Povestea Climb Again. Cum a reușit pasiunea unui tânăr pentru escaladă să schimbe destinele copiilor și tinerilor cu nevoi speciale

Ana Tepșanu

Oamenii faini

17/08/2023

Până să ajungă să stea la pat mai bine de trei ani, Claudiu a fost campion multinațional și balcanic la escaladă, iar în 2010 a fost desemnat cel mai bun cățărător român. Nu a crezut nicio clipă că nu va mai putea să se cațere vreodată, în ciuda diagnosticului care îi reducea considerabil mobilitatea.

În 2013 a redevenit, în sfârșit, capabil să facă o primă ascensiune după perioada grea prin care trecuse. Atunci și-a dat seama că experiența fantastică pe care a simțit-o odată ajuns în vârf trebuie să fie accesibilă tuturor celor cu dizabilități. 

În 2014 au apărut atât Asociația Club Sportiv Climb Again, cât și primele sesiuni de terapie și incluziune prin escaladă pentru copiii cu nevoi speciale. În prezent, peste 5.000 de tineri au ajuns să facă terapie prin sport, datorită inițiativei lui Claudiu. 

„E o senzație unică să vezi lumea de sus”

Claudiu Miu are 39 de ani, este căsătorit cu Anca, iar împreună au doi băieți, pe Sami și Adam. Povestea lui cu escalada a început în 1999, în zona Grozăvești, alături de fratele lui pasionat de munte. „M-a prins repede forma asta de mișcare și joaca pe pereți, chiar dacă îmi era frică de înălțime. În scurt timp s-a transformat într-o pasiune și am mers mai departe la concursuri pentru copii și juniori”, povestește el. 

După mulți ani de cățărare și antrenamente, Claudiu a reușit să câștige competiții naționale și balcanice și să ajungă în circuitul cupei mondiale. În 2009 şi în 2010 a câştigat Cupa Mondială de la Munchen şi a fost desemnat cel mai bun căţărător român. „Escalada m-a ajutat să cresc și să mă dezvolt, să ajung cine sunt azi”, adaugă sportivul.

Însă tot în 2010, când cariera lui era la apogeu, a fost diagnosticat cu boala Lyme şi poliartrită asociată. „M-am îmbolnăvit când eram în cea mai bună formă, când mă maturizasem din punct de vedere sportiv și câștigam competiții. Boala autoimună mi-a afectat articulațiile și mi-am dat seama rapid că ceva nu este în regulă, deoarece făceam mișcare din ce în ce mai greu”, explică el. 

Doctorii i-au spus că nu mai poate face sport, condiția lui fizică s-a înrăutățit, iar timp de trei ani a stat în casă, izolat. „Era din ce în ce mai greu să gestionez situația, îngrijorarea, neputința. Parcă așteptam și ceva bun să se întâmple, doar că nu se întâmpla, iar după ani de zile situația medicală mi se tot agrava. Mi se părea nerealist să zică cineva că nu mă mai pot cățăra din nou”, continuă Claudiu.

Familia, comunitatea de cățărători, prietenii i-au fost alături, iar treptat a reușit să găsească soluții potrivite de tratament, urmate de o perioadă de recuperare și kinetoterapie. A reînceput să trăiască și, în 2013, a ajuns din nou în sala de escaladă. 

„Deși părea greu de crezut, am reușit să mă cațăr, deși mersul era dureros și greoi. Cățăratul, însă, a fost grozav. E o senzație unică să te cațeri până în vârf, să termini un traseu de escaladă, să vezi lumea de sus”, spune el. 

Claudiu are în prezent câteva articulații deteriorate și nu poate face cât de mult sport și-ar dori, dar se mișcă, face antrenamente mai ușoare, ba chiar se cațără cu sportivii pe munte.

O experiență personală transformată într-un bine universal

Pentru cei mai mulți, a avea o dizabilitate înseamnă pierderea totală a independenței, dar și un stigmat social care înseamnă izolare, neimplicare socială, neîncredere în forțele proprii, tulburări de dezvoltare emoțională și limite autoimpuse, lucruri care diminuează șansele de incluziune socială.

Claudiu Miu și-a dorit să lase ceva în urmă și să-și dedice timpul și resursele copiilor și tinerilor cu nevoi speciale. „Mi-am zis că experiența senzorială pe care o ai la cățărat, mai ales când ai afecțiuni fizice, trebuie să fie accesibilă tuturor celor cu dizabilități. Plus de asta, sunt și beneficiile terapeutice ale mișcării și folosirii tuturor membrelor”, mărturisește el. 

Așa a luat naștere, în 2014, Asociația Club Sportiv Climb Again. Mulți dintre cățărătorii de la început au devenit instructori voluntari. Lucrurile s-au extins organic, părinții au început să vorbească între ei și să-i recomande în comunitate și au început să lucreze și cu asociații și școli speciale din București. 

„În primii patru ani de Climb Again lucram în sălile comerciale din București, în funcție de orarul lor de funcționare și cu ce voluntari găseam disponibili. Numărul beneficiarilor tot creștea, erau tot mai mulți doritori, așa că am realizat rapid că este nevoie de un loc al nostru, unde copiii cu dizabilități să poată beneficia de terapie prin sport”, spune Claudiu.

În 2018 a apărut centrul Climb Again din Capitală, în 2021 cel din Iași, iar în 2022 cel de la munte, din Nucșoara, Argeș, centru de terapie prin sport și antrenament paralimpic.

Misiunea și obiectivul Climb Again

„La Climb Again ajutăm copii și tineri cu dizabilități să-și descopere potențialul prin sport”, spune Claudiu. Practic, printr-un discurs încurajator și prin promovarea poveștilor de succes din cadrul asociației, copiii și tinerii pot să-și dezvolte abilitățile necesare unei vieți independente. 

În prezent există o echipă multidisciplinară de instructori, antrenori, psihologi și kinetoterapeuți (30 la număr), plus o echipă de încă cel puțin 30 de voluntari.

În cadrul asociației, echipa lucrează gratuit cu copii și tineri cu dizabilități fizice și neuromotorii, copii cu deficiențe de vedere, auz, sau amputații. „În ultima vreme ne-am orientat să ajungem la copiii și tinerii care nu ies singuri din casă, stau izolați și nu cred că sunt în stare să practice vreo activitate sportivă”, spune Claudiu.

De la începutul inițiativei și până acum, cel puțin 5.000 de copii și tineri cu dizabilități și cu nevoi speciale au ajuns să facă terapie prin sport.

„Escalada ajută la dezvoltarea motricității, a masei musculare, a mobilității. Pe partea psihică, dezvoltă încrederea în forțele proprii, creșterea stimei de sine, încrederea în cei din jur, ajută la socializare și independență. De exemplu, tinerii nevăzători își memorează traseul de escaladă și își fac o hartă mentală cu traseul. Ascultă indicațiile precise ale antrenorului, care-i ghidează cu ajutorul limbajului ceasului (mâna stângă la ora 11:00, mâna dreaptă la ora 13:00)”, explică sportivul. 

Mai mult, el povestește cum a avut șansa să urmărească parcursul acestor tineri, încă de acum nouă ani, timp în care unii dintre ei au ajuns sportivi cu acte în regulă, antrenori, oameni de bază în echipa Climb Again, angajați sau oameni care se întrețin singuri și au o familie.

„Pentru mine escalada a fost un mod de viață, m-a ajutat să învăț, să mă descopăr, să mă adaptez. Traseele de escaladă sunt tot timpul diferite, mai grele sau mai ușoare, dar mereu apar provocări noi. Există reușită și există vârf. Nu tot timpul dai top unui traseu (așa numim noi vârful), dar tot timpul înveți, te străduiești, muncești.”

Prima echipă de paraclimbing a României

Demersul lui Claudiu Miu și al echipei sale a dus la formarea primei echipe de paraclimbing a României, recunoscută oficial de Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE), în 2015. 

„A fost un parcurs firesc și natural. Tinerii cu dizabilități au devenit pasionați de sport, și-au dorit să vină mai des, să facă antrenamente și să participe la competiții. Așa a luat naștere lotul de paraclimbing, iar acum suntem undeva la 20 de membri juniori și seniori. Obiectivul echipei sportive este de a se clasa pe podiumurile concursurilor internaționale și să arate și să inspire că oricine poate realiza lucruri extraordinare în viață, indiferent de condiția lui”, explică sportivul. 

Din 2016 echipa a început să participe la competiții naționale și internaționale, iar până acum a strâns multiple medalii, în timp ce tinerii cu dizabilități au devenit modele pentru cei din jur. Claudiu coordonează întreaga activitate sportivă a lotului de juniori și seniori, cu obiectivul de a fi în top trei cele mai bune loturi de paraclimbing din lume. 

Munca și ambiția lui nu s-au oprit aici, ci coordonează și proiectul 7 summits, unde Alex Benchea și Răzvan Nedu, doi alpiniști care împreună văd 1%, și-au propus escaladarea celor mai înalte 7 vârfuri de munte de pe cele 7 continente. Tinerii au urcat deja pe Elbrus - altitudine 5.642 m, Aconcagua - altitudine 6.961 m și Mont Blanc - altitudine 4.809 m, iar în decembrie se pregătesc pentru Kilimanjaro, de 5.895 m altitudine.

Răzvan Nedu, vicecampion mondial la paraclimbing: „Nu ar trebui să ne fie frică să interacționăm cu persoanele cu dizabilități”

La 26 de ani, Răzvan lucrează ca antrenor la Climb Again și este un exemplu de succes. Povestea lui cu echipa lui Claudiu a început după ce a terminat liceul și a coincis cu dorința lui de a se apuca de sport. 

„M-am cățărat inițial, iar după două luni am mers la stâncă, unde sportul m-a cucerit total. Escalada este pasiune, o metodă de a trăi și un mod de viață și de cunoaștere”, spune el. Tânărul a ajuns să facă parte din lotul de paraclimbing, unde este vicecampion mondial la categoria B1 (sportivi cu vedere între 0% si 1%), în timp ce colegul său, Cosmin Candoi, este campion mondial la categoria B3 (sportivi cu vedere între 5% și 15%). 

Ambii și-au păstrat titlurile în timpul Campionatului Mondial de Paraclimbing de la Berna, în august 2023.

„Rezultatele sunt exemple de reușită prin muncă. Sportul ăsta mi-a dezvoltat încrederea în mine și mi-a crescut stima de sine. M-a învățat să fiu disciplinat și să îmi organizez timpul în așa fel încât să și lucrez, dar să mă și antrenez”, adaugă el, nu fără a sublinia că practică escalada de șapte ani și se antrenează de cinci ori pe săptămână, câte trei ore pe zi. 

Răzvan vorbește și despre cum acțiunile și pasiunea sa au ca scop și motivarea persoanelor cu dizabilități:

„Foarte multă lume evită persoanele cu dizabilități, deoarece nu știu cum să interacționeze cu ele, dar sunt pur și simplu niște oameni și nu ar trebui să existe frică în a comunica cu ei. Vreau ca prin exemplul meu să vadă că pot avea o viață cât mai activă și independentă. Copiii și tinerii care trec pragul Climb Again ajung să-și dorească mai mult de la viață.”

„Viețile oamenilor se transformă radical”

Claudiu Miu subliniază cum cei de la Climb Again sunt motivați și pasionați să-i ajute pe tinerii cu dizabilități să-și descopere potențialul: „Prea puțini cred în potențialul lor, chiar și familiile, prietenii sunt resemnați. Noi lucrăm la schimbarea acestei percepții. Medaliile, cucerirea vârfurilor ajută și ele la asta.” 

Sportivul spune că cea mai mare satisfacție pe care o are este modul în care observă cum viețile oamenilor se transformă radical odată cu terapia prin escaladă, dar și cum mulți dintre beneficiari au devenit modele pentru cei cu situații ca ale lor. 

El este decis să-și continue misiunea și toate inițiativele ONG-ului, însă, la final, nu uită să adauge că are nevoie și de susținerea celor din jur, „fie financiară pentru programele noastre, fie prin transmiterea informațiilor în companii.”