Protestul susținătorilor lui Călin Georgescu, în ziua cu demisia președintelui și boicotul magazinelor. „E răzbunarea lui Dumnezeu”

Luiza Popovici

Reporter

Am fost la protestul neautorizat al susținătorilor lui Călin Georgescu din Piața Victoriei, din București, pentru boicotarea lanțurilor de supermarketuri din România, eveniment care s-a suprapus cu demisia Președintelui Klaus Iohannis. 

În metrou, la stația Piața Victoriei întâlnesc primii participanți care se îndreaptă spre protest. Unul dintre ei poartă o cușma tradițională, un steag cu tricolorul României în mână și o pancartă strânsă. E singurul care scandează din grupul de patru persoane. „Dictatura pică! Poporul se ridică!”. În metrou, oamenii se uită în jos. Bărbatul continuă: „Nu vă fie frică să spuneți ce gândiți!” ca să-i încurajeze.

Ajung în fața Guvernului în jur de ora 15, unde sunt adunate câteva sute de oameni. Toată lumea e agitată. Din ambulanțe iese câte un protestatar cu fața roșie și mâinile la ochi. Lângă ei, apropriații strigă să li se aducă apă. Se aude mesajul Jandarmeriei: „Recomandăm să vă manifestați într-un mod pașnic și civilizat”. Mulțimea huiduie și înjură. 

„Dute-n mă-ta, bă!”, spune unul dintre cei mai apropiați manifestanți de mașina forțelor de ordine. Și apoi se aude în cor. „Jandarmeria apără hoția! Jandarmeria apără hoția!”

Jandarmii tocmai au dat cu gaze lacrimogene, după ce protestatarii au încercat să rupă cordonul forțelor de ordine din jurul Guvernului, folosind petarde, fumigene și îmbrânceli. 

Mulțimea este furioasă de-a dreptul. „Haideți să intrăm peste ei, să ia foc, ca la Colectiv, dă-i în p….a mea”, strigă unul dintre protestatarii tineri care a fost afectat de gazul lacrimogen. Văd mai multe fețe umflate și roșii cu cât mă aproprii de ambulanțe. O parte din protestatari sunt speriați, le e frică, stau la distanță de protestul propriu zis, în grupuri mici, iar cealaltă parte scandează virulent. Mulți dintre cei din jurul meu au deschis și un live. 

„Animalelor, nerușinaților, voi vă bateți cu niște copiii, mă! La pușcărie cu voi!”, reproșează un altul forțelor de ordine.

„Presa generală nu e binevenită. Afară! La coteț, acolo să stea”

Un reporter Digi24 încearcă să-și facă loc în mulțime să discute cu oamenii implicați în altercația de mai devreme cu jandarmii. Protestatarii îl îmbrâncesc. Nu-l lasă să treacă și îl huiduie. „Nu vreau să răspund la nicio întrebare, plecați acasă televiziunile generale, presa generală nu e binevenită. Afară! La coteț, acolo să stea!”

EXCLUSIV. Cel puțin alți doi jandarmi din Vâlcea și-ar fi luat concediu fără plată pentru a merge în Congo, alături de Horațiu Potra. Surse PressOne: „Toată lumea știa că se duc acolo”

PressOne relatează cazul unui alt jandarm activ din Vâlcea care a plecat în Congo pentru a lucra în armata privată a lui Horațiu Potra. Sursele noastre spun că nu ar fi singurul aflat în această situație și că șefii lor ar fi știut unde pleacă.

Avertismente ignorate: De ce Oradea e un exemplu negativ la adaptarea în fața schimbărilor climatice

Când vine vorba de măsurile concrete pentru provocările legate de valurile de căldură, în Oradea se plantează arbori și se fac spații publice cu apă. Primăria recunoaște că e nevoie de un Plan de acțiune pentru valurile de căldură, însă acesta nu a fost finanțat încă.

Din apropiere, două femei vorbesc între ele. „Foarte bine le-a făcut, dacă spun numai minciuni!”

E o stare generală de tensiune, am impresia că nu e  nevoie de mult ca lucrurile să escaladeze. În schimb, reporterii Realitatea sunt singurii care au încrederea manifestanților și filmează din interior. 

Mulți participanți sunt îmbrăcați cu elemente tradiționale sau tradițional dacice, expuse la vedere sau pe sub geci. Căciuli cu broderie, blană de lup, vestă, ii și steagul României prins la gât, la mână, pe umeri sau pus pe cap, în loc de batic. Un bărbat e strigat „lupul dacic” al românilor pentru că plimba figurina din lemn cu corp de balaur și gură de lup, stindardul de luptă al dacilor și traco dacilor. O vârstnică și-a adus și un scăunel din pânză de pescuit, de pe care scandează singură. „Nu vrem să fim conduși de morți!”. 

foto: PressOne / Luiza Popovici

Intru în miezul mulțimii. Un bărbat face live pe Facebook. „Deci haideți să ne calmăm cu demisia lui Iohannis, nu ne interesează. Noi vrem turul doi și nu ne lăsăm”. Ține în mână o pancartă pe care scrie „Suntem aici să ne apărăm libertatea, votul, democrația”. Protestul nu mai e despre boicotarea supermarketurilor, curând a devenit despre validarea candidatului Călin Georgescu ca „președinte ales al poporului.” 

Mulțimea flutură steagurile și strigă în cor: „Libertate, Libertate, Libertate!” și o dată la câteva minute se schimbă registrul revendicărilor. Acum cer moartea politicienilor. „Muriți cu toții, să scăpăm de hoți”! 

Sunt mulți muncitori îmbrăcați în salopete, treninguri, pensionari, tineri care scandează timid și oameni pe fața cărora se văd grijile strânse cu anii. Din când în când, în momentele de liniște, unii își strigă între ei nemulțumirile, fără portavoce. „Ați luat dumicata din gura oamenilor amărâți. S-a săturat lumea, paharul s-a umplut.” Și vocea lor se pierde printre strigătele din cor.

Se aude din nou într-un glas „Turul 2, înapoi! Turul 2, înapoi!” și oamenii înalță steagurile. Printre altele, cer demisia lui Marcel Ciolacu și căderea noului Guvern. 

Al bărbat strigă și el către Guvern, dar de unul singur. „Eu plătesc 2.000 de lei numai întreținerea, dar voi nu știți ce greutăți au oamenii” și scuipă pe jos. 

Un protestatar din spatele meu discută demisia lui Iohannis cu un alt bărbat. Se bucură, dar nu îi impresionează gestul. Se declară „suveraniști adevărați” și nu pot să fie mândrii că din fruntea statului a plecat, până la urmă, un străin. „Pe fața lui scrie că nu e român, e antipatic, are așa o chestie de fier, nu știu cine l-a votat”. Celalalt îl lămurește: „USR-iștii, cine?”

„Eu am votat cu Băsescu”,îi replică celalalt ca să fie clar în ce tabără se află. Rolul unor protestatarii e fix acesta, să aducă în atenția „liderilor” care sunt „infiltrații” și „oamenii sistemului” pentru a fi scoși afară. 

foto: Luiza Popovici / PressOne

„Să vezi USR-iștii ăia, o să meargă în supermarketuri și din contră, o să cumpere mult, așa au zis”, explică o altă femeie unuia dintre protestatarii care abia a ajuns. Discursul bazat pe taberele dintre „noi și ei” este la fiecare pas. Dacă nu scandezi, nu ai tricolor și nici nu defăimezi „globaliștii” ești clar o amenințare și trebuie să fii tratat ca atare. 

Icoane, cruci și rugăciuni pentru Călin Georgescu 

Din când în când, mulțimea se reorganizează, la îndemnul mai multor participanți. Amploarea protestului începe să scadă ușor, ușor. „Haideți ăștia care strigați mai tare, mai în față”, gesticulează un bărbat lângă mine. „Toți românii ar fi trebuit să vină aici”, exclamă un protestatar aproape isteric. Cineva din mulțime încearcă să îl liniștească: „Sunt la muncă, mă, săracii”. 

În fața mea protestatarii cer explicații jandarmilor. „Pentru cine ați depus jurământul? Nu pentru România? Nu pe noi ar trebui să ne smuciți, noi suntem ăia care muncim pentru voi. Am doi nepoți. Uitați-vă la mâinile mele ca să vedeți cât am muncit”, spune un bărbat lucrător în construcții. „Hoții sunt în spatele vostru, nu noi”, spune un altul.”

Neparticiparea la scandările generale e privit ca un semn rău. Cineva îmi atrage atenția că nu mă potrivesc cu decorul. „Doamnă, sunteți infiltrată, asa-i? Pun pariu că sunteți, nu mai faceți poze”, îmi spune.

Dialogul e întrerupt de alt participant cu portavoce care atenționează mulțimea că mamele jandarmilor „sunt de cealaltă parte a baricadei” și le aduc în față. Se încearcă o formă de umilire, dar nu îmi e clad dacă a mamelor care vin în față sau a jandarmilor care blochează intrarea participanților agitați. 

Jandarmii nu reacționează. Din când în când, îi atenționează din nou „să păstreze manifestația pașnică.”

Facebook / Luiza Popovici

Tarabele cu produse autohtone de la producătorii care, teoretic, au venit să susțină protestul supermarketurilor nu mai sunt. Văd doar una pe care a mai rămas o bucată de brânză, varză acră, apă îmbuteliată și câte un sac de cartofi și ceapă. Prin mulțime se mai vede câte un kilogram de cartofi în plasele oamenilor. 

În schimb, în piață se vând vuvuzele și steaguri. Fiecare costă 10 lei.

„Strigați, bă!” se atrage atenția din nou unui grup de femei și bărbați. „Ce vrei domne, să mă îmbrâncesc în față? Lasă-mă aici”. Mulți par dezamăgiți că protestul nu a avut amploarea dorită. În jur de ora 16 s-ar fi strâns aproximativ 1.000 de participanți, conform estimărilor oficiale. 

„A venit vreamea răzbunării”, strigă un bărbat îmbrăcat în salopetă albastră cu portocaliu. „E răzbunarea lui Dumnezeu” și ridică triumfător cu pumnul în aer. 

În spatele lui, o femeie se plimbă cu o icoana cu Maica Domnului într-o mână, de jur împrejurul mulțimii, și cu o cruce din lemn în cealaltă, fără să zică nimic. Nici nu e nevoie. Oamenii îi transmit binecuvântările lor: „Să vă binecuvânteze Maica Domnului”. Și femeia dă aprobator din cap. 

La ora 17:30 afară e deja frig și oamenii încep ușor, ușor să plece. Unii își freacă palmele și suflă în ele, alții scandează în timp ce sar, ca să se mai încălzească. Periodicitatea strigătelor s-a rărit, la fel și intensitatea lor. Spre plecare, o vârstnică flutură steagul și își face o cruce. „Doamne ajută să iasă Georgescu președinte, cu ăștia nu mai putem trăi”. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€