Pregătiri pentru inundații. România a pierdut 160 de milioane de euro din PNRR pentru Lunca Dunării, iar acum se protejează cu saci de nisip

Laura Popa

Redactor Șef

România este sub avertizări meteo de ploi torențiale, iar hidrologii avertizează că pe majoritatea râurilor din centru, est și nord-est se vor înregistra depășiri ale debitelor și posibile viituri, mai ales că furtunile vor umfla afluenții mici ai acestora. 

După Ungaria și Slovacia, debitele Dunării vor crește și pe secțiunea românească. Hidrologii anunță că punctul maxim ar putea fi înregistrat la începutul lunii octombrie, când debitul fluviului ar putea depăși  8.000 de metri cubi pe secundă. 

Autoritățile române susțin că au inspectat toată suprafața de diguri de pe traseul Dunării, iar punctele vulnerabile au fost puse în siguranță, în timp ce au fost pregătiți și mii de saci de nisip, pentru a se interveni de urgență. 

Ce ar fi putut însă să facă statul până acum?

sursa foto: I.N.H.G.A.

PressOne: Hidrologii au anunțat că pentru intervalul 30 septembrie-1/2 octombrie debitul maxim prognozat pentru Dunăre, pe secțiunea românească, ar putea ajunge la 8.000 de metri cubi pe secundă. Ce înseamnă asta și cât de pregătită este România să-i facă față?

Camelia Ionescu: Din datele medii de până acum și din declarațiile autorităților, această cifră este peste media lunii. Ținând însă cont că mediile lunare se fac cu valori din trecut, când nu vorbeam atât de intens despre schimbările climatice și efectele schimbărilor climatice, aceste valori pot deveni obișnuință în viitor.

Toată infrastructura și modul în care este gestionată apa în România ar trebui regândite pentru ce se va întâmpla în viitor. Noi trebuie să ne gândim la a investi, pentru a ne adapta la genul acesta de valori cauzate de efectele schimbărilor climatice. 

În prezent, cât de pregătită este infrastructura din zona Luna Dunării să facă față debitelor mari anunțate de hidrologii?

Din declarațiile oficiale ale autorităților reiese că Lunca Dunării sau digurile care sunt de-a lungul Dunării pot să facă față. Sunt câteva zone în care au apărut erodări ale digurilor, dar pe care le-au identificat și le controlează. În același timp, alte măsuri care să diminueze riscul la aceste inundații au fost discutate, dar nu și implementate până acum.

HARTĂ INTERACTIVĂ. Cine deține trecutul, deține și prezentul. Polonia, Slovacia, Ungaria și România față în față cu fantomele Armatei Roșii

În timp ce Rusia poartă un război de agresiune în Ucraina, își folosește morții din 1944-1945 ca scut diplomatic și instrument de presiune în țările pe care le-a ocupat atunci.

De ce contează lipsa de transparență în cazul întâlnirii dintre Bolojan și președinta CCR

Întâlnirea a apărut pe fondul unei probleme mai largi de comunicare a instituțiilor cu publicul, pe care Dumitru Borțun o descrie drept „dezastruoasă” și marcată de neîncredere între cetățeni și stat, cât și între instituții.

Cum arată aceste măsuri despre care vorbiți? 

Discuțiile și planificarea, inclusiv diverse modelări, au fost realizate pentru întreg parcursul Dunării, din Germania până în România, până la aproape de vărsare, astfel încât să poată fi implementate măsuri care să stocheze în mod natural apa de-a lungul luncii. 

Tipul acesta de măsuri intră în categoria soluțiilor bazate pe natură, de refacere a fostelor lacuri care, înainte de îndiguiri, stocau apa în timpul viitorilor și o eliberau treptat pe parcurs. Este evident că acum trăim alte vremuri, dacă ne gândim la schimbările climatice, dar includerea unor măsuri bazate pe natură, împreună cu alte măsuri clasice, deja știute, ar ajuta foarte mult la diminuarea riscului la inundații. 

În același timp, măsurile bazate pe natură pot aduce beneficii pentru comunități, pentru biodiversitate. Noi la WWF am discutat cu oamenii care trăiesc de-a lungul Dunării și în Delta Dunării și ei își doresc să se întâmple astfel de proiecte. Ei au văzut, de exemplu, după viiturile din 2006, când apa a stagnat ceva timp acolo, că au început să pescuiască în zonă și își doreau ca apa să rămână în anumite zone, pentru că ei beneficiază mai mult de pe urma unor astfel de acumulări decât ar face-o de pe urma activităților agricole. 

Bilanțul total al inundațiilor din județul Galați depășește șapte mii de case distruse. 28 de localități au fost afectate. Șapte oameni au murit. foto: Teodora Munteanu / PressOne

Concret, cum ar trebui să arate refacerea Luncii Dunării? Ce ar trebui să se schimbe și cum ar contribui schimbările la reducerea riscului de inundații? 

Împreună cu autoritățile române și comunitățile locale, au fost identificate zone de-a lungul Dunării, precum Gârla Mare, Cetate, Ciuperceni, Salcia, Bistreț, zona Potelu, Suhaia, unde pot fi luate măsuri de natură să preia apa Dunării și să refacă zonele respective. 

Apoi mai sunt și lacuri, cum este lacul Bistreț sau lacul Suhaia, care ar necesita intervenții care să crească capacitatea de retenție a apei la viituri. Și mai sunt zone, cum este în zona Potelu, unde refacerea fostului lac Potelu ar ajuta la reținerea unui volum de apă. 

Astfel, cumulat, toate aceste măsuri ar contribui la a nu mai avea o undă de viituri atât de puternică. 

Evident că aceste măsuri presupun lucrări hidrotehnice care să îmbunătățească legătura cu Dunărea, adică spargerea controlată a unui dig sau refacerea conectivității. În același timp, pot fi gândite și măsuri care să protejeze localități, astfel încât să nu fie inundate când vine viitura.

Cu terenurile agricole aflate de-a lungul luncii Dunării ce ar urma să se întâmple? 

De exemplu, în zona Potelu sunt suprafețe care nu mai sunt productive, iar acele zone ar putea fi transformate în lacuri, bălți.

Oamenii de știință spun că în zona respectivă se creează un microclimat care ajută în perioadele secetoase să existe mai multă umezeală, solurile să se îmbibe cu mult mai multă apă, astfel îmbunătățind calitatea solului, dar și accesul la apă. 

Pentru asta, însă, ar trebui să se schimbe modul în care se practică agricultura, tipurile de culturi. Și să se renunțe la o agricultură foarte intensivă, pe suprafețe foarte mari, iar atenția să fie îndreptată către o agricultură de calitate, care să protejeze apa pe termen lung în aceste zone de bălți. 

Însă cât pregătită este comunitatea locală pentru a face această schimbare a modelului de agricultură?

Din discuțiile pe care le-am avut cu comunitatea din zona Bistretului, oamenii își doresc aceste proiecte de refacere. La toate întâlnirile noastre ziceau că vor să facă zona aceea să fie ca o deltă. Vor turiști, vor să diversifice activitățile economice în zonă, pentru că lunca Dunării poate să fie și un obiectiv economic din perspectiva turismului și nu doar din perspectiva unei agriculturii intensive. 

Din 2006, când a fost un val mare de viituri, cu peste o mie de kilometri pătrați de teren inundați, și până în prezent, ce pași în direcția refacerii zonelor după acest model au fost făcuți?

S-au făcut pașii până în punctul în care s-a estimat și o sumă necesară pentru astfel de intervenții. S-au găsit soluții și surse de finanțare prin PNRR. A fost inclusă partea aceasta în PNRR, cu o sumă de 160 de milioane de euro alocați pentru intervenții în anumite zone de-a lungul Dunării pentru refacerea luncii.

S-au făcut anumite concepte tehnice, realizate de experți, astfel încât soluțiile tehnice  identificate pentru fiecare zonă să îmbunătățească conectivitatea, iar apa din Dunăre să fie transferată către zonele acelea. 

Practic, au fost gândite intervenții cu beneficii multiple, odată pentru diminuarea riscului la inundații, dar în același timp și pentru conservare, biodiversitate, pentru că toate aceste zone parte parte din Situl Natura 2000, sunt arii protejate.

În același timp, în zonele  administrate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură să se poată pescui sustenabil. Putea să fie un model de intervenție, când între viituri să existe o dezvoltare economică sustenabilă și să fie protejată natura, iar atunci când vin viiturile să se poată stoca o cantitate de apă care să ajute la diminuarea acestor riscuri la inundație. 

Ce s-a întâmplat cu fondurile respective?

Anul trecut, când s-a renegociat cu Comisia Europeană PNRR-ul, acest proiect a fost scos din PNRR și-a rămas așa. Motivele nu ne sunt clare.

În urma apelor retrase recent în județul Galați au rămas mâl și deșeuri. foto: Teodora Munteanu / PressOne

Alte proiecte sau surse de finanțare pentru refacerea naturală a zonelor din Lunca Dunării mai există în momentul de față?

Politicile europene, politicile naționale, strategia de adaptare la schimbările climatice menționează, toate încurajează astfel de măsuri. Programele operaționale menționează astfel de măsuri, doar că nu există un program coerent de implementare, astfel încât soluțiile bazate pe natură să fie corelate și cu alte intervenții posibile. 

Pe scurt, nu există o interrelaționare între posibilele măsuri și proiecte care pot fi implementate. Ele sunt cam împrăștiate prin diverse proiecte și programe, fără să existe o coerență la nivel de un teritoriu mai larg, astfel încât să se vadă și efecte. 

În lipsa acestei abordări unitare, cum alege statul român să se raporteze la zonele din Lunca Dunării?

Destul de punctual și foarte reactiv, doar când se întâmplă aceste viituri nedorite. Fără să existe o planificare și o discuție împreună cu, de exemplu, Ministerul Agriculturii,

astfel încât să existe și o modificare a modului în care se adaptează aceste sectoare economice importante la schimbările de mediu, fără a vulnerabiliza alte sectoare economice. 

Este o nevoie foarte clară de a pregăti astfel de programe și nu de a acționa unilateral într-un sector economic sau altul, fără să se țină cont de impactul pe termen mediu și lung în privința modului în care este gestionată apa și teritoriul respectiv. 

Este păcat că genul acesta de programe care ar fi putut ajuta se opresc la un moment dat. Și vorbesc despre ideea de a investi prin PNRR în refacerea luncilor.

Dar din 2006 și până acum, pe lângă acest proiect retras până la urmă de la finanțarea prin PNRR, au fost realizate alte investiții în zonă?

Punctual s-au realizat activități și proiecte, însă mai degrabă în parteneriate locale. Noi am implementat, de exemplu, la Gârla Mare anumite proiecte de refacere a zonei, care este aproape de luncă și funcționează, parțial, și o fermă piscicolă. Am avut obiective multiple, preponderent pentru protecția naturii, pentru biodiversitate, dar în același timp acolo se acumulează acum și un volum de apă.

În prezent, se fac eforturi pentru a se găsi altă sursă de finanțare pentru proiectul retras de la finanțarea din PNR?

Așteptăm. Considerăm că statul român va ajunge, până la urmă, la decizia pozitivă de a sprijini financiar aceste măsuri de prevenire care vin în folosul comunităților, până la urmă.

Noi am transmis toate informațiile posibile, cu dovezi, legate de beneficiile acestor măsuri, iar acolo unde oamenii vor este posibil. Sperăm chiar și acum, după episodul proiectul scos de la finanțare, că, totuși, mai există o cale de a-l finanța până la finalizarea PNRR-ului. 

Dar post 2006, autoritățile române au realizat o strategie care să prevină un alt val de  inundații precum cel de-atunci?

Există planurile de management al riscului la inundații, care cuprind măsuri discutate împreună cu stakeholderii. La nivel național, planul a fost coordonat de Banca Mondială și experți angajați de Banca Mondială pentru a sprijini statul român în realizarea unor astfel de măsuri. 

Au fost analizate din punct de vedere tehnic toate măsurile posibile și stabilit un plan de acțiune, doar că finanțarea nu a fost considerată prioritară de către autorități. Ce ar fi trebuit, de fapt, să se întâmple este ca atașat acelui plan să existe și un buget care să ducă la implementarea măsurilor. 

Mai ales că planurile au fost discutate cu toate sectoarele, cu societate civilă, au fost incluse măsuri bazate pe natură, pe refacerea lungilor, însă lipsește finanțarea. 

De cât timp se așteaptă un buget pentru implementarea acestor planuri?

Acum doi ani au fost finalizate. În planuri sunt menționate și aceste măsuri de implementat de-a lungul Dunării, cu buget estimat și o planificare pentru implementare, doar că statul român nu a susținut astfel de măsuri.