"Ritmul în care se schimbă tehnologia e prea rapid pentru ca o generaţie să se adapteze"

Bianca Felseghi

Senior Editor

Mi-ar plăcea ca tehnologia să devină mai descentralizată − acesta este unul dintre visurile lui Ricardo Mendez, director tehnic pentru Europa la Samsung Next − divizia de inovație a gigantului sud-coreean.

Ce ar însemna această descentralizare?

„Spre exemplu, soția mea și cu mine comunicăm des prin mesaje chiar şi atunci când suntem acasă, fiindcă ea știe că eu programez și am căștile pe urechi.

Fiind în același apartament, nu există niciun motiv pentru care mesajul trebuie să treacă printr-un server centralizat”, a detaliat el într-un interviu pentru PressOne.

Mendez a fost unul dintre invitații evenimentului InfiniTIFF Summit, organizat la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

El a ţinut o prezentare despre legătura dintre noile tehnologii și bătrânul storytelling, arta de a spune povești pentru a împacheta viitorul.

În această lume complet nouă, în care telefoanele inteligente comunică între ele fără intervenţia omului, ne ordonează amintirile sau inventează pentru noi cadre în care să ne relaxăm, sentimentele devin o îngemănare între curiozitate și înstrăinare.

Și, totuși, în această lume a schimbării continue, care nu-și mai permite proiecții nici despre viitorul apropiat, există lucruri care nu se schimbă.

Despre toate acestea a vorbit Ricardo Mendez în interviul care urmează.

− De ce credeți că astăzi, când tehnologia este atât de avansată, spunerea de povești, storytelling-ul, a devenit şi mai importantă?

− Cred că aspectul-cheie este acela că poveștile ne ajută să punem lucrurile într-un context. Dacă vei crea ceva cu adevărat inovativ, oamenii nu vor avea un punct de referință pentru acel lucru.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Așa că va trebui să învălui totul într-o poveste, pentru ca oamenii să fie capabili să înțeleagă după o grilă pe care o pot recunoaște.

Unul dintre colegii mei de la această conferință a adus vorba despre călătoriile pe Marte. E cazul tipic de a învălui un aspect al cercetării într-o poveste spusă frumos…

− Nu avem încă tehnologia necesară…

− Nu o avem încă, dar oamenii sunt cuprinși de o febră a imaginației și visează posibilitatea de a ajunge pe Marte doar grație poveștii care ni s-a repetat.

Dacă le-ai vorbi despre capacitatea brută a motorului (raw engine capacity) sau despre cum funcționează o rachetă, oamenilor n-o să li se mai pară atât de interesant.

În același fel, dacă începi să le vorbești despre recunoașterea vocală (voice recognition), nu li se va părea ceva extraordinar, însă, dacă lărgești cadrul și le vei povesti despre potențialul enorm al acestei tehnologii, atunci vor începe să își dorească să ia parte la poveste.

− Ce credeți, tehnologia nu are și un efect disruptiv asupra creierelor noastre, care sunt obișnuite să ruleze un model liniar coerent? Mi se pare că a împacheta tehnologia într-o poveste este o nevoie inconștientă de a ordona informația primită prea repede și din prea multe surse…

− Tehnologia poate fi folosită în mod distrugător, sunt de acord.

Există o mulțime de mecanisme care se construiesc cu scopul de a crea dependență de interacțiunea cu tehnologia și ele sunt adevărate pușculițe pentru acest gen de comportament.

Orice tehnologie nouă poate avea și un efect negativ asupra potențialilor utilizatori. O să fiu chițibușar cu o singură chestie din ceea ce ai spus: nu cred că noi suntem creați să gândim liniar.

De fapt, multe dintre cele mai interesante conexiuni pe care le facem, cele mai bune idei vin din gândirea non-lineară, ieșirea din logica aparentă și faptul că punem împreună trei lucruri complet diferite, de exemplu.

Dar, ca să răspund, cred că da, tehnologia ne poate da peste cap, dar nu este o îngrijorare majoră.

− V-am ascultat spunând că o modalitate de a inova storytelling-ul, când vine vorba despre lansarea pe piață a unor tehnologii noi, ar fi un soi de motor generator de povești, care să ne pună la dispoziție istorii ce rezonează cu nevoile noastre și care ar funcționa pe baza analizei de date. Un astfel de mecanism nu ne-ar face mai vulnerabili la manipulare? Și n-ar începe toate poveștile să semene între ele și să se repete?

− Există ceva ce funcționează deja aproape ca un astfel de motor. E vorba de un joc video multi-generațional, Crusader Kings.

Cât despre exploatarea fricilor personale, hmm… cred că e ceva ce deja se întâmplă. Dacă ne uităm la știri, narativele folosite în campaniile electorale de diverse partide se joacă chiar cu asta.

Asta nu are legătură cu tehnologia, e doar cunoașterea și exploatarea comportamentului uman. Și, da, poveștile se vor repeta. Dar poveștile se repetă mereu.

Cu cât motorul care le generează e mai rudimentar, cu atât va rula povești mai simple și pe care le-am mai auzit sau le-am mai văzut.

Nu cred că e cu mult diferit de ceea ce deja trăim. Ce filme au fost lansate în cinematografe acum? Roboți, sex, poate mai apar niște personaje noi, dar sunt povești pe care le-am mai văzut.

Eu cred că ceea ce putem obține este posibilitatea de a avea o poveste care este croită după tine, utilizatorul tehnologiei, bazată pe ceea ce preferi tu să vezi sau să joci, și cu care să interacționezi într-un mod complet descentralizat.

Acum sunt folosite pe scară largă jocurile online − doar în acest spațiu poți interacționa.

Or, acum, că avem la îndemână aceste telefoane mobile tot mai inteligente, cred că se poate ajunge la o tehnologie care să funcționeze în funcție de caracteristicile user-ului, de la persoană la persoană.

Aici văd eu potențialul interesant al aplicațiilor de pe telefoanele mobile.

− Vedeți telefoanele mobile ca pe un fel de cutiuțe personale cu povești. Vă imaginați că datele stocate într-un telefon ar putea fi folosite în generarea unei intrigi, a unor personaje, dacă vorbim despre jocuri video pe mobil?

− Nu doar pentru jocuri! Cred că deja folosim telefoanele mobile ca să ne spună povești.

Toate sistemele de operare mari analizează și selectează pentru noi vaste informații. Ieșim undeva și facem poze. O fotografie are multă informație atașată: reține locul, data, poți vedea cine apare în fotografie și așa mai departe.

Telefonul ne spune: mai ții minte când ai vizitat Italia, anul trecut? Iată o selecție de 20 de fotografii cu ce ai făcut acolo.

Într-un fel, deja e o metodă de a-ți edita amintirile, fiindcă probabil că ai făcut 200 de fotografii în excursia aceea, dar algoritmul din telefon a ales să îți spună o poveste.

− Eram curioasă cum poate fi folosită această caracteristică în industria de gaming. De exemplu, acele imagini făcute în excursia din Italia pot fi folosite drept cadru în care se desfășoară un quest?

− Cred că da, e foarte posibil. It’s definitely possible! Cred că nu facem suficient în această direcție. Până acum, mai ales din pricina rațiunilor de piață a telefoanelor inteligente, gaming-ul pe mobil a fost un fel de Skinner Box.

Ce avem nevoie, de fapt, este o poveste de succes, ca dezvoltatorii să încerce mai mult și să devină mai aventuroși.

− Care e cel mai curajos vis al dumneavoastră în ceea ce privește inovația telefoanelor mobile?

− Ceea ce chiar mi-ar plăcea este să văd că tehnologia se mută înspre o zonă mult mai descentralizată.

Avem deja multe metode de a comunica de la om la om fără să mai fie nevoie să trecem printr-un spațiu centralizat care absoarbe masiv datele personale ale utilizatorilor.

− Sunteți un partizan al tehnologiei de tip blockchain?

− Nu trebuie să fie neapărat blockchain. Cred că sunt niște domenii în care blockchain-ul are o utilitate mare, dar sunt și domenii în care nu este nevoie de el.

Spre exemplu, soția mea și cu mine comunicăm des prin mesaje chiar şi atunci când suntem acasă, fiindcă ea știe că eu programez și am căștile pe urechi.

Fiind în același apartament, nu există niciun motiv pentru care mesajul trebuie să treacă printr-un server centralizat. Există o serie de funcționalități de descentralizare pe care le putem oferi, și nu trebuie să fie blockchain.

It’s not the only game in town! S-a potrivit doar să fie tehnologia care a captivat cel mai tare, până acum, imaginația oamenilor.

Ricardo Mendez, la InfiniTIFF Summit. Foto: Nicu Cherchiu / TIFF

− Mă întorc puțin la storytelling. Ce fel de povești credeți că vor asculta copiii noștri în 10 ani?

− Să fac estimări pe 10 ani??

− Mda, în domeniul dumneavoastră e cam greu…

− Chiar și în domeniul meu, nu se mai fac estimări pe 10 ani. Se fac pe 11 ani. Acum 11 ani, telefoanele inteligente nu erau cine știe ce. Iar acum sunt absolut peste tot.

Dacă m-ai fi întrebat acum 11 ani cum vor comunica oamenii, sunt sigur că n-aș fi spus că grație telefoanelor inteligente.

N-am idee cum își vor spune oamenii povești peste 10 ani, dar sunt foarte curios să aflu, când va fi momentul. Sper că va fi ceva mult mai personalizat decât acum.

− Eu am terminat o facultate umanistă, poate de aceea unele întrebări vi se par prea romanțate…

− De fapt, și eu sunt o persoană cam boemă…

− Mă întrebam dacă toate aceste schimbări și inovații în tehnologie, care se bazează mult pe partea vizuală, nu ne schimbă, de fapt, fiziologic. Știți că se spune că, la vremea lor, scrisul și cititul ne-au remodelat memoria, ne-au făcut să vedem altfel realitatea. Credeți că ne aflăm în fața unui astfel de moment?

− Interesant. Nu știu dacă e vorba despre o evoluție, fiindcă evoluția ar trebui să se refere la un procent mai mare din populație, nu doar la cei care folosesc tehnologia.

Dacă te uiți cum se schimbă și se înnoiește tehnologia, ritmul este mult prea rapid pentru ca o generație să se poată adapta.

Noi ne mișcăm mai lent. Dar cred că tehnologia ne antrenează să privim altfel lucrurile.

Cred că televiziunea rulează 30 de cadre pe secundă, filmul are 24 de cadre pe secundă, dar mulți dintre noi consumăm acum conținut la 60 de cadre pe secundă.

Cred că învățăm să captăm mai multe detalii în mișcare decât puteam înainte. Ne ia mai puțin timp să înțelegem ce se întâmplă într-o imagine în mișcare.

Nu cred că asta ne modifică fiziologic. Dar dacă, de exemplu, te uiți ce se întâmplă în spațiul online pe zona de matrimoniale, există site-uri care îți recomandă cu cine ar trebui să te întâlnești, softuri de tip Artificial Intelligence care îţi analizează preferințele.

Unii dintre acești oameni vor ajunge în relații de lungă durată. Unii dintre ei vor avea copii. Într-un fel, computerele ne împerechează, nu?

Computerele îți spun − ar trebui să te întâlnești cu persoana asta. Pe care, altfel, poate nu ai fi ales-o.

Cred că asta va avea un efect mai rapid asupra noastră, ca specie, ca societate, decât o extra-capacitate fizică.

− Bătălia tehnologică se dă și pe cât de intuitive sunt produsele. Gadgeturile ne atrag fiindcă putem să învățăm să le folosim foarte repede. Întrebarea e asta: n-ar trebui să existe un fel de responsabilitate al industriei IT față de modul în care produsele ajung să transforme oamenii în zombies, incapabili să se mai adapteze la realitate?

− Da, normal, dar, din nou, este vorba despre cum folosim un produs. Poți folosi o mașină ca să ajungi foarte repede de la punctul A la punctul B sau să faci un accident și să omori oameni.

Nu e o problemă a tehnologiei în sine, ci o problemă a felului în care o folosim. Pot crea o aplicație care îți verifică toate notificările de pe telefon, care te ajută să verifici dacă o aluniță pe care o ai pe corp este sau nu canceroasă. Tehnologia este o unealtă.

− Poate ar fi nevoie de nişte cursuri de alfabetizare, care să ne învețe să folosim responsabil aceste unelte miraculoase?

− Haha, nu cred că va fi posibil. Eu am terminat facultatea de mult, dar, chiar și atunci, când tehnologia se mișca mult mai încet decât acum, orice învăţam era deja depăşit în momentul absolvirii.

Doar fundamentele cunoașterii sunt aceleași, nu și ultimele generații din domeniu. Ar fi inutil să școlim oameni care, la rândul lor, să-i poată învăța pe alții.

E mai important să le explici oamenilor niște norme generale de etică, fiindcă principiile corecte se vor aplica indiferent ce va veni.

Baza comportamentului uman și a eticii va rămâne aceeași. Eu pe asta m-aș concentra.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€