În parcarea unui hypermarket din București au fost amplasate mai multe automate de colectare a ambalajelor cu sigla SGR, iar oamenii așteaptă la coadă pentru a-și recupera garanția de 50 de bani. Foto: Laura Popa
În parcarea unui hypermarket din București au fost amplasate mai multe automate de colectare a ambalajelor cu sigla SGR, iar oamenii așteaptă la coadă pentru a-și recupera garanția de 50 de bani. Foto: Laura Popa
12/05/2024
Reportaj. La coadă pentru garanție și „ceva de ronțăit”. Cât de motivați sunt românii să recicleze pentru 50 de bani
Cât de motivați sunt românii de cei 50 de bani pe care îi primesc pentru fiecare ambalaj SGR reciclat? Cum aleg oamenii să încaseze garanția și ce cred ei despre sistemul de reciclare? La aproape șase luni de la implementarea în România a Sistemului de Garanție-Returnare (SGR), la automatele de colectare încep să se formeze, timid, cozi.
Într-o zi de miercuri, în jurul prânzului, la unul dintre automatele amplasate în parcarea unui supermarket, șapte persoane așteaptă la rând pentru a-și primi garanția de 50 de bani pentru fiecare ambalaj de plastic, sticlă sau aluminiu. B. are 37 de ani și a venit, ajutată de fiul ei, cu doi saci plini de PET-uri. Spune că deja a plătit cei 50 de bani pe garanție și nu ar vrea să-i piardă.
- Potrivit unui sondaj recent, unul din doi români reciclează ambalajele de plastic, sticlă sau aluminiu pentru a-și recupera garanția de 50 de bani.
- Cu toate acestea, raportul RetuRO pentru luna martie arată că din cantitatea totală de ambalaje SGR din plastic puse pe piață de la începutul anului doar 13% au fost returnate.
- Cel mai rău stăm la sticlă, unde doar puțin peste 7% din ambalajele SGR puse pe piață de la începutul anului au fost colectate.
- În acest context, PressOne a vrut să afle dacă cei 50 de bani sunt suficienți pentru ca românii să fie motivați să recicleze.
Garanția și ceva de ronțăit
E mijlocul săptămânii, iar la automatele de colectare a ambalajelor SGR din parcarea unui hypermarket din Colentina stau la coadă șapte persoane. Unii oameni au venit cu câteva pungi de plastic pline cu PET-uri, alții, precum B., cu saci.
Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.
Din cele trei automate, doar două funcționează. Printre picioarele oamenilor care așteaptă zac PET-uri fără sigla SGR, care nu pot fi colectate aici. Din unele a mai curs lichid, așa că podeaua centrului este lipicioasă.
Din cele trei automate disponibile pentru colectarea ambalajelor SGR, doar două funcționau. Foto: Laura Popa
20 de lei primește M., o dată la două săptămâni, de la automatul în care încarcă ambalajele cu eticheta SGR. Spune că-i e mai simplu să vină mai rar și astfel simte și că efortul îi este răsplătit mai consistent.
De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva
În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.
Cursurile de investiții care îți promit că te fac milionar printr-o formulă magică. Cum operează firmele de „pariuri la bursă”, ale căror proprietari se filmează în avioane de lux pentru Tik Tok
O firmă care își face agresiv reclamă pe internet spune că are în buzunar o „metodă revoluționară” de a juca la bursă. Pentru a ajunge la acest secret, trebuie însă să plătești 10.500 de euro pentru un „program de mentorat.”
„Dacă vreau să fie stimulant, pur și simplu strâng mai multe sticle. Adică în două săptămâni cred că adun vreo 20-30. Și se strâng lejer 20 de lei”, explică M., studentă la arte în primul an.
Alege să folosească imediat voucherul primit de la automat. Mai pune o mică diferență și face niște cumpărături, cât să-i ajungă două zile.
În același fel folosește și D. voucherul primit în schimbul ambalajelor reciclate.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
„Sunt niște mărunți, dar sunt și ei buni la ceva. Până la urmă sunt bani. Îți mai iei ceva de ronțăit”, e de părere D., studentă.
Tatăl ei, însă, a găsit altă metodă de a valorifica garanția restituită în urma colectării ambalajelor SGR.
„Tata, de exemplu, cu banii ăia cumpără înapoi apă. Strânge sticle în mai mulți saci și se duce aproximativ o dată la 3 săptămâni. Și de banii ăia, deși sunt teoretic jumătate din banii cu care a cumpărat inițial, cumpără înapoi apă și lui se pare util”, povestește D.
F., 36 de ani, se duce mai des cu ambalajele la reciclat, o dată pe săptămână, și primește înapoi, în medie, cam 20 de lei. Ce o motivează să facă asta?
„Ne-au reținut garanția și vrem să ne recuperăm banii”, explică femeia.
Acum, că vine vara, F. și-a făcut planuri pentru banii de pe garanție: „Îi strângem pentru a ne face plinul de motorină să mergem la mare.”
SGR vs autorități locale
Potrivit estimărilor inițiale, Sistemul de Garanție-Returnare a fost creat cu scopul de a recupera și recicla aproximativ 7 miliarde de ambalaje de băuturi în fiecare an. Asta înseamnă câteva sute de milioane în fiecare lună.
În martie 2024, conform celor mai recente raportări făcute de RetuRO, administratorul Sistemul de Garanție-Returnare, din peste 550 de milioane de ambalaje SGR din plastic puse pe piață de la începutul anului, au fost recuperate doar puțin peste 71 de milioane.
Raul Pop de la Ecoteca, ONG specializat în managementul deșeurilor, declară la PressOne că de la demararea sistemului și până în prezent se vede o creștere, cel puțin pe partea de cantitate.
„Un reciclator mi-a spus că SGR îi aduce deja mai mult material de reciclat decât un an întreg de la autoritățile publice locale. Pe partea de cantități, lucrurile se văd clar pe creștere. În total, cred că o să recupereze din piață undeva la aproape o jumătate de milion de tone de ambalaje, ceea ce este impresionant. Însă una e să te uiți la cantitățile gata adunate și să vezi că sunt multe și alta să le aduni”, susține Raul Pop.
Probleme apar atunci când ne mutăm privirea pe modul în care sunt colectate aceste cantități, chiar și la aproape șase luni de când funcționează sistemul.
„Hoție pe față”
Pentru V., 19 ani, tot procesul de strângere a PET-urilor este unul neplăcut.
„Nu-mi place deloc! Pentru că se adună foarte multe sticle și mie nu-mi convine, că nu am unde să le țin. Și nu pot să duc doar una, două, că așa de ce mă mai chinui? Trebuie să strâng măcar 20”, se plânge V.
Când reușește, totuși, să strângă ambalajele folosite, le duce la un automat de colectare și primește în schimbul lor un voucher valoric pe care-l folosește imediat. Altfel l-ar pierde, adaugă V.
Are și prieteni care spun că efortul este prea mare pentru doar 50 de bani.
„Ei zic, «bă, 50 de bani, dă-i încolo». Și dacă sunt pe stradă, nu mai țin PET-ul ăla să-l ducă acasă, să-l strângă”, explică V, care, însă, n-ar fi de-acord cu mărirea garanției, pentru că atunci ar scădea și consumul.
P. este foarte supărată pe Sistemul de Garanție-Returnare. Consideră că este unul abuziv și dacă ea, timp de 18 ani, și-a educat copilul să recicleze, atunci asta ar trebui să facă și statul cu cetățenii, nu să-i pună să plătească pentru ambalaj.
„Se abuzează efectiv de noi, pentru că ar trebui să fie treaba statului să recupereze plasticul, în niciun caz a consumatorului. Eu deja plătesc produsul. De ce să mai plătesc și sticla? Plătesc produsul finit. Dacă e finit, înseamnă că este și electricitatea și salariul celui care l-a făcut și ambalaj și tot. E hoție pe față”, e de părere P.
Sistemul de Garanție-Returnare a fost creat cu scopul de a recupera și recicla aproximativ 7 miliarde de ambalaje de băuturi în fiecare an. Adică câteva sute de milioane în fiecare lună. Foto: Laura Popa
Afirmă că asta nu o împiedică să recicleze ambalajele produselor pe care le consumă, dar nu o face pentru garanția plătită deja, ci pentru că „îi place să ajute natura.”
„Acum vreo 15 ani, când am fost în Olanda, am văzut că prietenii mei colectau, dar nu ca să ia bani. Puneau sticlele în saci, le lăsau la ghenă și venea statul și le recupera. Eu mă duc special să le colectez, iar bonurile acelea le dau oamenilor săraci, să-și cumpere și ei ceva”, adaugă P.
„Faci bine, găsești bine”
T. are 74 de ani și se deplasează cu baston. Spune că îi e greu să ducă ambalajele la automatul de colectare, așa că a găsit o altă variantă. Împreună cu mai mulți vecini de bloc strânge sticlele și PET-urile în câțiva saci și, o dată pe săptămână, le dă femeii care face curat în scară. Ea le duce la automat și păstrează banii de pe garanții.
„Îmi pare rău și de bani, dar mai rău îmi pare pentru ea. Mă gândesc că are nevoie și ea, că e amărâtă. Are cinci copii. Faci bine, găsești bine”, e de părere bătrânul.
Raul Pop, Ecoteca, consideră Sistemul de Garanție-Returnare un instrument foarte bun de comunicare în favoarea colectării. Toată lumea știe că acum o sticlă goală valorează 50 de bani. Iar dacă cineva renunță la a mai colecta sticla respectivă, altcineva o va face în locul lui, lucru ce asigură funcționarea sistemului.
„Faptul că niște oameni cu nevoi sociale mai au o oportunitate de a câștiga un minim de bani de care au nevoie pentru niște cumpărături, nu mi se pare deloc rău. Dacă ar fi mai bine să facă asta statul este altă discuție. Dar, una peste alta, colectatul PET-urilor ca să recuperezi garanția este cam peste tot”, susține expertul.
Un exemplu ar fi Olanda, e de părere Raul Pop, unde pe coșurile de gunoi din oraș a fost montat un suport pentru cei care vor să returneze un ambalaj cu garanție.
„Omul pune sticla cu garanție acolo, astfel încât cine vrea să o ia să nu mai trebuiască să caute în gunoi. Deci este o recunoaștere explicită a faptului că este un fenomen pozitiv pentru societate”, e de părere Raul Pop, director de programe la Ecoteca, ONG care se ocupă de managementul deșeurilor.
Ce schimbări ar aduce o garanție mai mare? Cu siguranță gradul de reciclare ar fi mai mare, este de părere Raul Pop, însă e necesară o distincție.
„Una e să am o garanție de 1 leu la un produs care mă costă 20 de lei și alta să am o garanție de 1 leu la o sticlă de apă care mă costă 3. În realitate, știm foarte bine că omul își dorește să cumpere doar conținutul sticlei, nu și sticla în sine. Și atunci nu ar trebui să îl descurajezi să-și cumpere apă, pentru că nu-și permite să cumpere și sticla”, explică Raul Pop, Ecoteca.
Educație financiară pentru cei mici
Recuperarea ambalajelor SGR întâmpină greutăți și la nivelul Horeca. Conform legii, fiecare restaurant, bar sau cafenea care comercializează băuturi trebuie să se înregistreze în RetuRO și să încheie un contract pentru colectarea ambalajelor SGR.
Asta a făcut și Ayfer Cadir, proprietara unui restaurant din București, încă de la finalul anului trecut. Și de-atunci a tot așteptat să-i fie ridicate sticlele cu simbolul SGR, însă asta nu s-a întâmplat.
„Am strâns sticlele, dar am văzut că nu vine nimeni. Noi la restaurant avem un depozit și am umplut holul. Adică nu se mai putea trece de sticle, atât de multe am strâns”, susține Ayfer.
Pentru că nu avea altă soluție, a apelat la o firmă de reciclat, care a venit și i-a golit spațiu de PET-uri. Garanția plătită pe ambalaje nu și-a mai recuperat-o însă. Așa că a transformat reciclatul sticlelor SGR într-o lecție de educație financiară pentru cei doi fii ai ei.
„În fiecare zi umplem câte un portbagaj de sticle. Și mă duc cu băieții, îmi pierd vreo 45 de minute, depinde de aparatul la care mergem, că uneori ajungi să bagi o sticlă și de 4 ori până să o accepte. Eu cumva îi responsabilizez pe băieți, să înțeleagă că trebuie să facă un efort ca să câștige chiar și 50 de bani. Ei ajung să recicleze, într-o tură, cam 200 de sticle. Și câștigă cam 100 de lei”, explică Ayfer.
Din decembrie 2023 și până acum, niciun reprezentat RetuRO nu a venit să ridice ambalajele SGR de la restaurant. Explicația primită? „Sunt depășiți de situație și trebuie să mai așteptăm un pic”, afirmă Ayfer Cadir. În același timp, adaugă Ayfer, sunt situații în care ajung să plătească garanție pentru sticle care nu au sigla SGR și pentru care nu-și pot recupera garanția.
„Mai sunt sticlele de vin și de prosecco și alte băuturi care sunt importate, pe care se oprește garanție, dar pe care nu le pot returna”, susține ea.
Pe lângă greutățile din teren și convingerile umane, e important de menționat și faptul că ambalajele incluse în Sistemul de Garanție-Returnare, așa cum PressOne a arătat deja, nu depășesc 10% din totalul din piață.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this