REPORTAJ. Stăpânii Inelului. Clujul distruge pădurile Făget și Hoia, în timp ce strategia pentru verde metropolitan zace într-un sertar 

Bianca Felseghi

Voicu Bojan

Mediu

24/05/2026

Clujul se chinuie să își salveze pădurile periurbane care înconjoară în mod tradițional localitatea, atât în ciuda statului, cât și a intereselor imobiliare, care împing dezvoltarea orașului-construit până în inima unor ecosisteme (deocamdată) coerente. 

Ironia face că orașul deține, de la finalul lui decembrie 2025, o strategie integrată de protejare a naturii - prima de acest fel din România, sub numele de Inel Verde Metropolitan. Primăria Cluj-Napoca chiar a anunțat că va aloca fonduri pentru documentarea unui studiu, care i-a pus de acord pe toți decidenții din comunele apropiate și care sunt și ele parte din plan. Nu și-a onorat promisiunea.

Cu toate că, declarativ, statul recunoaște importanța edificării acestui Inel Verde Metropolitan - care să funcționeze inclusiv ca zonă tampon împotriva efectului de insulă de căldură - nici Primăria Cluj-Napoca și nici Consiliul județean Cluj nu au pus în practică nimic din ce scrie pe hârtie. Stăpânii Inelului s-au spălat pe mâini, iar acesta a alunecat în chiuvetă. 

La mijlocul lunii mai 2026, Primăria Cluj-Napoca a aprobat o investiție imobiliară care secționează una dintre pădurile de suflet a locuitorilor, Făgetul. 

Reportajul de față e o dublă incursiune în teren. Bianca Felseghi a urcat potecile Făgetului alături de inițiatorii Inelului Verde Metropolitan, acolo unde cel mai îndrăgit loc de plimbare al mănășturenilor e pe cale să își piardă pentru totdeauna morfologia sălbatică. Iar Voicu Bojan a colindat Hoia, pădurea-rezervație pe care o știe de o viață, și unde a găsit, de data aceasta, ceva ce nu mai văzuse: lipsa de speranță. Două păduri, aceeași poveste și un deznodământ cunoscut: buldozerul.

1. Love-Hate relationship. După cum rememorează Voicu…

Clujul se află într-o groapă prin care trece leneș un râu destul de banal pe nume Someșul Mic. Nu departe de Teatrul Maghiar, două lebede și-au improvizat un cuib spre deliciul trecătorilor și pescarilor amatori. Mai deunăzi în zonă se plimba chiar o egretă. Pescărușii sunt deja locatari vechi. 

Sub podul din scânduri șubrede din lemn pe nume Elisabeta, un loc magic pentru îndrăgostiții care își declară iubirea agățând pe el lacăte ale căror chei sfârșesc aruncate în apă, se amestecă într-o vâltoare două plăci roase din polistiren și o minge colorată. 

La fel ca iubirea, polistirenul e veșnic. Și imposibil de reciclat. 

Dincolo de pod se înalță cel mai apetisant loc de belvedere al orașului, în vârful căruia tronează un vechi hotel comunist numit, culmea, taman Belvedere. Lângă el, pe o casă cu accente de Apuseni, se înalță o cruce mare din tablă marca Gheorghe Funar. Crucea e închinată Eroilor Neamului.

Pe vremea acestui primar, tot orașul, inclusiv coșurile de gunoi, a fost vopsit în mândrele culori naționale. Vreme de 12 ani, acest loc a fost condus de un naționalist extrem, pentru care Deutschland însemna Țara dacilor și care credea cu tărie că galii se trag de-a dreptul din Galați. 

Nu departe de hotel, se află în paragină totală de câțiva ani fostul restaurant cu terasă Pergola. În jur, câteva ciori brici de deștepte, așa cum bine știm de la biologie, au scos din coșurile de gunoi resturile unui festin de la Mac și scormonesc cu sârg printre resturile împrăștiate. Trecătorii le privesc cu mirare. 

Ne aflăm pe dealul numit Cetățuia, poate cel mai magnetic loc din urbe pentru puținii turiști care se încumetă să urce cele 226 de trepte roase, instabile și pe alocuri cu dalele căzute, pentru a avea o perspectivă asupra pompos numitului Oraș-Comoară. În loc să le repare, edilii au pus chiar la bază o placă nouă, plină de fantezie, pe care stă scris Aleea Scărilor. 

De mai bine de zece ani, conducerea acestui oraș a promis refacerea și punerea în valoare a Cetățuii, în fond o veche fortificație habsburgică de secol XVIII realizată după planurile arhitectului militar Giovanni M. Visconti. Nu s-a realizat nimic. În schimb s-a tot părăginit, iar dealul amenință permanent să se scurgă în Someș. Orașul-Comoară ar trebui redenumit Orașul-Promisiune. 

Ocupată foc cu lucrul la imaginea de sine, de ani buni conducerea Clujului aruncă în spațiul public o sumedenie de promisiuni neonorate. Dealul Cetățuia, unde cândva înflorea nobila îndeletnicire a prostituției, este doar unul dintre exemple, cel mai la îndemână. Cum îmi plimb câinele des pe-acolo, constat cu rușine lăsarea acestui loc-cheie pentru oraș fix în plata Domnului. Nu e deloc de mirare că am dezvoltat cu orașul în care m-am născut o relație de tip love and hate.

Dar să coborâm la loc în această groapă misterioasă, unde prețurile pentru orice au devenit nejustificat de mari. Chirii cam cât la Viena? Magazine alimentare mai scumpe decât la Barcelona? Restaurante cu prețuri duble decât în Slovacia? Clujul a devenit o planetă periculoasă pe care e bine să te gândești de două ori înainte să aterizezi și să-ți faci cuib.

2. Promisiunea 

În martie 2025, primarul Emil Boc spunea, într-o intervenție publică, că a inclus în bugetul anului trecut o finanțare de 500 de mii de lei pentru a putea crea conceptul general de Inel Verde Metropolitan. Primarul menționa și că banii au fost transferați către o asociație de dezvoltare intercomunitară, care cuprinde mai multe primării aflate de jur-împrejurul municipiului, ADI ZMC. Și a mai spus că a luat această decizie în urma dezbaterii publice. Un fel de „la cererea publicului”.

ADI ZMC a predat în decembrie 2025 la cheie studiul strategic Inelul Verde Metropolitan. De atunci, nimeni nu mai vorbește despre el. În bugetul din 2026, Primăria Cluj-Napoca nu a mai asigurat niciun leu pentru edificarea acestuia. 

În declarația de acum un an, primarul vorbea și de un alt proiect pe termen mediu și lung al Clujului, includerea Pădurii Hoia într-o formă de protecție de tip Natura 2000 și de a dezvolta și acolo „locuri de popas, signalistică, modernizarea spațiilor”. 

„Este obiectivul Clujului de a păstra acest aur verde pe care îl avem în preajma orașului”, a declarat Emil Boc.

Contrar acestei viziuni, la mijlocul lunii mai 2026, Primăria Cluj-Napoca a declarat ca fiind oportun un proiect realizat de biroul de arhitectură Arhimar. A primit sprijin vocal și de la viceprimarului Dan Tarcea, după cum notează presa locală -  care vizează urbanizarea unei suprafețe de circa 50.000 de metri pătrați în prelungirea unui ansamblu deja existent, numit sugestiv Citadela.

Noua investiție îi aparține unui dezvoltator imobiliar din București cu nume ironic în circumstanțele date, Treeup Panoramic Făget Residence. De data asta, Treeup (n.red. copaci sus) înseamnă, de fapt, Tree down (n.red. copaci jos). 

În plus, investiția e preconizată să aibă loc în apropiere de nodul 8 al Centurii metropolitane, infrastructură al cărei traseu aprobat va mai culca la pământ câteva hectare din aurul verde de care vorbea primarul. 

Făgetul e o zonă foarte animată în ultimii ani. E un loc unde clujenii care iubesc plimbările în aer liber, care aleargă sau pedalează pe potecile amenajate se deplasează frecvent, chiar și în timpul săptămânii, dată fiind proximitatea celui mai mare cartier al orașului, Mănășturul. Locul a prins viață mai ales după inaugurarea în 2022 a Bazei Sportive „La Terenuri”, un spațiu generos de circa 4.2 hectare, unde Primăria a concedat să investească tot ca urmare a presiunii publice din partea societății civile și ONG-urilor. Salvarea și repunerea în circuit a Bazei „La Terenuri” au durat 15 ani.

Groapa în care stă cuibărit centrul Clujului e un soi de blestem al orașului. Dar și o binecuvântare. Blestem pentru că orice depresiune aglomerată și cu un trafic aproape imposibil la orele de vârf păstrează pentru sine toate noxele, ceața și praful, făcând aerul nesănătos și pe alocuri irespirabil. 

Tot aici se prelinge verile, dinspre dealurile Dezmirului, parfumul inegalabil al depozitului de gunoi Pata-Rât, această pată de neșters de pe obrazul unei metropole cu pretenții aflate uneori la limita obrăzniciei.

Binecuvântare pentru că valea e înconjurată de dealuri frumoase, pline de păduri. Unele sunt fermecătoare de-a dreptul. Cum le colind de o viață, le cunosc ca în palmă. La fel izvoarele, la fel locurile neștiute, unde uneori se pot petrece adevărate miracole.

3. Infrastructură

Dar ce are structura sufletului cu infra-structura? Autoritățile locale au aprobat traseul Centurii Metropolitane chiar prin Pădurea Făget și implicit defrișarea a circa 20.000 de arbori. 

În plus, în ultimele luni, Romsilva a tăiat ea însăși la ras fără documente legale o parcelă de 2 hectare administrată de stat în celaltă pădure emblematică a clujenilor, pădurea Hoia. Asta în timp ce comuna Florești - recunoscută drept una dintre cele mai dezastruoase dezvoltări urbane din România - a emis o serie de autorizații de construire pentru un mic cartier cu mii de apartamente pe un amplasament lipit de pădure. 

Ca și în cazul Făget, în Hoia, autoritățile au invocat apropierea Centurii Metropolitane drept debușeu strategic pentru aceste cartiere în care vor ajunge să locuiască zeci de mii de oameni, dar care distrug natura. 

Activiștii de mediu susțin că la Cluj-Napoca rolul tronsoanelor de Centură ocolitoare aprobate nu e acela de a scoate traficul de tranzit din oraș, așa cum funcționează logica centurilor peste tot în lume. Ele au fost poziționate atât de aproape de oraș pentru a funcționa mai degrabă ca infrastructură atrăgătoare pentru imobiliare și care oferă argumente funcționale dezvoltatorilor, astfel încât aceștia să pună pe masă proiecte de amploare tot mai mare în zone cu natură și biodiversitate abundentă.

4. De la beneficiari la victime 

Refac traseul până la viitoarea Centură și viitorul cartier de lux împreună cu o parte din inițiatorii proiectului Inelului Verde. 

„Eu în 2014, când am cumpărat, am zis, ioi, ce bine, mergem la natură, luăm cățel, avem copii și acum…exact lângă ansamblul nostru va ieși Centura”, spune un bărbat care locuiește în zona Citadelei, tot o fostă limbă de pădure devenită ansamblu rezidențial în urmă cu 12 ani.

Plimbă un Beagle pe viitorul amplasament al mini-cartierului de duplexuri Treeup și mărturisește că speră ca proiectul să rămână doar la faza de idee, așa cum era și în urmă cu un deceniu. 

„Fain ar fi să fie un proiect nefăcut. Noi nici măcar nu am putut preda până acum drumul la Primărie. Acum, dintr-o dată, ni l-au luat că e bun și-așa, când au avut nevoie de acces de urcare pentru Centură. De ani de zile ne plătim deszăpezirea și întreținerea ne-o facem singuri. Ne-au lăsat așa. A cumpărat un oportunist din Arad terasele dintre blocuri, care erau cu CF individual. Noi am fi vrut să le cumpărăm noi, să le facem pietonale sau loc de grătar sau pentru povești seara. Dar au fost cumpărate și vor să facă duplexuri pe ele, după ce e gata tot deranjul cu Centura”. 

Omul cu Beagle-ul se uită în zare și spune de două ori, fără să-și dea seama, probabil o dată pentru el și-o dată pentru noi, că „e păcat”. 

„E păcat. E plin de căprioare, săracele…”

Într-o postare pe social media, Adrian Dohotaru, care conduce „Asociația SOS”, sesiza că Primăria e pe cale să dea undă verde unui ecocid. Asociația SOS face parte, împreună cu alte 15 asociații din 10 orașe din țară din Rețeaua de Natură Urbană Activitatea lor pune accent pe natură urbană, arii naturale protejate, coridoare ecologice și peisagere. 

„E o crimă la adresa naturii că Primăria Cluj-Napoca a aprobat acest proiect prin Comisia de Urbanism”, a scris Dohotaru. Activistul are un trecut în rândul societății civile, iar notorietatea câștigată în rândul societății civile l-a propulsat inclusiv în politică. În 2016, a fost ales pe listele USR ca deputat în Parlamentul României. La finalul celor 4 ani, a revenit în rândurile civicilor. 

„Mie mi se pare ironic. Majoritatea oamenilor care s-au mutat aici în urmă cu zece ani, au făcut-o ca să fie mai aproape de natură”, spune și Vali Rațiu, sociologul care a testat răspunsul comunității cu privire la nevoia de acces la natura înconjurătoare.

Studiul lui, realizat pro bono, a fundamentat o nevoie și a stat la baza planurilor ulterioare ale Inelului. 

„Din beneficiari, am ajuns victime. Se putea construi cu mai multe tuneluri sau pe un alt traseu. Se puteau evita tăierile acestea. Aici se vor conecta la centură, e un nod, o să fie un viaduct, traseele de urcare sunt atât de aproape! Nu știu de ce-au adus-o atât de aproape de blocuri. S-a cam dat cu barda în natură”, spune și omul cu Beagle-ul.

5. Interesele private

Primele construcții din Făgetul Clujului s-au făcut în anii ‘90, când s-a permis prin PUG (n.red. planul urbanistic general) să fie construite așa-numitele case de vacanță, care erau orice numai case de vacanță nu. Și care între timp s-au transformat în vile. 

„Suntem foarte puțin educați cu privire la rolul ecosistemelor. Dacă n-ai arbori pe o proprietate, asta înseamnă că gata, poți edifica ceva! Dacă ai o proprietate asta nu înseamnă în mod automat că ai și dreptul de a construi pe ea”, spune Dohotaru. 

Totuși, orașul trebuie dezvoltat. „Poți construi în anumite zone, cum e fosta zonă industrială a Clujului, unde ai deja o amprentă și mergi pe ea. Ai atât de multe hectare acolo, încât poți să aduci zeci de mii de oameni fără probleme. Dar nu construi în Făget. Și aici e un caz clasic de urban sprawl. Adică un tip de construire ca-n SUA, care și-au bazat cartierele mai degrabă pe case, pe trafic auto, fără nicio eficiență energetică, care nu justifică transport public în comun”, adaugă el. 

Acest gen de dezvoltări imobiliare, în mijlocul naturii, nu se fac pe suprafețe foarte mari, ca să nu genereze automat opoziția societății civile care apără natura. Sunt zone rezidențiale de lux, unde cine are bani își permite să construiască sau să cumpere. 

„Sunt mii de hectare în intravilanul Clujului încă neconstruite și presiunea e în continuare pe Hoia și pe Făget. De ce? Acolo spune dezvoltatorul: uite, o să ai vila la marginea pădurii. E un lux”, consideră și Radu Mititean, avocat și președintele al Clubului de Cicloturism Napoca, celălalt inițiator al Strategiei de Inel Verde.

E plin Făgetul de garduri, spune activistul, mai ales după ce anii trecuți, înainte de votarea PUG-ului, proprietarilor li s-a dat dreptul să construiască până la lizieră. 

Ne arată o împrejmuire ridicată în apropiere de Baza sportivă „Unirea”, unde proprietarul a vrut să prelungească parcarea și să ridice un cort pentru diverse evenimente. Opoziția locală a blocat inițiativa, dar răul a fost făcut. Copacii s-au tăiat, terenul a fost nivelat. Iar mașinile parchează pe el, chiar și fără asfalt. 

„Probabil că așteaptă alt moment în care găsesc autorități mai îngăduitoare. Amenzile sunt atât de mici încât merită să încalce legea. Garda Forestieră a venit la un moment dat după mai multe sesizări ale noastre. Apoi ne-au transmis că a constatat ilegalitatea și că a aplicat amenzi. Noi am cerut ca pe banii contravenientului să se refacă terenul la starea inițială, să se dea jos gardurile. Dar statul e incapabil să impună legea”, adaugă activistul.

Ajungem într-o zonă în care Făgetul miroase a conuri de brad și călcăm pe ace scuturate din coroane înalte. E o parcelă cu pini, îmbrățișată de o pădure de foioase, întunecată, și unde există mereu risc de incendiu în verile toride. Chiar și așa, proximitatea Făgetului temperează căldurile cu până la 15 grade. Când orașul arde, Făgetul este un refugiu împotriva caniculei. 

„Nu există niciun management de protecție. Sunt zone declarate pe hârtie, dar nu există oameni care să facă impunerea legii, administrarea, susținerea financiară nu sunt asigurate de stat, că e Romsilva, Primărie sau Consiliul Județean (CJ). Atunci, miza prin Inelul Verde Metropolitan este de a extinde zonele protejate, dar și de a le proteja pe bune. Și asta implică niște costuri. De pildă, să ai pe câteva mii de hectare, că e vorba de Făget sau Hoia administrație, un personal cu atribuții, care să meargă pe teren, să concepi niște continuități de trasee, înseamnă o strategie complexă. Și pot să înțeleg într-o anumită măsură de ce Primăria sau CJ dau înapoi și nu mai vor să angajeze oameni sau să facă investiții”, susține Dohotaru.

Strategia Inelului și Rețelei Verzi Metropolitane este o viziune teritorială ambițioasă. Ia în calcul ritmul de creștere al zonei metropolitane și cere o coordonare mai bună a dezvoltării, astfel încât investițiile și extinderile urbane să nu fragmenteze peisajele valoroase.

„După ce am văzut dezbaterea din iarnă pe subiectul investiției Treeup și opoziția arhitecților voluntari din Comisia de Urbanism am crezut că o să pice ideea. Dar se pare c-a revenit și a luat acest aviz de oportunitate. Au înjumătățit numărul de case față de proiectul din iarnă. Până la fazele decisive mai putem să intervenim ca să negociem mici chestiuni, dar prin acest document s-a dat deja undă verde proiectului. Lupta mare pare pierdută”, constată Dohotaru. 

6. 500 de arbori remarcabili 

Din 2023, România dispune de o lege dedicată arborilor remarcabili din afara fondului forestier, iar prin noul Cod Silvic adoptat în 2024 o formă de protecție a fost extinsă și asupra arborilor remarcabili din păduri.

Teoretic cadrul legal permite acum conservarea acestor arbori în toate tipurile de peisaj – urban, rural, forestier sau în ariile naturale protejate. Un arbore este considerat „bătrân, remarcabil” în principal în funcție de dimensiunea trunchiului (circumferința măsurată la aproximativ 130 cm de la sol), corelată cu biologia speciei și cu contextul de mediu.

Documentând strategia Inelului Verde, reprezentanții asociațiilor implicate în demers au realizat un Atlas al arborilor remarcabili, bazat pe inventarierea a peste 500 de exemplare. Datele au fost integrate pe o platformă națională, arboriremarcabili.ro, unde pot fi găsite localizarea fiecăruia, specia și circumferințele. În zona metropolitană Cluj se găsesc câțiva dintre cei mai venerabili arbori identificați, cu vârste estimate între 250 și 350 de ani. Integrarea acestor arbori în circuitul turistic al Inelului ar crea repere identitare și ar fi adevărate resurse pentru educație, spun inițiatorii.

7. Hoia văzută prin ochii lui Voicu Bojan

Problema cu pădurile Clujului, în speță Hoia și Făget, este că ele se află mereu sub amenințare, scrie Voicu Bojan. E vorba de focuri nesupravegheate, deșeuri aruncate ilegal, drumuri fără aprobări, centuri utopice, defrișări nejustificate sau mici cartiere dezvoltate în locuri unde nu ar avea ce căuta.

Verile, când asfaltul încins transformă orașul în cuptor, pădurile se dovedesc salvatoare. Deocamdată ele există și sunt accesibile într-un timp relativ scurt. Distanța de la mine de acasă până în Pădurea Hoia e de trei kilometri, iar până în Făget de fix cinci. Prietenii amatori de MTB din Timișoara sunt de-a dreptul geloși pe faptul că noi avem atât de aproape de oraș păduri, dealuri, pășuni și peisaj frumos la liber. 

Pentru cât timp? Nu se știe. Traseul meu favorit de alergare din Hoia s-a schimbat brusc la față când într-o bună zi, nu știu cum și la comanda cui, drumul a fost blocat de utilaje și a început sunetul drujbelor. 

Cum e posibil ca într-o pădure-rezervație protejată și pe care edilul o numește metaforic „aur verde” să se defrișeze la ras o parcelă de mai bine de două hectare? Ba chiar mai nou, am descoperit niște pari cu marcaje roz, semn că pe acolo s-ar putea construi ceva. În mijlocul pădurii? Nu departe de un alt loc protejat numit Cheile Baciului?

Pe dealuri preferate, care ofereau cândva perspective frumoase, acum e imposibil să ajungi pe vârfurile lor. Le-am găsit înconjurate de garduri. Pe multe hectare, în felii alandala, aparent fără o logică anume. Se vrea o extindere a pădurii, lucru bun de altfel, doar că presupușii copaci plantați în marea lor majoritate nu s-au prins. 

Mă întreb dacă vor exista replantări sau vor rămâne doar gardurile, la fel cum într-un sat nu departe de Cluj s-a raportat conectarea comunității la canalizare, deși concret nu s-a conectat absolut nimeni. Toată rețeaua a rămas îngropată, iar stația de epurare a satului nu a avut ce epura nici măcar un minut. 

E modul nostru specific de a trata contribuția financiară a Uniunii Europene. Prin raportare că s-a făcut. Acum va trebui așteptat șapte ani conform afișului pus de Composesoratul Florești pentru a ne delecta cu noua pădure ajunsă în „stadiul de masiv”.

Fumul gros cu miros de plastic din vecinătatea văii numită a Bomgartului a pus capac micii mele plimbări în natură. Cineva nu doar a depus frumos un munte de deșeuri din materiale de construcții pe malul pârâiașului, ci i-a mai și dat foc. Apreciabil gestul unui polițist local care a oprit și, cu o găleată goală de lavabilă culeasă dintre gunoaie, s-a apucat de stins.

8. Rezervație fără regim de protecție

Hoia are circa 12 hectare și marchează limita vestică a depresiunii Clujului și include suprafețe împădurite compacte, poieni și zone deschise. Specialiștii spun că vegetația forestieră contribuie la stabilitatea versanților. Din total, 9 hectare sunt ocupate de pădurea de stejar pufos de la Hoia, una dintre cele 7 existente în Transilvania, care face parte dintr-un sit Natura 2000 și e administrată de Ocolul Silvic Cluj. 

În februarie 2024, statul a defrișat la ras circa 2 hectare din Hoia, în baza unui amenajament silvic din 2019, care s-a dovedit că nu avea toate actele necesare ca să fie legal. Printre altele, Romsilva a motivat că nu cunoaște strategia de biodiversitate și nici strategia de Inel Verde Metropolitan, care nu au circulat mai departe de sertarul în care au fost depozitate în decembrie anul trecut. 

Fără să mai țină cont de strategia-verde, comunele au început să-și actualizeze planurile urbanistice generale. În aceste locuri, presiunea imobiliară este enormă, dată fiind apropierea de municipiu, astfel că primăriile au lărgit zonele construibile la maximum.

Floreștiul și Ciurila sunt doar două dintre ele. Aprobarea PUG-ului în Florești a fost amânată, ca urmare a opoziției organizațiilor de mediu. În Ciurila, documentul adoptat în 2023 a fost atacat în instanță și a fost anulat, dar sentința nu este definitivă. Bătălia pentru verde se duce la baionetă. 

Între timp, tot ca urmare a insistențelor activiștilor de mediu, prefectul județului Cluj a formulat în instanță o acțiune împotriva autorizațiilor de construire emise de Primăria Florești pentru amplasamentul lipit de Hoia unde s-a avizat construirea masivă a mai multor blocuri. Procesul a fost câștigat, iar autorizațiile anulate. Însă Primăria își dorește să voteze noul PUG, care prevede extinderea până la lizieră. 

„Bătălia e aici: să treacă întâi PUG-urile și să poată zice, «nu avem ce face, dacă au fost aprobate ». Asta e cea mai logică concluzie, dacă te uiți. Sigur e numai o speculație, dar așa arată lucrurile. În decembrie s-a anunțat că Strategia pentru Inel Verde a fost finalizată și o să fie pusă în consultare publică, după aia nu, că poate se va discuta în ianuarie și acum s-a făcut final de mai și nu a mai auzit nimeni nimic despre ea. Pare că e trasă pe linie moartă din interese politice”, consideră Mititean. 

9. Epilog

Reprezentanții ADI ZMC - asociația care a coordonat strategia de Inel Verde Metropolitan, au declarat la solicitarea PressOne că, dincolo de documente, aceasta este o busolă pentru întreaga zonă metropolitană, prin care natura e integrată în viața oamenilor.

„Pădurile și zonele naturale din jurul Clujului nu vor mai fi vulnerabile în fața dezvoltării haotice. Este o barieră de protecție pentru calitatea aerului și a mediului nostru. Pe baza strategiei, în viitor se vor crea și marca într-un mod uniform trasee sigure pentru plimbări la pas, alergare sau biciclete, astfel încât oricine să aibă acces ușor la zone de recreere în natură, fără să o distrugă. Rolul ei este să dea direcția pentru următorii 10-20 de ani”, a declarat purtătorul de cuvânt al ADI ZMC, Bogdan Stanciu.