România are la dispoziție peste 250 de milioane de euro pentru reducerea riscului la inundații, dar autoritățile nu au depus niciun proiect

Laura Popa

Reporter

Mai multe localități din Harghita și Covasna au fost grav afectate de inundațiile cauzate de precipitații abundente căzute într-un timp scurt. Sute de case au fost evacuate, mai multe terenuri agricole au fost inundate în încercarea de a preveni distrugeri mai mari și Salina Praid este complet închisă ca urmare a infiltrațiilor cauzate de debitul record al pârâului Corund, care pot cauza prăbușirea coperișului. 

Nu este pentru prima dată când în zonă apar inundații de o asemenea amploare. 2010, 2016 și 2018 sunt doar o parte dintre anii în care localități de pe sectorul râului Olt au fost inundate. Ce s-a schimbat în toată perioada asta, mai ales că România a beneficiat și încă beneficiază de fonduri europene pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice? Și cum ar trebui să abordeze statul problema, pentru a preveni astfel de situații? PressOne le-a întrebat pe Camelia Ionescu, manager național în departamentul ape dulci de la WWF, și Raluca Dan, senior project manager în departamentul Climate & Energy de la WWF.

PressOne: Care au fost factorii care au dus la inundațiile pe care le-am văzut în ultimele zile în județele Harghita și Covasna? Amploarea acestora e cauzată de factori precum schimbările climatice sau, mai degrabă, de faptul că autoritățile nu au făcut nimic ca să scadă riscul de inundații?  

Camelia Ionescu WWF: Cred că ambele sunt valabile, ele nu pot fi separate și aceasta este problema centrală atunci când vorbim de adaptare la schimbările climatice. România nu este pregătită cu măsuri preventive să facă față efectelor schimbărilor climatice, fie că vorbim de secetele sau inundații. Asta s-a văzut anul trecut, se vede acum, se vede în fiecare vară când citim știri despre secetele puternice care afectează agricultura în special, dar și alte sectoare economice, cum ar fi navigația. 

Inundații din Covasna se văd și în imaginile satelitare. Sute de persoane au fost evacuate din localitățile Băcel și Lunca Mărcușului ca urmare a viiturii Foto: Copernicus Mapping Emergency

Este o problemă pe care România ar trebui să o ia în serios și pe partea de prevenție. De a gândi un program pe termen lung, care să țină cont de toate efectele acestor schimbări climatice, să pună în aplicare măsuri cu beneficii multiple, care să nu afecteze alte ecosisteme și alte sectoare economice.

Cum ar trebui să arate acest plan de măsuri și cât de în cunoștință de cauză este statul român de probleme cu care se confruntă pe partea de efecte ale schimbărilor climatice? 

Camelia Ionescu: O parte a statului știe, altă parte a statului nu știe. Partea statului care nu știe este cea care decide fondurile și bugetele care ar trebui alocate pentru astfel de măsuri. Și, la fel, partea statului care nu colaborează, nu cooperează cu alte părți ale statului. 

Soluțiile sunt, au fost discutate, și aici e vorba de partea statului care cunoaște probleme, există dezbatere, există măsuri, există strategii, dar ele ar trebui finanțate. 

Pasul următor ar fi cel în care măsurile care aduc beneficii multiple și care ar putea să ajute și în caz de inundații și în caz de secetă să fie finanțate. Pentru noi, ca organizație de conservare a naturii, dar și alături de alte instituții, considerăm că măsurile bazate pe natură sunt cele care ar putea să aducă aceste beneficii multiple și care ar trebui să se regăsească cu o preponderență semnificativă în planuri de management care, ulterior, să și finanțate corespunzător. 

Se regăsesc astfel de măsuri bazate pe natură în planul de management al riscului la inundații? Considerați că astfel de măsuri sunt luate în considerare de autorități atunci când intervin pentru diminuare riscului de inundații? 

Statul plătește sute de milioane de lei în programul Rabla, dar nu știe ce modele de mașini scoate din uz și ce pune în loc

Statul alocă anual sute de milioane de lei prin Programul Rabla, dar nu colectează date esențiale despre mașinile casate sau cele noi. Fără informații precum anul fabricației sau motorizarea, impactul ecologic al programului nu poate fi evaluat. În 2024 au fost casate peste 30.000 de mașini și înlocuite cu 17.500, majoritatea cu propulsie termică. În 2025, programul nu mai permite achiziția de mașini diesel, iar valoarea voucherelor crește, în funcție de tipul de propulsie.

ReArm România: cum să-ți modernizezi Armata să fie gata de luptă când deficitul tău bugetar de 9.3% e cel mai mare din Europa

Mai avem nevoie de cel puțin 5 ani pentru a ajunge la un nivel în care România să devină și furnizor de securitate, nu doar consumator, și de cel puțin 10 ani pentru ca România să aibă capacitatea de a se apăra singură un timp suficient înainte să primească ajutor din partea aliaților săi.

Camelia Ionescu: Au fost incluse o parte dintre ele. Acum doi ani a fost finalizat acest plan. Din păcate, însă, nu este finanțat. Finanțarea este foarte, foarte limitată, iar așteptarea tuturor este ca aceste măsuri care au fost discutate și dorite de oameni să aibă și acest suport financiar din partea statului, dar și din partea accesului la fonduri europene, de exemplu. 

Au fost discuții și-n momentul în care s-a realizat PNRR-ul, ca aceste măsuri să fie luate în considerare atunci când sunt folosiți acești bani europeni, la fel și cu celelalte programe operaționale. 

PressOne a arătat deja cum România a pierdut un proiect de refacere naturală a Luncii Dunării în valoare de 160 de milioane de euro din PNRR. 

Așadar, în momentul de față, la nivel național există un plan de management al riscului la inundații care prevedere măsuri bazate pe natură, dar care nu are alocat fonduri pentru a fi implementat?  

Camelia Ionescu: Sursele de finanțare disponibile sunt foarte limitate, iar măsuri de genul acesta nu au fost incluse în lista de priorități ale autorităților, astfel încât autoritățile să poată pregăti proiecte care să și fie implementate. 

Deci, practic, în doi ani de zile de când s-a realizat planul de management al riscului la inundații, s-a vorbit foarte mult de măsuri de întărire a barajelor, a digurilor, care sunt măsuri și ele bune, dar din categoria celor vechi, clasice. 

Acum e timpul să gândim măsuri din categoria celor inovatoare, care ar putea să vină cu beneficii multiple și care, într-un fel, sunt incluse oficial în aceste planuri de management. Doar că pregătirea proiectelor tergiversează foarte mult, adică nu există o dorință foarte mare a autorităților să pună în aplicare astfel de proiecte. 

Dacă e să ne uităm concret la cazurile din Covasna și Harghita, ce ar fi trebuit să se întâmple în aceste două județe până-n mai 2025, astfel încât riscul la inundații să fie diminuat? 

Camelia Ionescu: Bazându-ne pe planurile de management al riscului la inundații, acoperind pe bazinul Olt, acolo am încredere că au fost făcute studiile și au fost identificate măsurile corespunzătoare pentru a diminua aceste riscuri și să fie implementate. Într-adevăr, în doi ani de zile nu știu dacă ar fi fost timp de implementat măsuri imediat după aprobarea planului. 

Inundațiile de la sfârșitul lunii mai, imagini din satelit Foto: Copernicus Mapping Emergency

Până la finalizarea acestui plan de management, cum aborda statul problematica zonelor cu risc crescut la inundații? Pentru că de la nivel european există încă din 2007 Directiva Inundații, pe care România a adoptat o legislație națională, iar acest plan există doar de 2 ani de zile și nu a apucat încă să fie implementat. Ce s-a întâmplat în toată perioada asta?

Camelia Ionescu: A existat, într-adevăr, în primul ciclu al implementării acestei directive un alt plan, care nu a fost conceput atât de amplu și riguros precum cel din prezent. Și atunci și așteptările din partea cetățenilor sunt mai mari acum, de vreme ce există un astfel de plan la care au participat experții din afară, iar dezvoltarea planurilor a fost coordonată de Banca Mondială. 

Dar cum evaluați eforturile depuse de autorități pentru reducerea riscului la inundații? Vorbim de măsuri cu efecte pe termen lung sau, mai degrabă, statul acționează prin a cârpi și a interveni punctual atunci când, de exemplu, se sparge un dig? 

Camelia Ionescu: Din păcate, chiar asta se întâmplă. Este destul de reactiv la evenimente și chiar dacă există aceste planuri de adaptare la schimbările climatice, care sunt pe termen lung, implementarea lor întârzie. 

Legat de sursele de finanțare, România a avut a avut acces, în baza politicii de coeziune, la fonduri pentru reducerea riscului la inundații. Astfel, cum considerați că s-a descurcat statul în atragerea de fonduri europene?

Camelia Ionescu: Foarte limitat. Este nevoie de o finanțare serioasă, nu neapărat doar pe limitarea efectelor provocate de inundații, ci pe limitarea efectelor schimbărilor climatice, abordare mult mai cost eficient, de vreme ce anumite măsuri și proiecte ar avea în vedere mai multe dimensiuni, de la efectele provocate de inundații, la cele provocate de secetă.

Raluca Dan, WWF: „Banii au fost alocați, dar încă nu sunt proiecte depuse”

Unde a fost problema: nu au fost fonduri suficiente sau a lipsit dorința statului român de a atrage acele fonduri europene?

Camelia Ionescu: Ambele. Fondurile europene nu sunt suficiente pentru cât de mare este problema, deci este nevoie și de o contribuție din partea statului, din partea bugetului de stat, la implementarea unor astfel de măsuri.

Valoarea fondurilor alocate pentru proiecte de diminuare a efectelor schimbărilor climatice putea să fie mult mai mare dacă numărul de proiecte care erau mature ar fi fost mai mare. Adică dacă și interesul statului, interesul guvernului de a pregăti astfel de proiecte ar fi fost mai mare. 

Raluca Dan (senior project manager în departamentul Climate & Energy): Au fost fonduri europene alocate, dar ele au venit pe măsuri verzi și pe infrastructură bazată pe natură, mai mult începând din POIM ( nr. Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020). Acum, în noul program, Programul de Dezvoltare Durabilă, care e pe perioada 2021-2027, care se poate extinde până în 2029, sunt alocați în jur de 255 de milioane de euro pe partea de inundații și secetă. 

Suficiente sau nu?

Raluca Dan: Din punctul nostru de vedere, nu, fiindcă problemele sunt mult mai mari. Mai mult, aceste fonduri nici măcar nu au început să fie atrase. Adică banii au fost alocați, dar încă nu sunt proiecte depuse. Și aici poate contribuie și lipsa unei capacități a statului. Fiind vorba de o abordare mult mai complexă, autoritățile de mediu și autoritatea de management a acestui program sunt încă în etapa în care se pregătesc. 

Și de la Uniunea Europeană, de la Comisie, sunt încurajați să urmeze și să implementeze măsuri bazate pe natură, dar trebuie trecut printr-un proces și va dura ceva timp până când să vedem aceste proiecte implementate.

Au rămas fonduri europene pe care autoritățile ar fi putut să le acceseze și nu au făcut-o în toate cele trei exerciții ale politicii de coeziune? 

Raluca Dan: Ca exemplu, ceea ce a fost alocat în POIM a fost etapizat și în perioada aceasta de implementare pentru Programul de Dezvoltare Durabilă (nr. proiecte neterminate din finanțarea precedentă și care au fost trecute în contul noii finanțării). Deci sunt proiecte care în continuare primesc finanțare, dar sunt etapizate. Și cauza este tot această pregătire autorităților pentru astfel de proiecte, fiindcă au nevoie de mai mult timp pentru a implementa.

În contextul în care vorbim de proiecte trecute dintr-un exercițiu financiar în altul, pe motiv că e necesară o perioadă mai lungă de timp pentru implementare, e o exagerare să spunem că după 18 ani de fonduri europene, statul are o capacitate redusă de a face investiții în diminuarea riscului la inundații cu ajutorul fondurilor europene?

Camelia Ionescu: Nu, nu este o exagerare. Da, ar fi trebuit ca statul român să fie capabil să facă asta. Pe de o parte, să crească capacitatea internă, în sensul de experți care să facă acest lucru. Și, pe de altă parte, este vorba și de cooperarea cu alte sectoare ale societății, cum ar fi organizațiile non-guvernamentale. Aici iarăși a fost un proces destul de dificil în a avea un dialog cu autoritățile.

Ideea este că împreună putem, crescându-ne capacitatea și având acest dialog între autoritate, societate civilă, mediu de afaceri, să implementăm astfel de proiecte. 

Raluca Dan: Aici aș adăuga faptul că nu este suficient să avem aceste măsuri prioritizate sau cu bani alocați. Pentru măsuri care implică natură este nevoie și de expertiză. 

Noi am fost foarte mult implicați în elaborarea și design-ul acestor programe și în POIM și în Programul de Dezvoltare Durabilă și pe parcursul anilor am reușit să convingem autoritățile că aceste soluții bazate pe natură sunt foarte importante și ele trebuie prioritizate. Dar pasul următor este cel mai important, și anume implementarea lor. Și aici, de fapt, trebuie depus cel mai mare efort.

Care considerați că este motivul pentru care autoritățile merg cu frâna de mână trasă atunci când vine vorba de managementul riscului la inundații? 

Camelia Ionescu: Este foarte important și mesajul politic dat de la nivel național, de încurajare până la urmă și de accelerare a pregătirii și implementării unor astfel de măsuri. 

Am avut și vom avea în continuare inundații, secetă, important este cum ne pregătim și cum ne mobilizăm pentru a nu fi foarte tare afectați. Costurile care decurg din lipsa de acțiune sunt, uneori, mai mari decât atunci când implementezi un proiect cu astfel de măsuri.

E mai bine să accelerezi acum și să faci ceva, pentru că altfel ajunge să coste mai mult, prin despăgubiri și toate situațiile de urgență care rezultă din episoadele de inundații și secetă.

Nu este pentru prima dată când în localități din județele Covasna și Harghita au loc inundații. Astfel, ați văzut îmbunătățiri după fiecare episod în care au existat inundații? 

Camelia Ionescu: Am văzut îmbunătăți mai mult declarativ. Se vorbește, într-adevăr, tot mai mult despre aceste măsuri cu beneficii multiple, o combinație de măsuri care să fie adaptate la o multitudine de probleme legate de schimbările climatice, dar și de problemele sociale locale.

Este o tendință, încep autoritățile să înțeleagă că astfel de măsuri sunt utile. Problema rămâne implementarea, implementarea la o scară suficientă astfel încât să poată fi vizibil și să poată avea un impact.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€