Reportaj din Ucea, comuna din Brașov care a organizat un referendum împotriva unei stații de biogaz. „Cea mai mare îngrijorare este mirosul”

Luiza Popovici

Reporter

În comuna Ucea din județul Brașov ar urma să se pună în funcțiune o stație de biogaz care să proceseze aproximativ 70 de tone de deșeuri pe zi. Acest scenariu a mobilizat recent localnicii să organizeze un referendum local pentru a opri investiția firmei de tratare a deșeurilor.

PressOne a mers în comuna Ucea în ziua referendumului local pentru a înțelege care sunt îngrijorările comunității cu privire la instalarea stației de biogaz și cum arată o mobilizare civică într-o comună de interes pentru firmele de procesare a deșeurilor. Localnicii spun că sunt îngrijorați, printre altele, că vor fi expuși poluării, iar zona va deveni, din „frumoasă și liniștită,  nenorocită și otrăvită.” 

La țară, duminica e zi de biserică 

Primul sat în care mă opresc este Ucea de Jos, localitatea care ar urma să fie cea mai afectată de amplasarea stației de biogaz. Aici, oamenii se cunosc fiecare cu fiecare și se salută gălăgios. De la distanțe mari se recunosc după ritmul pasului și statură, atât de obișnuiți sunt unii cu alții. 

Este în jur de ora zece dimineața și în fața Primăriei, unde este amenajată secția de votare, este pustiu. Rar intră câte un votant, fără prea mare tragere de inimă. 

O să vină oamenii după biserică să voteze, că așa e la țară, îmi spune unul dintre consilierii locali al primăriei și dă din umeri. 

Se știe că azi „e zi de biserică” și de aceea oamenii nu se înghesuie la vot de dimineața. Dar cu siguranță urmează să-și facă apariția, mă asigură și un alt bărbat.

Un localnic muncit, cu haine largi și sapcă pe cap, trece pe lângă grupul de oameni dichisiți care stau de vorbă pe trotuar. Printre ei se află și angajați ai primăriei. 

Ia zi, ai votat? îl trage la răspundere unul dintre consilieri pe bărbat. Pare mai preocupat să-și termine treaba prin gospodărie. 

Nu! 

Grande Bellezza Gran Sârbova. Cea mai bună brânză maturată din România e făcută de o asociație care adăpostește fete provenite din centre de plasament

Cea mai bună brânză maturată din România, decretată de experți și degustători profesioniști, e făcută de mâinile unor fete care au crescut în centre de plasament. 

Cui îi e frică de Airbnb? De ce închide Europa apartamentele turistice și ce se întâmplă în București

Care e relația dintre închirierea apartamentelor pe termen scurt, în sistem Airbnb, și piața imobiliară? Și unde se situează Bucureștiul în această dispută? 

Să te duci! 

Omul dă afirmativ din cap și își continuă drumul îngândurat. 

„Cea mai mare îngrijorare a noastră este mirosul, care o să ne afecteze comunitatea. Plus restul, care vin din depozitarea gunoaielor. Noi, care am muncit o viață și ne-am făcut o locuință în sat, trebuie să ne mutăm acum pentru că vine stația de gunoaie. Așa ceva nu e admisibil” - se plânge tatăl unei fetițe cu care a venit de mână la vot. 

Îmi arată cu degetul spre copil: „Pentru ea am venit aici.”

Primarul din Ucea: Stația de biogaz „este un proiect care se vrea a se face în toată țara”

Anul trecut, firma Waste Energy Trading SRL, companie care tratează deșeuri, a cumpărat o stație de biogaz de la o firmă intrată în insolvență (Austin Meats SRL, fosta Carmolimp), a cărei activitate principală este procesarea cărnii, în satul Ucea de Jos. 

Stația nu a fost pusă în funcțiune niciodată, deși ea există din 2011 și primise în urmă cu șase ani autorizație de mediu pentru fermentarea a 7 tone de deșeuri pe zi. 

Stația de biogaz provoacă acum dezbateri puternice și fiecare are câte o idee despre cam care ar fi „interesele mari de la mijloc.”

„Cei din primărie au fost informați. Au fost cumpărate pe acțiuni părți din stația de biogaz, s-au făcut niște mânăreli, ca să zic așa. Acum vor să îi dea drumul stației, să treacă peste voința noastră și să o vândă la alții sau la străini, iar după aia să vină cu acte în regulă. Nu-i corect. Dacă noi nu suntem de acord, e zona noastră, noi locuim aici. De ce să fim de acord? S-o facă între sate, nu ne deranjează. Dar nu așa aproape de locuințele noastre”, îmi explică un localnic. 

Distanța declarată de firmă în Studiul de Impact Asupra Sănătății până la prima locuință umană este de „cca. 500 de m”. Populația crede că în realitate este mai puțin. 

Până anul trecut, Ordinul 119/2014 stabilea distanța minimă de protecție sanitară la 500 de metri față de prima locuință umană pentru o astfel de construcție. Acum, însă, distanța minimă variază de la caz la caz, în funcție de specificațiile proiectului și de impact. Cu toate acestea, bazinele deschise pentru fermentarea nămolurilor ar trebui să se afle de o distanță de minim 500 de metri, iar depozitele controlate de deșeuri periculoase și nepericuloase la 1000 de m, se arată în lege. 

Conform capturii de ecran realizate în Google Earth, nicio măsurătoare nu se potrivește cu distanțele minime impuse de lege. 

Confruntat cu temerile celor pe care îi reprezintă, primarul comunității, Adrian Grovu (PNL) susține că nu se împotrivește construcțiilor de stații de biogaz, pentru că „este un proiect care se vrea a se face în toată țara, adică să se meargă pe stații de biogaz pentru resurse regenerabile.”

„Cel mai important lucru ar fi ca aceste fabrici de biogaz să fie duse în câmp, la cea mai mare distanță de populația din comunele noastre și orașe. Eu știu foarte bine ce înseamnă mirosurile oribile, nu le puteam suporta”, adaugă primarul Grovu, în dialog cu reporterul PressOne. 

„Noi nu suntem împotriva modernizării”

Un cuplu de vârstnici se întoarce acasă indignat la gândul că există posibilitatea ca proiectul stației de biogaz să meargă mai departe, chiar și cu un rezultat pozitiv al referendumului. Tocmai au aflat că referendumul „este doar o măsură consultativă”. 

Cei doi își aduc aminte de vechiul proprietar al stației de biogaz, al firmei Carmolimp, care nu folosea stația nici măcar la capacitatea de 7 tone pe zi. Susțin că tot producea efecte: „Când a început domnul Șoneriu (proprietarul Carmolimp nr.red) să-și facă fabrica aia de mezeluri și abator, arunca niște resturi din alea undeva într-un pârâu mai colo, lângă satul Corbi. Veneau la ciori, erau muște mari care veneau și tot feluri de chestii care se adună și nu sunt bune”, spune bărbatul. 

Soția lui îl completează: „Plus că am flori în curte. Păi să vină mirosul ăla? Nu îmi place deloc.” Femeia crede că acest referendum era mai mult decât necesar. „Nu avem nimic cu ei ca investitori, dar nu aici. Ei nu s-au gândit că e atât de aproape de sat? Chiar și comuniștii au făcut naibii combinatele sub munte. Tot pădurea noastră au luat-o, dar au fost acolo, la munte, la distanță. Și tot am fost afectați. Pomii nu au mai făcut fructe, apa din râu era tot timpul poluată, peștii și fântânile ni s-au stricat și tot. În timp, toți cei care au lucrat acolo s-au curățat pe capete.”

La vot pentru a fi „în rând cu oamenii”

O mamă își așteaptă soțul în fața primăriei, împreună cu fata ei. Ceilalți 10 copii au rămas acasă. Îmi spune cât de mult înseamnă pentru ea acest vot. Soacra ei a murit acum câteva zile și astăzi o înmormântează, dar s-a decis să fie „în rând cu oamenii” și să vină la vot prima dată. Iar „morții să-și îngroape morții.”

„Dăunează la copilași. Care sunt și părinți, mame, tați, cu mai mulți copii, nu le-ar conveni un miros din ăsta deosebit. Plămânii s-ar strica la copii și deja simțim că suntem tot mereu bolnavi. Nu că nu s-ar putea face această stație de biogaz. S-ar putea, că doar mai avem un crematoriu. Dar dacă l-ar mai face și pe ăsta, păi ar fi două și nu știu ce s-ar întâmpla.”

O membră din comisia de supraveghere și organizare a referendumului iese din primărie și informează oamenii că „votul este pentru referendum, nu pentru alegeri. S-a înțeles?” 

Specialiștii spun că o stație de biogaz poate fi integrată în comunitate

Biogazul este un tip de biocombustibil produs în mod natural din descompunerea deșeurilor organice. Biogazul are un conținut mare de metan (până la 75%), alături de dioxid de carbon și alte gaze. Pentru obținerea acestui tip de energie se pot folosi resturile alimentare, gunoiul, inclusiv de grajd, uleiul de gătit și altele. 

Raul Pop, specialist în managementul deșeurilor, susține că în mod normal, dacă detaliile tehnice sunt corecte, o stație de biogaz ar putea fi integrată și în mijlocul unei comunități: „Atâta vreme când nu generează un impact asupra mediului, adică mirosuri, scurgeri, zgomote puternice, vibrații, ea poate fi integrată în comunitate. Dar trebuie văzut dacă poluează sau nu, pentru că altfel producția de biogaz din deșeuri este un lucru pe care, în principiu, ni-l dorim. Că altfel, deșeurile respective ajung pe câmp sau la groapa de gunoi și în niciun fel nu e mai bine. Dar ne dorim să fie făcută corespunzător, astfel încât să protejeze comunitatea din jurul ei.”

Specialistul de mediu explică la PressOne că „stația de biogaz nu arde deșeuri. Ea le fermentază și apoi colectează acest biogaz. Este pur și simplu o fermentare anaerobă, adică fără oxigen. În cursul acestei fermentări se generează un gaz care se captează, se îmbuteliază și se folosește, de exemplu, la transport”, spune Raul Pop. 

Rezervor de biogaz. foto: dreamstime.com

Studiul de impact comandat de investitor: fără riscuri

Investitorul a contractat o firmă care să analizeze impactul asupra mediului și al sănătății odată cu punerea în funcțiune a stației de biogaz. Conform documentelor depuse „în timpul funcționării stației de biogaz, impactul asupra populației este unul pozitiv, având în vedere utilizarea forței de muncă locale. Conform datelor prezentate se estimează că în condițiile respectării proiectului, activitatea desfăsurată nu va genera substanțe periculoase, la niveluri la care pot determina riscuri semnificative asupra stării de sănătate a populației.” 

Localnici nu cred însă că analiza este echidistantă. „Da, au specialiști care au susținut proiectul în favoarea lor, inclusiv doctori.”

Raul Pop, specialist pe managementul deșeurilor, atrage atenția că într-adevăr există și situații în care firma care realizează studiul de impact să nu dorească să-și „supere clientul”. 

„Studiul de impact ar putea să te liniștească, spunând că ok, la fiecare în parte vor fi luate în calcul toate elementele astea tehnice. Partea proastă este că el este achitat de către investitor și atunci, ăla care face studiul de impact o să vrea să fie plătit și poate să existe niște preferințe din partea celui care face studiul, să nu se supere plătitorul, clientul.

Nemulțumiri în țara Făgărașului 

În tot acest demers, localnicii reclamă lipsa de transparență a primăriei, care „știa din timp” și „nu a spus nimic până când a fost prea târziu” ca ei să se împotrivească prin proteste. 

„Trebuia să ne anunțăm, să ne organizăm. Să facem proteste, pe cale legală, fără niciun fel de problemă. Pentru că nu suntem de acord. Nu pot să fiu de acord cu așa ceva. E munca mea de-o viață, sunt copiii mei, sunt nepoții mei. Vreau să trăiască într-un mediu curat în țara Făgărașului. Toată lumea din București visează să vină la munte, nu? Și vin aici și ce o să facă?” vociferează un localnic. 

Un consilier local susține că unele zvonuri privind implicarea primăriei în acest proiect ar fi plecat de la „niște legături în trecut cu un contract de furnizare apă și un aviz pentru a transforma o parcelă de pământ arabil în drum de acces, deoarece acest perimetru unde se află stația de biogaz nu are acces sau nu a avut inițial acces.”

„Chiar și noi, în calitate de consilieri locali, am avut mereu suspiciuni că se știa de această firmă Waste Trading”, susține consilierul la PressOne. 

Primarul confirmă că la un moment dat, anul trecut, exista un contract cu firma de apă a comunei, subordonată primăriei. Între timp s-ar fi renunțat la înțelegere. „A fost făcut dintr-o eroare. Fostul director, care a fost și demis de Consiliul Local, a făcut un contract cu firma respectivă. Noi am denunțat prin avocați și am oprit acel contract. Ei nu au niciun fel de utilitate. Nu au apă, nu au gaz, nu au nimic. Deci nici canalizare, nici curent la ora actuală nu au.”

Iar parcela de drum construită spre stația de biogaz a primit aviz tot din partea primăriei în primă fază a discuțiilor, precizează primarul. „Dar noi de la primărie le-am dat numai un aviz prin care ei trebuiau să meargă la Ministerul Agriculturii, ca să scoată acel teren din teren agricol și să-l facă privat. Și trebuiau să meargă la Consiliul Județean. Nu știu demersurile pe care le-au urmat, dar, într-adevăr, drumul l-au făcut.”

98% de voturi împotrivă

A bătut de ora prânzului. În jur de 20 de oameni ies din biserica aflată numai la câțiva metrii distanță de primărie. Oameni cu bastonul în mână, îmbrăcați festiv, cu pălării, costume și accesorii în piept, se grăbesc spre casă cu colacii primiți de la slujbă. 

Și în satul Corbi a fost înființată o secție de votare, la căminul cultural. foto: Luiza Popovici

Îi prind din urmă pe doi dintre ei și îmi spun revoltați că „vine ăla din Moldova să facă el aici mizerie. Scriau că aduc nu știu câte tone de deșeuri și capacitatea stației de biogaz e mică și trebuie stocată. Ălea se împut, miros și să aduci din toată țara tone pe care să le depozitezi vara, e ceva ... Cum bate vântul, deja mirosul se răspândește. Și pe timpul Carmolimpului, când aruncau oase de animale și prostii spre satul Corbi, se adunau câini, mizerie și venea duhoare peste tot. De muște nu scăpăm sub nicio formă. Numai dacă dăm cu insecticid”, îmi spun localnicii și pleacă la masă. 

În următorul sat, Corbi, drumurile sunt mai proaste și localnicii mai pesimiști. „Oamenii au investit bani și sunt mult mai puternici decât noi. Garantat se va întâmpla proiectul. În România contează mai mult banii și politicul”, crede un bărbat.