Un singur stat membru, oricare ar fi el, poate bloca orice dosar major european printr-un simplu „Nu” Uneori decizia e de fapt motivată de interese politice interne. Foto: Lucian Muntean

Președinta Comisiei Europene propune eliminarea unanimității în deciziile de politică externă ale UE. România așteaptă

Uniunea Europeană ia deciziile în unanimitate, dar lucrurile s-ar putea schimba. Astăzi orice stat membru care se opune la vot în dosare ce privesc aderarea unei țări terțe la Uniune, în dosare de politică externă, în chestiuni ce țin de finanțele europene sau de anumite drepturi și justiție, poate astfel bloca un proces și-așa lent și anevoios. 

Războiul din Ucraina schimbă reperele și ritmul în care trebuie luate deciziile, mai ales că Ungaria pare astăzi mai apropiată ideologic de Moscova decât de Bruxelles și Strasbourg. 

În afacerile externe, trebuie să trecem cu adevărat la votul cu majoritate calificată”, a făcut o declarație semnal președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un interviu acordat înainte de summitul Consiliului European care se desfășoară în această săptămână. Afirmația nu este întâmplătoare, mai ales că se așteaptă ca joi șefii de stat și de guvern să acorde statutul oficial de candidat la UE pentru Ucraina și Republica Moldova.

Uniunea Europeană a trecut deja, de mai multe ori, prin situații de criză, cauzate de opoziția unui singur stat. În lipsa unor garanții legate de Turcia, Ciprul a blocat voit sancțiunile UE împotriva Belarusului. Acum Bulgaria se opune aderării Macedoniei de Nord, din cauza statutului minorităților. Sofia cere direct modificarea Constituției Macedoniei de Nord, iar disputa e exploatată inclusiv politic intern. 

Viteza cu care se întâmplă lucrurile este prea mare pentru a nu fi auzită și văzută în mod constant din cauza blocării unuia. Prin urmare, acolo sunt cu adevărat convinsă că avem nevoie de votul cu majoritate calificată” –  a justificat Ursula von der Leyen pentru Politico

Momentul aderării României la UE, 1 ianuarie 2017, ora 00.01, noaptea de Revelion la București. Foto: Lucian Muntean

Pentru renunțarea la unanimitate trebuie unanimitate, așa că o astfel de schimbare radicală de abordare va necesita mult timp, explică însă într-un interviu acordat PressOne  politologul Cristian Pîrvulescu:

Cristian Pîrvulescu: Unanimitatea creează o oportunitate pentru state însingurate, pentru state izolate. Uniunea Europeană se bazează însă pe capacitatea statelor de a găsi compromisuri. Ideea fundamentală pe baza căreia s-a format Uniunea Europeană, vorbesc de Cărbunelui (n.r. CECO, fondată în 1951), apoi de piața comună și abia mai târziu UE, este tocmai aceea a compromisului. A compromisului care e în favoarea tuturor.

Cei care încearcă să folosească unanimitatea pleacă de la premisa că vor rămâne izolați. 

Așa că încearcă să-și folosească așa-numitele interese naționale, care sunt foarte discutabile de fiecare dată, prin acest instrument. Ori variante foarte bune pentru a asigura statelor mici posibilitatea de a rezista presiunii statelor foarte mari sunt cele privind majoritățile calificate, respectiv minoritățile de blocaj. 

Se poate stabili o minoritate de blocaj formată dintr-un număr de state care au o anumită populație și care pot astfel să blocheze o anumită decizie. În felul acesta statele vor fi obligate să găsească formule de compromis. 

Numai că, după Tratatul de la Nisa, Uniunea Europeană a alunecat încetul cu încetul spre ce se numește interguvernamentalism. Mecanismele de consultare au fost nu neapărat abandonate, dar marginalizate în raport cu cele guvernamentale. Și din păcate trebuie să recunoaștem că la nivelul guvernelor mecanismele de consultare și de stabilire a consensului nu funcționează foarte bine. Și asta din motive ce țin de politica internă a statelor. 

Iată de ce cred că reforma este esențială. Trecerea spre majorități calificate este o formă de a debloca până la urmă instituțiile comunitare și care nu poate fi limitată doar la politica internațională. 

Personal cred că unanimitatea este foarte riscantă. Vedem în momentul de față că este o armă folosită de prietenii lui Vladimir Putin pentru a bloca sau încetini anumite procese la nivel european. 

PressOne: România se poate folosi de nevoia de unanimitate în anumite contexte? De exemplu în ce privește aderarea Serbiei la Uniunea Europeană. 

C.P.: Da. Și Bulgaria o face, în ceea ce privește aderarea Macedoniei de Nord. Guvernul bulgar a căzut și din această cauză. S-a dovedit mult prea conciliator cu o opoziție pe care naționaliștii bulgari o consideră inacceptabilă. Dar vedeți, este o capcană și la nivel intern. Pentru că în Bulgaria situația din Macedonia este folosită de fapt de agenții Rusiei pentru a provoca o criză internă și pentru a face ca țara să intre din nou în haos. Foarte probabil vor avea loc din nou alegeri anticipate. 

Sunt consecințe care nu sunt întotdeauna luate în calcul. Pe când un mecanism de conciliere, care obligă și societățile statelor membre să înțeleagă acest principiu, ar fi unul care ar sprijini inclusiv o dezvoltare democratică a politicii interne a statelor. 

PressOne: Întotdeauna au existat însă discrepanțe între nord și sud, între est și vest. A fost remarcat acest lucru și când se vorbea de Europa cu mai multe viteze. Schimbarea pe care o propune Ursula von der Leyen nu poate eșua tot într-o luptă a unor poli de influență?

C.P.: Este foarte posibil. Dar cel mai bun exemplu pe care vi-l pot da este vizita celor patru șefi de stat și de guvern la Kiev. Acolo a fost vorba despre o anumită viziune despre Europa, o viziune centrată pe democrația liberală. 

Motivul pentru care președintele Iohannis a fost invitat acolo ține de faptul că România a fost insula de democrație liberală într-o mare de iliberalism. 

Sigur, o insulă imperfectă, știm foarte bine. Cu foarte multe probleme. Dar dacă o comparăm cu celelalte state, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Croația, e mult mai bine. Și atunci era un fel de semnal care se dădea. Întotdeauna statele importante vor încerca să găsească soluții de compromis cu celelalte. Acesta este și mecanismul președinției rotative a Uniunii.

În timpul președinției rotative țările învață să negocieze și să găsească compromisuri acceptabile pentru toată lumea. E un mecanism esențial. 

Când un Viktor Orban ajunge să domine o țară și să îi distrugă democrația și economia, atunci problema devine complicată. Trebuie să împiedicăm ca aceste situații să se repete. 

Anual, Viktor Orbán, premierul Ungariei, descinde în România. În imagine, conferința susținută la Tusványos în Harghita. Foto: Raul Ștef (c)

PressOne: România de care parte va fi, în această dezbatere?

C.P.: România în principiu este împotriva renunțării la unanimitate. Dar asta pentru că, bănuiesc, este vorba de o negociere pe care o așteaptă. Această negociere se va întâmpla, în cea mai bună ipoteză, în a doua parte a anului. Și câtă vreme războiul din Ucraina va fi pe agendă, va fi foarte dificil să se atingă un compromis. 

Apropo, la unanimitate trebuie să se renunțe prin unanimitate. Ceea ce este foarte complicat.

PressOne: Un partener, atunci când așteaptă o negociere, se presupune că știe cam ce vrea să obțină. Dacă România așteaptă o negociere, așa cum susțineți, atunci ce și-ar putea propune să obțină?

C.P.:  Președinția franceză e una puternică. Urmează cea a Cehiei, care va fi mai degrabă tehnică, așa cum a fost și președinția rotativă a României, din 2019. 

În principiu este vorba de chestiuni care sunt considerate importante, de la tranziția energetică, până la probleme legate de statul de drept, de mecanismul de monitorizare și control sau de intrarea în spațiul Schengen. Sunt o serie întreagă de lucruri care pot fi puse pe masă și negociate. Unele pe termen scurt, altele pe termen lung. Unele, de exemplu, țin de politica de apărare.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Alegerile parlamentare: „Franța devine o țară normală”

PressOne: Cum explicați rezultatul alegerilor legislative din Franța? 

C.P.: Nu sunt printre cei care văd acolo un dezastru. Din contră. Văd că Franța devine o țară normală. Ceea ce a vrut de Gaulle în 1958, să distrugă centrul, nu s-a realizat. În final centrul pe care Macron l-a consacrat la alegerile precedente a rezistat. Ideea că cineva care obține 43% din voturi pierde alegerile, în condițiile în care toți ceilalți sunt mult sub, este cel puțin stranie. 

Cine se aștepta, după Vestele Galbene, să existe un al doilea mandat pentru Macron și un sprijin pentru el? Era o iluzie. 

PressOne: Nu exista însă războiul din Ucraina. 

C.P.: Extremele au votat împreună împotriva lui Macron. Votul a fost unul extremist și de respingere, dar și un vot foarte ciudat. În Franța se vede foarte clar care sunt valențele sistemului proporțional și poate francezii vor înțelege că poate trebuie să-l reintroducă. 

În momentul de față Macron dispune de aproximativ 250 din 289-290 de deputați necesari. Nu are Senatul. Și în condițiile acestea vor exista întotdeauna centriști care vor vota pe anumite reforme cu guvernul. Important este să găsească mecanismul de negociere. Un mecansim tipic european. Eu nu văd un dezastru și nici o imposibilitate de a guverna. 

Politologii francezi au o pozițire moderată. Jurnaliștii francezi, care s-au obișnuit cu acest sistem majoritar pe care l-au vrut unii politicieni și în România, sunt cei care vorbesc despre o înfrângere rușinoasă. 

O victorie nu e, dar categoric nu e nici o înfrângere: este un rezultat care obligă la o evoluție. 

Viitorul lider al Uniunii Europene: „un sistem solar”

PressOne: Cine va fi liderul Uniunii Europene în următorii ani? Va fi Franța? Germania sau posibil un grup de state?

C.P.: Nu, nu poate fi un grup de state. Va fi un stat.

PressOne: De ce?

C.P.: Care grup de state? L-am avut. Domnul Viktor Orban și-a dorit un astfel de lider, cu Grupul de la Vișegrad. Este foarte greu să se asocieze. 

Oricum avem un grup de state. Franța și Germania reprezintă un pilon încă de pe vremea lui de Gaulle, el fiind un anti-european moderat. Iar Franța și Germania încearcă să atragă în această alianță Italia și Spania. 

Problema celor două țări este legată de relativa instabilitate internă. Când își vor rezolva această problemă vor fi invitate și apoi vom vedea și alte state care vor gravita. Vom avea un fel de sistem solar. Iar cei ca Ungaria, care nu se simt bine, pot foarte bine să caute o soluție mult mai firească: suveranitatea absolută și ieșirea din Uniunea Europeană. 

PressOne: Și cine e soarele în sistemul pe care îl descrieți, Franța sau Germania?

C.P.: Spunea ministerul de Externe al lui Napoleon despre relația dintre Franța și Anglia că trebuie să fie precum cea dintre cal și călăreț. Important e cine e calul și cine e călărețul. Și de data aceasta este cam la fel. 

În momentul acesta Franța este într-o situație mai bună, dar în toată epoca Merkel Germania a fost vioara întâi. Cele două țări au cooperat chiar și în momentele în care relațiile personale dintre lideri nu erau extraordinare. De exemplu între Hollande și Merkel. 

Acum cancelarul german Olaf Scholz are mult mai puțină experiență și viziune decât Macron și toată lumea așteaptă ca cel din urmă să iasă din dificultatea internă și să-și asume rolul de european. 

Testul solidarității europene

PressOne: Cum credeți că vor arăta toamna și iarna și mai ales cum va arăta solidaritatea europeană, din moment ce va fi testată fizic, în casele europenilor?

C.P.: Nu știu ce înțelegeți prin solidaritate. Solidaritatea consumatorilor sau a guvernelor?

PressOne: Amândouă. 

C.P.: Guvernele vor rezista în mai mare măsură decât societatea. Societatea este atacată permanent pe rețelele de socializare de teorii ale conspirației sau de teorii „pacifiste”, care de fapt sunt de origine rusească. 

O simțim și în România, așa că va fi greu să reziste, iar Putin știe. El ar vrea ca războiul să continue până atunci, dar este sufocat, la rândul lui. Nici posibilitățile Rusiei nu sunt infinite. 

Suntem conștienți că va fi foarte greu. Deja consecințele economice au efecte mari de bumerang asupra puterii de cumpărare și nivelului de trai. Oamenii vor fi tentați să trateze problemele ca probleme de politică internă și nu în context internațional, deși ele sunt consecință directă a pregătirii războiului din Ucraina și a războiului în sine. 

Ursula von der Leyen și Josep Borrell aprind o lumânare în biserica Sfântului Andrei din Bucea, locul unui masacru făcut de ruși, 8 aprilie 2022. Foto: Comisia Europeană

PressOne: Ce statut vor avea, într-un final, Ucraina și Republica Moldova și ce se va întâmpla cu Georgia, unde zeci de mii de oameni cer în stradă Europa?

C.P.: Ucraina și Republica Moldova vor fi state candidate, Georgia nu, pentru că nu îndeplinește foarte multe criterii, inclusiv politice. Populația georgiană este pro-europeană, dar guvernul este pro rus. Guvernul, nu președintele. 

Președintele Georgiei nu are foarte multă putere și coabitează cu un guvern controlat de oligarhii care au afaceri în Rusia. 

Dincolo de calitatea de țări candidate, am îndoieli mari că aderarea propriu-zisă a Ucrainei și Moldovei se va produce rapid. Cred că va fi un proces lung și mult mai dificil decât în cazul statelor din Europa Centrală și de Est, România, Bulgaria, Croația, pentru că problemele sunt nenumărate. Nimeni nu ne face să credem că războiul a schimbat situația corupției, a statului de drept, libertății de expresie. 

PressOne: Renunțarea la unanimitate ar deschide atunci ușa Balcanilor de Vest? 

C.P.: Cu siguranță ar fi mult mai simplu. Pentru că blocajele le avem din partea aceasta a Europei, nu din Vest. 

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...