România după un an de pandemie: Centrul Național de Sănătate Mintală e condus de o contabilă

Pentru Adelin, în martie 2020 “acasă” însemna o garsonieră micuță în care locuia singur. Ziua încerca să se îngroape în muncă, să-și distragă atenția de la realitatea de afară, iar noaptea ieșea la suprafață tot ce reprimase în timpul zilei. În timp, asta a dus la o insomnie severă cu care se confruntă și în ziua de azi. 

“Atacul de panică a început într-o zi când mă pregăteam să mă duc la prietena mea. Tocmai ce ieșisem din casă și mă îndreptam către metrou, cu muzica în căști, ca de obicei, când am realizat că mă încearcă un sentiment de neliniște atât de puternic încât îl puteam resimți fizic. Era o combinație de teroare și greață. M-am simți mai bine când am ajuns la prietenă, dar după câteva ore m-a lovit din nou, de data asta însoțit de tahicardie, călduri, frisoane și tremur. După incidentul ăsta, o săptămână nu am dormit deloc bine, nu mă puteam concentra la muncă, nu aveam poftă de mâncare, mă simțeam în același timp și agitat și lipsit de energie.

Problemele mele cu somnul s-au înrăutățit treptat, și drept urmare, și dispoziția mea. După o zi proastă, eu nu mai aveam nici măcar refugiul unei nopți de odihnă.

Efectiv stăteam în pat cu ochii închiși și nu se întâmpla nimic. Alteori, ațipeam câteva secunde și mă trezea brusc o contracție involuntară a mușchilor și apoi o luam de la capăt până se făcea dimineață, eram un pachet de nervi și nu mă puteam concentra la nimic.

Cu fiecare noapte nedormită, îmi creștea și mai mult teama de insomnie, care ducea la și mai multe nopți nedormite. Cand nu te odihnești bine, începi să pierzi contactul cu realitatea și te duci într-un fel de zonă crepusculară, un purgatoriu”, își amintește tânărul. 

E posibil ca pandemia să fie urmată de o criză de sănătate mintală

Experiența lui Adelin nu e unică, nici în România, nici în lume. Astăzi, în aprilie 2021, a devenit deja un clișeu să spui că, pe lângă milioane de morți și pagube economice de ordinul trilioanelor, pandemia de COVID-19 va lăsa în urmă și o criză a sănătății mintale. Ca orice clișeu, însă, pleacă de la o realitate observabilă atât acum, în plin val trei, dar și dacă arunci o privire în istorie și vezi că evenimente similare din trecut – gripa spaniolă, de exemplu – au cauzat traume transgeneraționale ale căror efecte pot fi simțite și-n ziua de azi.

Una dintre principalele îngrijorări pe această temă este că, după un an de izolare, restricții, tragedii personale și bombardament mediatic cu știri despre boală și moarte, e foarte posibil ca rata de suicid să crească. 

Deși Organizația Mondială a Sănătății n-a prezentat încă statisticile pe anul trecut, un articol publicat pe site-ul Asociaţiei Mondiale a Psihiatrilor atenționa în iunie 2020 că într-o situație de criză precum cea de acum se pot observa două trenduri în ceea ce privește rata suicidului: o scădere temporară, în primele câteva luni, iar apoi, odată ce criza propriu-zisă a trecut, o creștere. 

“Grijile legate de incertitudinea viitorului și șomajul sunt doar câțiva dintre factorii care au impact negativ asupra sănătății mintale post-pandemie și pot duce la o creștere a ratei de suicid”, arată articolul, ale cărui previziuni par să se confirme deja în Japonia. 

Potrivit unui studiu publicat în revista Nature, în primele cinci luni de pandemie (februarie-iunie) Japonia a înregistrat o scădere a ratei de suicid de 14%, fenomen pus pe seama unor subvenții guvernamentale generoase, a unui program de muncă redus și pe închiderea școlilor. În timpul celui de-al doilea val (iulie-octombrie 2020), rata a crescut cu 16%, mai ales printre femei, copii și adolescenți.

În România, încă nu există date concrete privind rata suicidului după un an de pandemie, doar dovezi anecdotice culese din presă, dar încep să apară primele statistici privind efectele pandemiei asupra sănătății mintale în general. Un studiu din cadrul programului COH-FIT (Collaborative Outcomes Study on Health and Functioning During Infection Times) arată că 42% dintre români raportează o înrăutățire a stării de stres, în timp ce aproximativ o treime dintre participanții la studiu au raportat o intensificare a stării de nervozitate, ambele fiind mai pronunțate în rândul femeilor și adulților tineri. 

“În ceea ce privește singurătatea, mai bine de un sfert dintre respondenți (28%) au raportat o înrăutățire a aceste stări în perioada pandemiei, cei mai tineri manifestând o înrăutățire mai pronunțată (36%)”, arată cercetarea citată de Mediafax.

Singurătatea a fost și principala problemă a lui Adelin. Inițial a fost fascinat de imaginile pe care le vedea venind din China, unde guvernul închisese un oraș întreg, scosese armata pe străzi și construia spitale de la zero pentru a compensa lipsa de locuri în cele existente. Dar tot atunci a început să încolțească și teama că, mai devreme sau mai târziu, spectacolul pe care-l vedea la TV va deveni realitatea lui imediată. Ceea ce s-a și întâmplat. 

“Procesezi mult mai ușor evenimentele astea și fricile care vin la pachet atunci când ai cu cine sa le discuți, cand poți ventila. Din păcate, pentru mine asta se rezuma în principal la colectivul de la muncă și cum nu mai mergeam la birou, îmi lipsea această supapă”, spune Adelin. 

“A izbucnit un fel de epidemie de anxietate”

Din fericire, el a găsit un psihoterapeut pe placul lui și, în timp, și-a format niște resurse pentru a gestiona mai bine stresul. Ulterior, a început să ia și pastile prescrise de psihiatru pentru a controla tulburarea de somn de care suferă. “Nu a fost o pantă ascendentă, au fost multe căderi, unele chiar foarte adânci, deci e bine sa ai și asta în vedere”, încheie tânărul.  

La fel ca el, mulți alți români au apelat la psihoterapie în ultimul an, mai ales prin intermediul unor platforme precum atlas.app, o platformă digitală integrată de servicii de sănătate care oferă, printre altele, ședințe de terapie online sau discuții prin chat cu specialiștii ATLAS. 

“Suntem mult mai solicitați acum”, spune Mihai Bran, psihiatru și co-fondator ATLAS, referindu-se la perioada 2020-2021.

“A fost o creștere exponențială. La noi, la ATLAS, cred că a crescut de zece ori numărul de ședințe, dacă nu mai mult. Oamenii au devenit mai conștienți de nevoia de a merge la psiholog. A izbucnit un fel de epidemie de anxietate. Pandemia ne-a ajutat să conștientizăm că, pe lângă partea de sănătate fizică e importantă și partea de sănătate psiho-emoțională”, mai spune el.

Printre altele, românii reclamă probleme de anxietate, insomnie, depresie, probleme de cuplu, sau au nevoie consiliere psihologică pentru copii.

În vocabularul emoțional al românilor a apărut și conceptul de burn-out. “Înainte se vorbea de burn-out din cărți, acum îl trăim”, mai spune Mihai Bran.

Psihoterapia, o soluție doar pentru cine-și permite

Doar că povestea de relativ succes a lui Adelin și a altor români care au căutat sprijin de specialitate nu poate fi replicată de fiecare dintre cei afectați emoțional sau psihic de pandemie. 

Adelin e educat, locuiește în București și câștigă suficient de bine încât să-și permită soluția psihoterapiei. Pentru mulți oameni, însă, a da sute de lei lunar pe psihoterapie poate părea un moft, din moment ce doi din zece români au fost trimiși în șomaj tehnic în timpul pandemiei, iar domenii întregi – HoReCa, de pildă – au fost lovite crunt de restricțiile dure, dar necesare impuse în ultimul an. 

Tehnic vorbind, anumite servicii psihologice sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) în condițiile prevăzute de o hotărâre de guvern din 2014, doar că procedura pe care trebuie să o parcurgi este nejustificat de greoaie. 

În primul rând, trebuie să fii asigurat. Apoi, trebuie să mergi la medicul de familie, unde ceri o trimitere către un psihiatru. Odată ajuns acolo, ești evaluat, iar dacă medicul psihiatru consideră că ai nevoie de psihoterapie, poate elibera o scrisoare medicală către un psiholog cu care are contract. Legea prevede că psihologul poate oferi servicii gratuite doar pacienților trimiși de medicul psihiatru cu care are contract. 

Cât de complicat e să faci psihoterapie prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Pentru a vedea cât de ușor e să obții de servicii de psihoterapie decontate prin Casa Națională de Asigurări, PressOne a făcut un mic experiment. Am luat, la întâmplare, câteva numere de psihiatri de pe site-ul CNAS (din cei aproximativ 50 de psihiatri din București care au contract cu casa) și am încercat să obținem o trimitere către psihoterapie, sub pretextul că pandemia ne-a generat stări de anxietate pe care nu le mai experimentasem până acum, iar calitatea somnului a avut de suferit. 

Toți medicii contactați ne-au informat că avem nevoie de trimitere de la medicul de familie pentru a fi văzuți, lucru pe care-l știam deja. Întrebați care-s pașii de urmat odată ce obținem trimiterea respectivă, răspunsurile au variat de la un medic la altul. 

“Cred că mai mult aveți nevoie de tratament de psihiatrie decât de psihoterapie. După cum mi-ați spus dumneavoastră, nu cred că rezolvă psihoterapia. Cred că trebuie să luați ceva”, a fost soluția dată de o doamnă psihiatru din sectorul 2 care are dubla specializare de psihoterapeut și care s-a oferit să ne dea trimitere către ea însăși.

Un domn din sectorul 3 ne-a promis că ne poate programa la el în maximum două săptămâni, iar apoi, în funcție de evaluare, poate da trimitere către un neurolog ce lucrează în contract cu un psiholog. 

“Dacă veniți prin casă, vă pot spune psihologul cum se numește și vă luați bilet de la… el lucrează în contract cu un neurolog. Eu v-aș fi dat un bilet pentru neurologie, vă dădeam numărul psihologului și aveți trei luni psihoterapie săptămânală. Dar puteți să luați și de la medicul de familie către neurologie, îi spuneți că psihologul lucrează pe contract cu un neurolog, și mâine vă dau numărul de telefon al psiholoagei. Trei luni e decontat prin casă. Din momentul emiterii biletului. După aceea vă trebuie un alt bilet”, a spus medicul. 

O altă doamnă, tot din sectorul 2, ne-a informat că n-are contract cu vreun psiholog și s-a arătat mirată de faptul că psihoterapia e pe bani. 

“Luați legătura cu un psihoterapeut și vedeți care e treaba, unde doriți dumneavoastră să mergeți. Eu știu că nu se plătește. Acum depinde ce fel de psihoterapie doriți să faceți, eu nu am contract cu niciun psiholog care să facă psihoterapie. N-am cum să fac trimitere. Încercați în altă parte, la un centru care are și psiholog, eventual”, a încheiat specialista. 

O altă doamnă doctor s-a arătat dispusă să ne vadă cel mai devreme pe 13 aprilie sau pe 21 aprilie, doar dimineața. Doar că, din nou, nu avea contract cu un psihoterapeut. 

“Noi avem un psiholog, dar îl avem pentru scală, scala de memorie, de depresie, pentru asta-l avem. Doamna mai lucrează cu niște psihologi, dar nu decontat”, a venit răspunsul asistentului său când am întrebat dacă ne poate da trimitere către un psihoterapeut.

Închipuie-ți că ai o tulburare anxioasă și vrei să mergi la terapie. Bagi mâinile în buzunare și constați că nu-ți permiți. Cauți pe Internet ce pași ar trebui să urmezi pentru a beneficia de servicii decontate prin casa de asigurări, observi că trebuie să treci prin cel puțin două filtre – medic de familie și psihiatru – pentru a ajunge, în cele din urmă, pe canapeaua sau fotoliul unui psihoterapeut. Doi oameni în plus cărora va trebui să le povestești despre cele mai intime frici și probleme ale tale. 

Îți iei totuși inima în dinți, intri pe site-ul CNAS, dai câteva telefoane și ai o experiență similară cu a noastră. Ce faci? Ce altă opțiune îți oferă statul român?

Ce face statul român pentru a gestiona problemele de sănătate mintală specifice pandemiei

Începând cu luna aprilie, între orele 12 – 20, statul român îți oferă o linie telefonică deservită de 40 de psihologi voluntari. Psihologi ce trebuie să răspundă nevoilor a milioane de români afectați, într-un fel sau altul, de pandemie. 

De altfel, e impropriu spus “statul îți oferă”, pentru că demersul este, de fapt, un parteneriat public-privat, între Ministerul Sănătății, Asociația de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Vodafone România.

Inițiativa este nobilă, însă vine la un an după ce platforme precum ATLAS au demarat astfel de programe independent. Pe 13 martie 2020, cu 3 zile înainte ca România să intre în starea de urgență, ATLAS lansa ATLAS Help Line 031 630 2020, o linie gratuită de suport psihologic, la care răspundeau peste 200 de specialiști.

Centrul Național de Sănătate Mintală, condus de o contabilă

Statul român, prin Ministerul Sănătății, are (sau ar trebui să aibă) resursele pentru a face mai mult de o linie telefonică de care răspund 40 de psihologi voluntari. De pildă, în subordinea ministerului funcționează o instituție intitulată “Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog” (CNSMLA) și care are, cel puțin teoretic, rolul de coordona, implementa și evalua la nivel național politicile privind sănătatea mintală. 

Organigrama actuală a centrului arată cam cât de mult i-a păsat statului de sănătatea mintală a românilor în ultimii zece ani. 

În cadrul instituției lucrează momentan un singur psiholog stagiar, iar posturile de psihiatru, asistent social și psiholog principal sunt vacante. 

La cârma instituției se află Alina Nicoleta Părăluță, o doamnă care, după o carieră în domeniul hotelier, a venit în centru pe postul de contabil șef. Odată ce fosta directoare, medicul psihiatru Ileana Botezat, a ieșit la pensie, doamna Părăluță a devenit director interimar. 

“Referitor la interimatul asigurat pentru funcția de director precizăm faptul că momentul încheierii mandatului fostului director al CNSMLA, 15.03.2020, a coincis cu intrarea în starea de urgenţă generată de pandemia COVID-9. Pentru a nu bloca activitatea Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, precum şi desfăşurarea proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă, doamna Alina Nicoleta Părăluță, la acea dată contabil șef al CNSMLA, a fost numită prin ordin de ministru director interimar, fiind singura persoană care ocupa o funcţie de conducere în cadrul CNSMLA”, explică Ministerul Sănătății într-un răspuns acordat PressOne.

Întrebată cum s-a ajuns în situația în care centrul are un singur post de psiholog ocupat, directoarea dă vina pe subfinanțare. 

“Organigrama noastră n-a fost niciodată completă din cauza subfinanțării. Dacă vă uitați la noi pe site, la buget, pe salarii am avut doar bani pentru personalul care era deja existent. N-am avut nimic suplimentar. Am tot cerut, nu ni s-a dat. Ce justificări să ne dea? Că nu sunt bani”, povestește Alina Părăluță.

Ministerul spune că, pentru 2021, centrului i s-a alocat un buget de peste 2,6 milioane de lei, din care 460 de mii de lei sunt pentru plata salariilor, 40 de mii pentru activități de organizare și funcționare administrativă, iar peste 2,1 milioane sunt dedicați derulării proiectelor cu finanțare nerambursabilă. 

Întrebate ce plănuiesc să facă pentru a gestiona criza de sănătate mintală ce se prefigurează post-COVID, cele două instituții – ministerul și CNSMLA – spun că au mai multe proiecte în derulare. 

Unul dintre ele a fost demarat în 2018 și e intitulat “Creșterea competențelor profesionale ale personalului medical implicat în depistarea tulburărilor afective și prevenția comportamentului suicidar”, fiind finanțat prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 (POCU).

“Toate cursurile susţinute în anul 2020 pentru cele 327 de persoane medici psihiatri, asistenţi medicali din domeniul psihiatrie şi psihologi clinicieni au avut secţiuni dedicate modalităţii de gestionare a depresiilor şi adicţiilor în contextul pandemiei cauzate de COVID -19 (n.r. numele virusului e SARS-CoV-2, COVID e boala)”, arată CNSMLA într-un răspuns oficial.

De asemenea, în 2020 a început implementarea proiectului “Support for the Development of Community Mental Services for Children and Adolescents”, finanţat prin EEA Financial Mechanism, 2020 – 2023, cu un buget de peste 12 milioane de lei. Programul prevede instruirea a 500 de consilieri școlari, educatori, medici de familie, pediatri și asistenți sociali, fiind inclusă și o secțiune dedicată problemelor specifice cauzate de pandemie. 

Pe lângă aceste proiecte și noua linie telefonică, Ministerul Sănătății se laudă că, în ianuarie 2021, a desfășurat campania “Solidari în domeniul sănătății mintale! Nu există sănătate fără sănătate mintală”, în cadrul unui parteneriat lărgit al ministerului, Institutului Național de Sănătate Publică și al Direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București. 

Potrivit ministerului, rostul campaniei a fost de a disemina “informații legate de COVID-19, anxietate, depresie și stres” și de a îndemna la “mobilizarea tuturor resurselor necesare creșterii accesului pacienților cu boli mintale și la informarea pacienților din această categorie cu privire la serviciile gratuite și a drepturilor sociale pe care le au”.

Ce altceva ar putea face statul român

Avem linii telefonice, campanii de diseminare și programe de instruire a specialiștilor din domeniul sănătății mintale. Ce ar mai putea face statul român în sensul ăsta? 

Vasile Marineanu – psiholog militar specializat în situații de dezastre, crize și traume în cadrul EFPA (European Federation of Psychologists’ Associations) – crede că o reformă a sănătății mintale ar trebui pornită de la o mai bună integrare a serviciilor psihologice în casele de asigurări de sănătate. 

“De multe ori, când omul care are o problemă de sănătate, se adresează medicului de familie. Și, uneori, problemele cu care aceștia se confruntă nu sunt neapărat de sănătate somatică, ci pot fi probleme fiziologice care rezultă dintr-o condiție asociată anxietății sau depresiei. Din păcate, medicii din medicina primară nu pot redirecționa persoanele respective pentru a primi niște ședințe de consiliere psihologică sau psihoterapie. 

Citeam un sondaj al IMAS-ului care spunea că 30% dintre populația României nu ar dori să locuiască pe aceeași stradă cu oameni care suferă de o problemă de sănătate mintală. Vă dați seama cât de mare este stigmatizarea? Oamenii sunt limitați atât social, cât și financiar”, explică Vasile Marineanu.

Acoperirea acestor servicii de casa de asigurări ar crește și calitatea lor, crede Vasile Marineanu, pentru că ar fi mai bine reglementate decât sunt acum, în regim privat, unde piața e populată inclusiv de psihologi care promovează terapii prin energii, cristale și alte metode nu tocmai științifice. 

“Ar fi un filtru, oamenii ar trebui să se califice astfel încât să livreze servicii validate științific și recunoscute la nivel mondial. Este o mare problemă a noastră, la momentul ăsta, în serviciile psihologice, că se imbină psihologia cu tot felul de practici pseudoștiințifice. Problemele pot fi contracarate prin niște reguli impuse de cei care ar putea să sponsorizeze cumva aceste servicii. Ar fi o reacție în lanț, pentru că și cei care pregătesc psihologii se vor alinia la aceste standarde. Nimeni nu-și permite să producă specialiști care nu pot intra într-o piață în care serviciile ar fi decontate masiv pentru a asigura accesul populației obișnuite la aceste servicii”, concluzionează psihologul. 

De lipsa unor standarde de calitate, din cauza cărora serviciile de psihoterapie nu pot fi decontate prin Casa de Asigurări se plânge și psihiatrul Mihai Bran.

“Aici e și o chestie de Colegiul Psihologilor, că ar trebui să aibă niște standarde de calitate. Sunt mulți psihoterapeuți care dau cu aghiasmă. Ar trebui să pui la aceeași masă Colegiul Medicilor, Colegiul Psihologilor, astfel încât să fie aceleași standarde.”

Mihai bran, psihiatru

Ovidiu Alexinschi, coordonatorul studiului COH-FIT menționat anterior și medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie Socola, propune două soluții pe partea de medicină preventivă: dezvoltarea psihiatriei în ambulator (n.r. adică acordarea de servicii de psihiatrie fără necesitatea internării), dar și a psihiatriei comunitare și de legătură. 

“Dacă nu faci ceva pentru a-ți prezerva sănătatea și a cultiva sănătatea mintală și a dezvolta programe prin care oameni să fie protejați și să rezolve lucrurile din timp, să nu fie nevoie de asistență pe termen lung, ci punctual să-și rezolve problemele, atunci clar și costurile pentru stat vor crește foarte mult. Una este să ai acces la servicii medicale în ambulatoriu, la distanță sau episodic, când ai nevoie, și altfel e să lași lucrurile să evolueze în tulburări cronice și care presupun alt efort și alt nivel de cost”, arată specialistul ieșean. 

Și el crede că acoperirea serviciilor de psihoterapie prin Casa de Asigurări ar fi utilă, dar spune că pentru asta ar trebui ca bugetele ministerului și casei de asigurări să crească, altfel cele două instituții sunt forțate să prioritizeze. 

“Chiar și programe scurte de psihoterapie ar fi extrem de benefice. Toate studiile internaționale arată că cele mai bune rezultate, pe termen lung, se obțin combinând farmacoterapia (n.r. prin medicamente) cu psihoterapia, consiliere, intervenții psihosociale. Dacă vrem cu adevărat să rezolvăm o problemă și s-o rezolvăm durabil, nu este suficient să dăm doar pastile, ci și acest travaliu psihologic trebuie să fie pus la punct”, crede Alexinschi. 

Specialiștii din domeniul sănătății mintale au tras încă de la începutul pandemiei un semnal de alarmă către minister, dar nu i-a ascultat nimeni

Spre exemplu, Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP) a înaintat anul trecut un memoriu către Ministerul Sănătății în care atrăgea atenția că România nu poate avea un sistem de sănătate mintală adecvat în condițiile în care sistemul de sănătate în general nu este finanțat suficient. 

“Finanțarea sistemelor de sănătate din statele membre ale UE este de aproximativ 10% din PIB-ul fiecărei țări. În România, pe lângă paucitatea alocării de fonduri pentru sănătate, un procent foarte mic din aceasta este atribuit serviciilor de sănătate mintală. Amintim că la nivelul statelor membre UE, impactul financiar al tulburărilor mintale este estimat la 3–4% din PIB”, se arată în document.

Printre soluțiile oferite atunci de ARPP se numărau creșterea rolului pe care-l joacă CNSMLA în îmbunătățirea și standardizarea serviciilor de sănătate mintală, înființarea unor registre naționale pentru tulburările psihice majore (inclusiv a pacienților cu antecedente penale sau cu potențial homicidar sau suicidar), crearea unui cadru legislativ pentru creșterea accesului la servicii de sănătate mintală, dar și pentru introducerea unor ore de educație privind sănătatea mintală în învățământul preuniversitar și universitar. 

“Răspunsul ministerului (n.r. pe atunci condus de Nelu Tătaru) a fost alături, absolut tangențial, n-a atacat niciun punct. Că se lucrează, că nu știu ce”, spune șefa ARPP, Doina Cozman. 

Tot pe PressOne, vezi și: Criza miilor de români cu afecțiuni psihice: Nu îmi dau seama ce sens are existența mea