Piramida schimbării Rusiei

Există deja multe apeluri și declarații din partea unor cetățeni ai Federației Ruse ce-și manifestă opoziția față de război. În același timp, protestele propriu-zise din interiorul țării sunt limitate. Cel mai probabil, în acest moment situația ar putea fi descrisă astfel: în afara unei pelicule de artiști, sportivi și oameni din alte categorii ce, prin definiție, intră în contact constant cu restul lumii, marea parte a populației ruse este mai degrabă inertă.

Ca să înțelegem ce urmează în acea țară, te rog să te gândești la doi atleți ce aleargă spre linia de finiș a unei competiții. Unul are o viteză oscilantă – e greu să-ți dai seama dacă se va sufoca pe ultimii metri sau dacă dimpotrivă e pe cale să țâșnească. Celălalt competitor are o accelerație predictibilă, pe care o putem calcula. Despre acest al doilea alergător scriu azi.

Cei doi alergători sunt, în ordinea în care i-am menționat în paragraful precedent, o lovitură de palat și o revoltă populară.

Chiar și o cucerire totală a Ucrainei nu împiedică deznodământul lui Putin. Întrebarea este „cum?”, ceea ce ne conduce spre „când?”. Iar răspunsurile la ambele întrebări se află ascunse în distribuția pe vârste a populației Federației Ruse.

Ce este posibil vs. certitudini

O societate în care tinerii predomină nu e neapărat una revoluționară sau reformistă. Dacă vârsta ar fi, în mod obligatoriu, un indicator al mobilizării civice Africa ar avea trei revoluții în fiecare zi.

Dar distribuția pe vârste a societății arată potențialul unei revolte. El poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de circumstanțe – economice și politice. Dacă societatea este compusă în majoritate din oameni familiști cu o carieră stabilă, pentru care riscurile ieșirii în stradă sunt mari, sau din oameni vârstnici, care au nevoie de predictibilitate și susținere din partea statului, reziliența este înaltă.

Ca să vezi cum pot funcționa mecanismele, înainte să ajungem la Federația Rusă o să-ți dau exemplul Ungariei.

Ungaria în revoltă

În 1956 piramida de vârste a vecinilor noștri arăta astfel:

Pe axa verticală sunt grupurile de vârstă; pe cea orizontală ponderea fiecărui grup de vârstă și gen în totalul populației. Am marcat cu verde cele două grupuri care domină.

Elipsa de jos: tinerii și adulții tineri, nemulțumiți de viitorul care li se așeza în față. Elipsa de sus: o generație mai vârstnică (40-59 ani), adică cei născuți între 1897 și 1913, oameni care se formaseră în Ungaria capitalistă și burgheză, interbelică și virulent anti-bolșevică.

Privind lucrurile astfel, Ungaria avea potențialul pentru revoltă. Elemente specifice Ungariei însăși și acțiunile decidenților politici au activat acest potențial, iar în Ungaria acelui an a avut loc o revoluție anti-comunistă.

Furia frântă

Iar acum să privim Ungaria din 2010, când FIDESZ obține cel mai mare scor din istoria sa: 54%. Prestigiul principalului oponent al FIDESZ fusese făcut zob de un discurs ce se scursese în spațiul public, în care liderul stângii, Ferenc Gyurcsány, admisese că mințise apropo de situația guvernării.

Oamenii de 50-59 de ani, oripilați, au ales stabilitatea propusă de FIDESZ, un partid mai degrabă convențional care fusese deja la guvernare în trecut. Imensul bazin 18-44 ani s-a spart, manifestându-și revolta în diferite feluri, în funcție de educație, valori și nivel socio-economic: mergând spre FIDESZ sau optând pentru partidul de extremă dreapta Jobbik ori îndreptându-se spre noul partid progresist LMP („Politica poate fi altfel”).

Rusia cu poftă de schimbare

În 1985 Gorbaciov a demarat reforme consistente ale statului sovietic. Susținerea pentru ele a fost colosală.

Poți căuta pe YouTube orice documentar despre puciul reacționar și comunist din 1991 ce a încercat să-l dea jos pe Gorbaciov: vei descoperi cum zeci de mii de locuitori ai Moscovei au ieșit în stradă, au construit baricade și în genere au făcut viața puciștilor imposibilă.

Atât perestroika cât și susținerea de care beneficia în 1991 nu erau întâmplătoare. Iată piramida de vârste a Rusiei în 1985:

Schița e mai complicată decât cele ce au de-a face cu Ungaria. Însă aș începe cu ce nu există în piramidă: o generație consistentă de bărbați vârstnici, de 60 de ani sau mai mult.

Ei sunt absenți pentru că au murit în al doilea război mondial. O imensă contrapondere la orice fel de reformă – pensionarii care doresc liniște și calm – absentează. În consecință, tinerii și adulții tineri sunt suprareprezentați.

Dar femeile vârstnice, adică dreptunghiul masiv din cadranul dreapta-sus? Ele s-au divizat. Unele, precum Nina Andreyeva, o profesoară din Leningrad, au scris apeluri publice la protejarea valorilor comunismului – deci anti-Gorbaciov – cu fraze precum:

„Ce câștigă tinerii (în afară de a fi dezorientați) din revelațiile despre contrarevoluția [ adică represiunea ] din URSS-ul anilor ’20 și ’30? Sau despre vinovăția lui Stalin pentru ascensiunea fascismului și a lui Hitler? (…) Am văzut recent excelentul documentar despre Serghei Kirov [ un lider comunist din Leningrad, decedat în 1934 – probabil ucis la comanda lui Stalin]. Dar uneori textul care acompania filmul nu numai că devia de la dovezile istorice dar părea ambiguu. De exemplu, în film vedeai bucuria vieții și entuziasmul spiritual al oamenilor ce construiau socialismul, în timp ce comentatorul documentarului vorbea despre represiune și cenzură.”

Cele mai multe femei vârstnice însă au fost îngrozite de efectele războiului din Afghanistan, care le ucidea sau schilodea copiii. Când reformele lui Gorbaciov a fost supuse unui test de popularitate ad-hoc, cu ocazia puciului în 1991, tinerii și tinerii adulți au ieșit în stradă să apere regimul iar pensionarele au privit puciul mai degrabă cu antipatie.

Rusia acum

Să privim:

Tinerii și adolescenții care ies în stradă și protestează împotriva războiului sunt admirabili, având în vedere riscurile colosale la care se expun. Dar, cu prudență, aș afirma că nu au masa critică pentru a schimba lucrurile. De fapt, din toate cele patru grafice din acest articol, Rusia anului 2022 e societatea cea mai puțin tânără.

Mergând în profunzime, există două elemente-cheie în Rusia prezentă: femeile de 50-75 ani și o masă colosală de adulți cu vârsta între 30 și 44 ani.

Evit să cred că primul grup ar putea demara proteste masive în urma pierderilor suferite în Ucraina, chiar dacă acele pierderi înseamnă fii și nepoții lor. Cel mult ele pot susține de la distanță eventuale schimbări sau se pot diviza, exact precum predecesoarele lor de acum 37 de ani.

În rândul oamenilor de 30-44 ani, însă, se joacă destinul Rusiei și al lui Putin. Sancțiunile pot avea un efect hotărâtor asupra lor, întrucât vorbim de oameni care abia încep să-și așeze cariera și familia pe baze temeinice, prăbușirea economiei retezându-le speranța.

În același timp ei sunt la o vârstă la care dețin energia necesară protestelor. Iar când acești oameni vor ieși în stradă, spre deosebire de hipsterimea marilor orașe vor fi extrem de greu de oprit.

Aș face aici o paralelă cu evenimentele din București din decembrie 1989: pe data de 21 seara protestul din Piața Universității a fost definit de (puțini) elevi și studenți, masacrați de forțele de ordine fără prea multe ezitări. Când a doua zi muncitorii în vârstă de 30+ ani au ieșit din uzine, regimul s-a frânt.

Ce alte lucruri știm deja?

Astfel, statul rus e pus în fața unei dileme fascinante. Concentrarea mijloacelor de represiune în cele două mari orașe ar fi o eroare. În același timp, dispersarea, pentru a acoperi orice potențială scânteie, face ca forța întregii mașinării de represiune să se dilueze fatal: Federația Rusă are nu mai puțin de 95 de localități cu 200 de mii de locuitori sau mai mulți.

Însă Rusia țaristă a fost cutremurată de fiecare din războaiele moderne pe care le-a dus. Două dintre ele s-au încheiat cu revoluții iar alte două cu schimbarea țarului.

Într-o societate cu probleme de fel și chip, conflictul militar a fost întotdeauna acea cantitate de apă extra, care a dat peste buza paharului. Paradigma țaristă despre care am scris mai sus e superbă pentru elite, care și înainte de 1917 și după 2000 trăiau/trăiesc într-un lux inimaginabil.

Însă ea este fragilă.