-a gândit încă și mai departe. Există grădinițe și școli până la nivel gimnazial atât în Beltiug, cât și în Socond. În total în jur de 1.000 de preșcolari și elevi.

„Asta ne-ar crea premiza înființării unei școli profesionale sau a unui liceu tehnologic, în primă fază cu două clase, una cu pregătirea tinerilor în domeniul viticol, pentru că suntem o zonă viticolă renumită, și una pentru mecanici agricoli. La ora actuală nu mai sunt licee agricole, însă utilajele agricole, tractoarele, combinele sunt astăzi super sofisticate, au nevoie de cunoștințe esențiale de IT”, explică el.

La ora actuală fiecare dintre cele două comune, Beltiug și Socond, au un Consiliu local format din 13 consilieri. Prin unificare ar rămâne un singur Consiliu local format din 15 consilieri locali. La fel, va dispărea un post de primar, unul de viceprimar, unul de secretar, unul de contabil, unul de consilier al primarului, unul de city manager. 

„Nicio localitate nu-și pierde identitatea”, asigură Bartok-Gurzău. Localitatea Socond se va numi în continuare Socond. Hodișa rămâne Hodișa. Stâna rămâne Stâna. 

După fiecare argument pe care îl aduce, Bartok-Gurzău adaugă „așa trebuie făcut: prin unirea comunelor”. Uneori bate ușor cu degetul în masă, ca să se facă și mai bine înțeles. 

Pentru ca inițiativa celor doi primari să meargă mai departe, va fi nevoie ca locuitorii să voteze decizia într-un referendum local. Primarul din Beltiug pare să fie hotărât ca acesta să fie organizat în toamna lui 2026 sau cel mai târziu în primăvara viitoare.

Dacă referendumul trece, pașii procedurali care urmează sunt inițierea unei legi pentru reorganizare administrativ-teritorială, după care va urma procedura de fuziune. Astfel, în 2028 ar trebui să intre în alegeri ca o singură comună.

… și ce nu se poate face

Și totuși. Există o opoziție legată de planurile extrem de clare descrise de primarul din Beltiug. Cea mai activă zonă care se opune unei unificări e localizată în satul Stâna din comuna Socond: „Cu primarul ăsta din Beltiug, nu! Nici vorbă!”, ne spune un localnic.

În Raportul anual pe 2024 al primarului din Socond, cele mai mari costuri de funcționare le avea departamentul de asistență socială, circa 4.5 milioane de lei. Banii necesari pentru plata acestui venit minim garantat erau mai mulți decât banii pentru funcționarea Primăriei, decât banii pentru învățământ și decât banii pentru cultură.

În același document se precizează că în 2024 Compartimentul de Asistență Socială și Protecția Copilului de la Primărie a făcut 787 de anchete sociale și avea în plată 502 dosare de acordare de ajutor social. 639 de oameni au cerut ajutor de încălzire.

Primarul Nicolae Mare-Cornea nu se afla în localitate în ziua în care PressOne a efectuat deplasarea în teren. Într-o discuție predecentă la telefon, Mare-Cornea a precizat că Socondul are cei mai mulți beneficiari ai sistemului de asistență socială din județul Satu Mare. 

În zilele care au urmat anunțului oficial făcut de politicienii din biroul politic județean al PNL despre inițiativa-pilot de la Socond-Beltiug, în centrul de comună de la Socond mai multe persoane au protestat, arătând că nu ar fi de acord cu această măsură.

Care sunt, deci, fricile oamenilor? 

„Frica este în felul următor: dacă vor merge la Beltiug se tem că li se vor tăia toate drepturile, ajutoarele sociale. Așteptăm să vie primarul să ne spuie, să ne explice! Până la urmă decizia în mâna noastră e. Atâta știu că primarul din Beltiug, pe care-l știe tătă lumea, taie și spânzură. Asta este chestia!”, spune într-o discuție cu reporterii PressOne un locuitor din Stâna, care a cerut să nu fie identificat cu numele.

El mai spune că beneficiarii de drepturi sociale ar fi, de fapt, plecați „în Franța, în Spania, în Germania și încasează ajutoarele”.

Pe colinele din Stâna, dezvoltarea imobiliară este haotică, dar arată un soi de bunăstare. Case la roșu sau la gri cu 1-2 etaje și uși din sticlă securizată în care te reflecți cu capul în jos ca într-o galerie a oglinzilor au fost ridicate lângă vechi adăposturi ce par acum simple grajduri.