Reportaj de la Marșul Normalității, unde Diana Șoșoacă a țipat până i-a venit rău. „În România, nimeni nu se naște gay”

Renata Mogîldea

„Ortodoxia salvează România” și „Lege divină, familia creștină” sunt lozincile care se aud de la distanță în momentul în care mă alătur protestului. Mulțimea e împărțită vizual: unii protestatari poartă alb (culoarea oficială a partidului S.O.S România), alții sunt îmbrăcați predominant în negru (culoare asociată cu „uniforma” Comunității Identitare și a altor grupări extremiste). Pe alocuri, câteva doamne, inclusiv Diana Șoșoacă, poartă rochii cu motive florale, mai potrivite vremii de vară și arșiței sub care protestează participanții.

„Hai TikTok, ieșiți în stradă”

Protestatarii flutură steaguri, țin în mână icoane sau pancarte cu mesaje explicite împotriva parteneriatelor civile între persoane de același sex și a introducerii educației sexuale în școli.

În primul rând o zăresc pe Diana Șoșoacă. Înconjurată de bodyguarzi și simpatizanți, mărșăluiește purtând într-o mână un banner, iar în cealaltă o cruce de lemn de dimensiuni medii. Jurnaliștii încearcă să surprindă momentul printre paznici, în timp ce Ziarul Gândul transmite în direct întreaga manifestație pe pagina sa de Facebook.

„Hai TikTok, ieșiți în stradă”, urlă din răsputeri Diana Șoșoacă, fără a avea un microfon în mână. „Fă și tu poze”, îl îndeamnă aceasta pe unul dintre paznicii ei.

În dreapta manifestanților se află deputatul S.O.S și fost lider al formațiunii Noua Dreaptă, Tudor Ionescu. Este însoțit de un bărbat care poartă pe cap o boxă portabilă și amplifică la microfon mesajele transmise de Diana Șoșoacă.

Marșul Normalității a adunat câteva sute de participanți. foto: Renata Mogîldea

În mulțime, câțiva dintre participanți sunt organizați pe orașe, printre care Constanța,  cu logo-ul S.O.S., și Arad, sub tutela Noua Dreaptă. Participanții sunt totuși foarte diverși, cu vârste variate - de la copii însoțiți de părinți (unii chiar aduși în cărucior), tineri, persoane în vârstă, preoți și câțiva deputați.

Observ însă că nu există nicio emblemă AUR la acest protest. Îl zăresc doar pe un bărbat cu ochelari galbeni cu marca partidului. Verific mai apoi și constat că Marșul Normalității nu a fost promovat pe niciun canal oficial AUR, în ciuda cauzei naționaliste pe care și-o asumă public. Se pare că tensiunile politice dintre cele două formațiuni nu au reușit să-i aducă împreună într-un marș comun pentru „valorile naționaliste”.

„Apărăm copiii”

„Fără gay în parlament!”, strigă puternic Diana Șoșoacă. Lozinca este imediat preluată și scandată de restul mulțimii.

„Ăia cu pedala am înțeles că vin mai târziu. Să își ia crenwursti la ei - polonezi”, aud cum discută doi bărbați între ei. 

„Apărăm copiii. Noi îi apărăm, iar ei sunt cu Elena Lasconi. Ar trebui să le dăm bătaie!”, exclamă un alt bărbat mai în vârstă, profund revoltat de situație.

Două tinere discută în apropiere despre dezavantajele tratamentului cu hormoni, procedura urmată, de obicei, de persoanele transgender.

Cum a implicat Trump SUA direct în războiul dintre Israel și Iran, după ce a ordonat bombardarea siturilor nucleare ale Teheranului cu „MOP”

Utilizarea a nu mai puțin de 12 megabombe MOP la Fordo arată că o singură astfel de armă ar fi fost, cel mai probabil, insuficientă pentru a garanta o pătrundere suficientă în subteran astfel încât să provoace dărâmarea tunelurilor și a galeriilor săpate sub munte.

Apă cu TVA și rușine: cât costă să-ți fie sete într-un restaurant din România?

O investigație de vară printre meniuri, legi și tăceri. Între robinet și sticlă: cât costă, de fapt, să-ți fie sete în România?

Printre participanți, un tânăr îmbrăcat în negru, cu ochelari de soare, are tatuat pe gambă portretul lui Corneliu Zelea Codreanu. În spatele meu, doi adolescenți flutură un steag cu crucea celtică, pe un fundal verde-legionar. Steagul nu este agitat mult timp; câțiva metri mai departe, dispare din mulțime.

„În România, nimeni nu se naște gay” este următoarea lozincă scandată de mulțime, ușor disonantă, din cauza lipsei de ritm în exclamarea colectivă. „Ce se strigă? Că sunt la mijloc?”, întreabă o doamnă cu portavocea în mână, vorbind la telefon cu cineva aflat în față, încercând să uniformizeze mesajul prin mulțime. La scurt timp, cineva rostește o variantă cu o măsură mai potrivită: „Adevărul e pentru ei, nimeni nu se naște gay.”

O doamnă mă calcă pe picior și apoi îmi răspunde rapid: „Sorry, sorry, excuse me.” Mă uit înapoi și îi spun, tot în engleză, că e în regulă. Aceasta își reia apoi conversația în română, alături de co-protestatarul ei.

La Marș au fost aduși oameni din Arad și Constanța

Pancartele afișează mesaje variate, dar toate gravitează în jurul aceleiași retorici naționaliste. „Marșul Normalității - luați labele de pe inocența copiilor noștri”-  este inscripția de pe bannerul din fruntea protestului, pe care Diana Șoșoacă îl ține în mână. În dreapta bannerului, o poză cu Șoșoacă zâmbind, în timp ce îmbrățișează o tânără.

Alte pancarte afișează mesaje precum „Tricolor, nu multicolor” sau „Strămoșii s-au jertfit pentru România Mare, NU pentru căsătorii homosexuale”, semnate „ND (Noua Dreaptă) #PentruNormalitate”.

Ajungem în Piața Universității, iar canicula este deja în plin toi. Protestatarii par vizibil obosiți, iar eu știu că urmează să traversăm rondul, o zonă fără pic de umbră. Câțiva dintre organizatori împart sticle de apă (caldă) participanților. „Nu le mai da, că unii au deja două”, îl avertizează un organizator pe celălalt.

Vizibil fericiți că au primit apă, manifestanții încep să cânte în cor „Hristos a înviat din morți.”

 „Ursula, nu uita, România nu-i a ta”

În lateralul coloanei, câțiva tineri de pe trotuarul din dreapta se amuză copios pe seama protestatarilor, în timp ce-i filmează. 

„În grădina Raiului, doar Adam și Eva lui”, țipă puternic un protestatar la portavoce.

În stânga mea, doi copii alături de mama lor. Unul ține în mână un steag cu drapelul României, celălalt o icoană. „Dumnezeu a dat femeie și bărbat”, strigă cei doi în ton cu mulțimea.

„Rușine să vă fie!”, strigă apăsat un alt copil, fluturând un steag SOS. Mama îl ține de mână, în timp ce în cealaltă mână poartă un steag tricolor.

Traversarea Bulevardului Unirii este, fără îndoială, cea mai grea parte a traseului. Mulțimea, care înaintează pe mijlocul carosabilului, fără pic de umbră, începe să dea semne vizibile de oboseală sub arșița amiezii de la ora 14:00.

Brusc, Diana Șoșoacă strigă: „Jandarmeria apără hoția!”. Mesajul este imediat preluat de mulțime, cu aplomb și huiduieli. Până să ajungem la dealul Patriarhiei, mulțimea mai preia încă două lozinci, care conturează și caracterul politic al manifestației: „Jos Guvernul”, alături de „Ursula, nu uita, România nu-i a ta”.

Ajunși la dealul Patriarhiei, mă bucur din răsputeri să pășesc în primul eșalon de umbră, după ce am traversat arșita de pe Bulevardul Unirii. Din boxe răsună slujba în direct, iar protestatarii încep să cânte din nou, în cor, „Hristos a înviat”.

În timp ce mă șterg frenetic de transpirație, un bărbat mă privește în ochi și îmi spune: „Doamne, ajută!”. Îi răspund la fel, „Doamne, ajută!”. „Hristos s-a înălțat”, insistă el. „Adevărat s-a înălțat”, îi răspund eu.

Ajunși în fața bisericii, protestatarii se bucură că pot intra pentru a se ruga, găsind totodată o oază de umbră. Înainte de a păși în interior, Diana Șoșoacă le cere participanților să intre organizat, în șir, pentru a menține ordinea. De asemenea, îi roagă să lase la intrare pancartele cu mesaje politice.

Simultan, o participantă care, pe parcursul marșului, a stat în față, în stânga lui Șoșoacă, ținând în mână un banner și o icoană, este escortată afară din curtea bisericii de doi jandarmi. Femeia protestează vehement împotriva intervenției. Ulterior, aflu că ar fi făcut un comentariu pro-Georgescu, susținând că acesta ar avea „har”.

Unul dintre organizatori îi încurajează pe jandarmi, într-un ton agresiv: „Luați-o! A venit să instige, nu este de-a noastră.”„Nu e adevărat! Uitați, toți preoții mă știu!”, răspunde femeia, profund revoltată.

La Marșul Normalității participarea se calculează x 30

În biserică, Diana Șoșoacă deschide cu o rugăciune, apoi se îndreaptă să ia la rând icoanele și moaștele din incintă. Unii participanți se așază în șir în spatele ei, în timp ce alții se înghesuie în față pentru a o filma.

După ce își încheie pledoariile creștine, Șoșoacă se așază pe unul dintre scaunele din biserică, respirând greu, vizibil extenuată. Se sprijină cu o mână de scaun, iar cu cealaltă de o cruce.

foto: Renata Mogîldea

După un moment bine-meritat de repaus iese pentru a susține discursul de încheiere a manifestației. Unii dintre participanți se înghesuie să facă poze cu ea.

„Ține ăla (portavocea) mai sus, să se audă până în spate”, îi instruiește ea pe unul dintre organizatori.

„Vreau să mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest marș. Vreau să vă anunț că la această demonstrație au participat peste 30.000 de români”, începe ea.

„Wow, super!”, exclamă o femeie impresionată de numărul atât de mare de participanți la manifestația la care a fost și ea. Nu se aștepta să fie atât de mulți. „Te iubim, Diana!”, strigă apoi cu și mai mult entuziasm.

Conform estimărilor autorităților, Marșul Normalității de anul acesta a adunat între 500 și 1.000 de participanți, în timp ce Marșul Pride a reușit să strângă un număr-record de 30.000 de susținători.

„Eu aici nu fac politică, mă știți! Vreau să vă anunț că vin vremuri grele și mulțumesc Bisericii că a înțeles acest lucru. Vă mulțumesc că ați adus copiii și că ați înțeles importanța acestei mișcări. Că luptați, cu toate forțele, împotriva acestei ideologii de gen promiscue.”

Discursul ei devine din ce în ce mai stins, dar ea continuă:

„Vreau să vă spun că la marșul nostru au fost inclusiv musulmani.” Mulțimea nu are nicio reacție la această declarație.

„Le mulțumesc tuturor, indiferent cum îl numesc pe Iisus - fie că îi spun Iisus, Allah sau Yeshua. Toți suntem oamenii lui Dumnezeu. Vreau să mulțumesc BOR că mi-a înțeles apelul. Știu ei ce-au făcut. Le mulțumesc că ne-am strâns peste 30.000.”

Apoi își încheie brusc discursul. Respirația îi devine greoaie - o spune chiar ea, în timp ce, vizibil amețită, încearcă să iasă din mijlocul mulțimii. Este escortată de bodyguarzii săi, care îi deschid drum printre participanții înghesuiți.

„Apă, apă!”, strigă rapid mai mulți participanți.

Diana Șoșoacă se retrage, la o bancă pe umbră. O parte din mulțime o urmărește, restul oamenilor pleacă, dezamăgiți cumva ca nu au reușit să facă poză cu ea.

În paralel, alți participanți comentează despre căldura toridă și își fac planuri pentru restul zilei.

„A fost un sacrificiu să ieșim pe căldura asta”, se încurajează unii pe alții, obosiți dar mulțumiți.

foto: Renata Mogîldea / PressOne

Manifestația pare să se apropie de final. Deși e abia ora 15:00, iar protestul fusese avizat până la ora 17:00, ieșirea bruscă a Dianei Șoșoacă din peisaj a determinat dispersarea unei mari părți a mulțimii.

Câțiva participanți adună steagurile și pancartele rămase, pe care le încarcă apoi într-o Dacie papuc. „Trebuia să distribuim și alea 1500 de pachete...”, spune șoferul unuia dintre organizatori, în timp ce verifică portbagajul.

Brusc o aud din nou pe Diana Șoșoacă. Pare că și-a revenit. Se află din nou în mijlocul unui mic grup de susținători și își reia discursul, cel întrerupt mai devreme din motive evidente de epuizare.

„Dacă nu vă retrageți legea aia care distruge istoria poporului român, e vai de tine și de toată comunitatea ta! Nu sunteți aici stăpâni, și voi aici sunteți doar suportați. Nu vă place, valea!”, rostește apăsat, cu o sticlă de apă rece într-o mână și o cruce în cealaltă.

Participanții s-au adunat din nou în jurul ei. Se înghesuie să o filmeze sau să se fotografieze cu ea.

„Vă simțiți mai bine, doamna Șoșoacă?”, apusc să o întreb, îngrijorată de starea în care o văzusem mai devreme, dar și surprinsă că a ales să continue.

Se întoarce spre mine cu un zâmbet și îmi răspunde sincer, aproape cu recunoștință că cineva o întreabă:

„Eu mă știu cu probleme… Am probleme de la Mineriada din ’91. De atunci am apnee.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€