RoÎNDRĂGOSTIREA. Scrisoarea unei românce din 2050: „Am mai rămas 14 milioane”

Codruţa Simina

Redactor

M-am hotărât să las aceste rânduri după o viață dedicată studiilor demografice și pentru că, zilele trecute, mi-am găsit niște notițe de acum 35 de ani, când încă mai credeam că tendințele pot fi răsturnate.

Dar să încep cu sfârșitul.

Suntem în 2050 și, în România noastră de azi, fiecare grup de 100 de adulți (18-65 de ani) trebuie să îngrijească 53 de bătrâni (oameni trecuți de 65 de ani). Suntem capcana în care trăiesc copiii noștri, iar viața lor riscă să fie mai sumbră decât a noastră.

Deși m-am ocupat de problema asta mai bine de 40 de ani, n-am realizat decât foarte târziu că numerele sunt cele care ne omoară. România e în declin demografic de 60 de ani. Am mai rămas, cu totul, puțin peste 14 milioane.

Am fi putut evita acest declin. Spun asta din mai multe motive. În studiile mele am arătat, de mai multe ori, că e nevoie de programe ale statului care să susțină creșterea fertilității feminine. Încă din anii 2000, numărul mediu de copii pe care o româncă îi aducea pe lume era de 1,3. Pentru simpla înlocuire a unei generații cu alta, ar fi trebuit să fie 2. Doi copii.

Guvernele noastre, premierii, și-apoi miniștrii Sănătății și ai Muncii s-au dovedit, toate și toți, incapabili să înțeleagă gravitatea prognozelor pe care le-au primit. Am adăugat întotdeauna acestei opacități un gen de nepăsare: oamenii ăștia nu erau interesați decât de acele obiective pe care le puteau transforma ușor și repede în voturi.

Au văzut dezastrul abia când el se profila într-un viitor foarte apropiat. În 2015, de pildă, anul când am scris notițele astea (acum îmi par din altă viață), mai existau șanse de redresare – cu condiția ca statul să adopte politici publice pe termen lung. Atunci, la 100 de adulți reveneau doar 27 de persoane îmbătrânite. Astăzi, o treime dintre români sunt bătrâni. Suntem bătrâni.

Iar esența problemei e simplă: n-am fost în stare să generăm un mediu de siguranță și bunăstare astfel încât familiile să-și dorească și să crească mai mulți copii. Auzeam deseori, în copilărie și în tinerețe, că un copil în plus poate deveni o povară. Dar, chiar și atunci, în unele zone ale țării se păstra, prin tradiție, obiceiul de-a avea o familie numeroasă.

În anii mei de umblat pe coclauri, obișnuiam să caut explicații „raționale” pentru comunitățile care parcă se împotriveau timpului și modelor. Despre una dintre comunitățile astea e vorba în transcrierile de pe reportofon pe care le-am găsit de curând. Nu pricep cum de nu le-am aruncat.

O legendă locală spune că în Maieru se făceau mulți copii din cauza unui tren care trecea la 5 dimineața și trezea toată comuna…

Iulie 2015, comuna Maieru, jud. Bistrița-Năsăud.

Tradițional, femeile de aici nasc mulți copii. La recensământul din 2011, județul Bistrița-Năsăud a fost unul dintre puținele cu spor natural pozitiv – 263. Familiile din comuna Maieru au, în medie, peste 3 copii, în timp ce, la nivel național, media de copii pe familie e de 1,3. În 2008, școala generală din comuna Maieru era a doua din județ ca număr de elevi, și asta la o populație de aproape 8000 de locuitori.

Media de vârstă a comunei e de 35-40 de ani. Înainte de Revoluție, în comună au fost 30 de femei care au făcut peste 10 copii. Alte 70 au avut între 8 și 10 copii.

Începând din 1966, România a avut o politică agresivă de creștere a natalității. Numeroși istorici notează că Nicolae Ceaușescu era obsedat de ideea că o națiune puternică trebuie să fie numeroasă. El însuși provenea dintr-o familie de 10 copii.

Una dintre măsurile cele mai drastice a fost impusă prin Decretul 770 din 1966, care interzicea avortul, în afara cazurilor în care sarcina punea în pericol viața mamei. Avortul la cerere fusese legalizat de Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1957, ca o măsură de creștere a popularității sale, pedeapsa stabilită până atunci pentru întreruperea de sarcină fiind între 3 luni și 5 ani de închisoare. Potrivit Decretului 770, puteau opta pentru avort și femeile care născuseră și aveau deja în grijă 4 copii. De ce?

EXCLUSIV. Tineri români, recrutați pe Telegram de o grupare neonazistă din Republica Moldova care îi îndeamnă să ucidă „subumani” și să facă trafic de droguri pentru „cauză”

Un neonazist din Republica Moldova recrutează tineri români, majoritatea de liceu, pe Telegram. Recruții sunt puși să bată oameni ai străzii, să vandalizeze monumente evreiești și să-și ucidă "dușmanii", iar acțiunile lor sunt recompensate cu puncte, asemenea unui joc video.

Un tânăr din AUR recrutează neonaziști din rândul grupării „Unitatea 731”. Cum comentează declarațiile pro-evreiești făcute de George Simion: „Doar nu vrei să zică în public că trebuie gazați”

În timpul documentării despre Unitatea 731, grupare neonazistă care acționează în România și Republica Moldova, PressOne descoperă un schimb de replici între membrii organizației și Vlad Petre, un tânăr din AUR Sector 5. Petre este adăugat într-un grup privat al Unității și propune o colaborare între membrii săi din București și organizația de tineret a partidului AUR.

„Mămuca”

Prima oprire, Lucreția Deac, 75 de ani. A născut 14 copii, dintre care 12 au trăit. Cel mai mare are 59, cel mai mic, 38.

Nepoți? „Vreo 60? Poate a mai fi vreunu, doi, de care să nu mai țiu minte…”

De la 3 ani a crescut fără mamă. La 17 ani s-a căsătorit cu Ioan, care era cu 2 ani mai mare.

Repetă ca pe o mantră o idee pe care am auzit-o de la mai mulți măiereni. „Oamenii-s harnici aici. Și pe alte părți îs harnici, da‘ nu lucră ca a‘ noști, din os. Lucră din noapte-n noapte. Am muncit, n-am avut nimnica, mâncam – cu lingură de lemn mâncam. Îți dai sama? Și-am muncit, el orfan, eu orfană. Și-am fost așa, prin străini. Și mni-o dat Dumnezeu și mni-am făcut casă, o lucrat la piatră bărbatu‘ meu, și-am tras, și-am strâns, n-am fo‘ femeie de-aceie de prădat. Am strâns să avem, să cresc copiii”.

Lucreția Deac și-a înrămat o fotografie de la „nunta de aur”

Caz tipic pentru femeia de la țară, care s-a descurcat la fel cum se descurcau mama, bunica, străbunica ei șamd.

„Făceam cârpe în loc de scutece. Apoi s-a adus la magazin un fel de material din care făceam scutece. Și le spălam și țineam un rând curat, să avem când mergem la doctor, la control. Le spălam cu săpun de cumpărat. Io n-am fo‘ femeie de ‘ceea, să nu fie copiii curați – că doară ieșeau între oameni. Mă rugam la bunul Dumnezău și-mi lucram lucrul. Spălam, hainele să fie curate la școală, încălțam câte 16 picioruțe...”

„Acuma sunt condiții mult mai bune de crescut, da’ nu-s copiii… Îs telefoanele astea, toate aparatele, care nu-s bune”

Mentalitate: „Noi i-am pus la muncă. Când or sosit de la școală – tu meri în grajd, tu speli podelele, tu meri afară… așa era, împărțit – unu’ colo, unu’ colo. Nu știau de jocurile astea atunci, era simplu. Și-o crescut bine, ne-o ascultat, s-o căsătorit bine… Nurorile îs mulțumite…”

Saveta Deac, noră

Saveta, 33 de ani, al 5-lea copil din familia ei, soția celui de-al 7-lea fiu al Lucreției Deac. E măritată de la 19 ani și are 7 copii. „Deocamdată”.

Trăiește în Irlanda cu soțul și copiii, iar vara vin acasă. Zice că tradiția nașterii de copii mulți e legată de religie, dar și de altceva – un soi de datorie.

„Tradiție este în special în religie, noi fiind penticostali. Îi mentalitatea asta, să creștem, să naștem. Fiecare cum simte, fiecare cum dorește, fiecare cum simte financiar. Dar copii trebuie să fie! În Maieru așa s-o format: nu numai penticostalii au copii mulți, cât și ortodocșii”.

Potrivit datelor oferite de Primăria Maieru, majoritatea covârșitoare a locuitorilor din comună sunt ortodocși. Peste 1400 sunt penticostali. Comuna are două biserici ortodoxe, două penticostale, una catolică și o casă de rugăciune a Martorilor lui Iehova. Primarul spune că nu ține minte să fi existat vreodată un conflict religios deschis.

Ce definiție mai bună vrei? „Peste tot pe unde am fost, asta am văzut: poporul român… sunt oameni puternici. Luptă pentru o viață mai bună, să-și facă o casă, să-și cumpere o mașină, să facă un trai pe pământul ăsta”.

Despre comună

7800 de locuitori, mai puțin de 180 de șomeri. Case noi, mari și îngrijite. Unele străduțe arată ca într-o stațiune de munte austriacă. În comună sunt 16 grupe de grădiniță, școală cu gimnaziu, plus școală de arte și meserii recent construită. Buget: aprox. 7 milioane de lei, din care vreo 3,5 mil. pentru educație.

Primarul de atunci al comunei, Vasile Dumitru, îmi spunea, tot în 2015: „Maieru e localitate nu bogată, foarte bogată. La noi, și iarna merg la curățat de pomi, au de lucru, își caută de lucru. Măierenii nu stau acasă, să știți!”

– „La noi, nunțile îs ca un fel de CAR. Se pun 5-6, ba chiar 8 nași, și nașii aduc nuntași după ei. Nașu' își plătește datoria. Anul trecut am avut 72 de nunți și s-au adunat, în total, vreo 12 milioane de lei. Avem aproape 1300 de mașini pe persoană fizică”

Primarul e al șaptelea copil, cel mai mic. Tatăl, cioplitor în piatră, a murit când el avea 2 ani. Mama, 84 de ani, a muncit în agricultură.

„Cât de mici eram, ne ducea pe toți la fân. După ce noi am crescut, ținea mai multe animale sau câte un taur la contract (pentru montă, în schimbul banilor sau a unora dintre vițeii fătați ulterior). Apoi vindea, și banii îi punea deoparte, de ăia nu se atingea nimeni, că erau banii de mers copiii la școală. Așa ne-a ținut pe noi în școli.”

Schimbare treptată de mentalitate: „Familiile cu mai mulți copii sunt în proporție de vreo 70%, în Maieru. În medie, 3 copii la familie. Dar, la cei tineri, merge acum mai mult mentalitatea ca prima dată să ai ce să-i asiguri la copil, și dup-aia să-l faci. Înainte, gândirea nu era așa. Rămânea femeia însărcinată și spunea – dom’le, e dat de la Dumnezeu. Aveam și maternitate în Maieru. Inclusiv eu m-am născut aici, în localitate”.

Maternitatea din Maieru s-a desființat după 1985, în anii cei mai grei ai regimului Ceaușescu. Acum, femeile din Maieru nasc în Sângeorz.

La plecare ne-am oprit în Rodna, lângă Maieru

Familia Mureșan: 12 copii.

I-am găsit pe un deal, după un urcuș de vreun kilometru. Nu le venea să creadă că ne-am dus după ei.

Mama: Floarea Mureșan, 46 de ani.

De unde atâta curaj?

„Păi fără avorturi. Copiii se împacă foarte bine, se descurcă, lucrează cu noi. Ne ajută prin casă, la muncă, cât pot ei. Statul nu ne-o ajutat, că avem pământ mult. Dar muncim, cultivăm porumb, cartofi, fasole… Vara suntem pe câmp. Suntem crescători de animale, avem oi, cai, vaci, porci… 60 de oi, doi cai, anul trecut am avut 7 vaci, acuma numa 6. Am tăiat una. 2-3 porci...”

La fel ca Lucreția Deac, își valorizează ginerii și nurorile: „Fetele mari îs căsătorite după băieți buni, au căși, au copiii lor”.

După 1989, abrogarea legislației privind interzicerea avortului și contracepției instituite în comunism au determinat scăderea natalității, începând cu 1990. Doar în primul an de după Revoluție, în România au fost înregistrate aproximativ un milion de avorturi.

Între anii 1956 și 1966, când avortul era legal, fertilitatea a scăzut de la 2,9 copii pentru o femeie, la 1,9. După 1990, fertilitatea a scăzut de la 1,8 la 1,3 copii pentru o femeie. Între 1990 și 1991, la fiecare 100 de nou-născuți erau înregistrate 315 avorturi. În 2010, la 100 de nașteri reveneau 48 de avorturi, survenite mai ales în rândul femeilor din mediul rural cu vârste sub 30 de ani. Datele citate au fost publicate într-un studiu al Institutului Național de Statistică.

În România, modelul de fertilitate al femeii arată că, până în anii 90, potrivit statisticii, femeia năștea primul copil între 20 și 25 de ani. În 2010, deja, cei mai mulți nou-născuți au avut mame cu vârste între 25 și 29 de ani. Modificarea a survenit în strictă legătură cu creșterea gradului de educație a femeilor, precum și cu migrarea acestora din zona rurală în cea urbană.

Potrivit unui studiu realizat de Institutul Național de Statistică, „de la 2,2 copii la o femeie în 1989, valoare cu puțin superioară celei necesare unei înlocuiri simple a generațiilor, rata fertilității totale a coborât la doar 1,3 copii la o femeie în anul 1995 și s-a menținut cu ușoare variații la acest nivel până în anul 2010”.

Potrivit datelor INS, România a înregistrat cei mai puțini nou-născuți în 2013, comparabil cu numărul înregistrat în anii celui de-al doilea război mondial. Studiul citat mai arată că „dintotdeauna fertilitatea românească a fost una timpurie, cu valorile cele mai ridicate la grupa de vârstă 20-24 ani. După anul 2000 asistăm la o creștere a ponderii fertilității la vârstele mai mari de 25 ani. În același timp, în mediul urban, curba ratelor de fertilitate s-a îndepărtat deja de modelul timpuriu, având caracteristicile modelului etalat, cu valori mai mari în grupa de vârstă 25-29 ani, aceasta fiind o fază intermediară spre modelul tardiv specific populațiilor vest-europene”.

Copiii familiei Mureșan își ajută părinții la treburile casei

Floarea s-a căsătorit cu Onisim Mureșan când ea avea 16 și el 17. La 17 ani și jumătate a născut prima dată. Diferența între cel mai mare și cel mai mic copil – 21 de ani.

I-am întrebat dacă mai vor copii: „Acuma, să facă alții. Noi ne-am făcut datoria!”

Se uită unul la altul ca și cum între ei ar pluti o taină.

Concluzii – Maieru

Ce-am aflat, în fond? Dacă o femeie își dorește cu adevărat ceva, acel „ceva” devine realitate.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€