Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

Ana Tepșanu

Viața

15/07/2026

Plaja Gostinu se află pe Via Danubiana, un traseu eco-turistic de-a lungul Dunării, care-și propune să creeze o rețea sustenabilă prin care să stimuleze economia locală și să sprijine conservarea biodiversității și a patrimoniului cultural de pe malul Dunării. 

De multe ori, când vorbim despre Dunăre, ne ducem mai degrabă cu gândul la Deltă, unde al doilea cel mare mare fluviu al Europei se desface într-o rețea de canale și lacuri și creează un ecosistem vibrant, unde natura prosperă în toată diversitatea ei. Însă, dincolo de frumusețea Deltei, tindem să uităm că Dunărea conturează sudul țării noastre, de-a lungul a peste 1000 de kilometri, până ajunge să se verse în Marea Neagră. 

Cei de la Asociația MaiMultVerde (MMV) și-au propus să ne încurajeze să descoperim locurile și peisajele mai puțin cunoscute care se întind de-a lungul apei, și au creat Via Danubiana, o inițiativă care vizează amenajarea unui traseu ecoturistic de 1.075 de kilometri de-a lungul Dunării, de la Baziaș la Sulina, prin cele douăsprezece județe riverane, cu obiectivul de a fi integrat în ruta EuroVelo 6, care leagă Oceanul Atlantic de Marea Neagră. 

Via Danubiana este un proiect care va conecta, etapizat, cele 12 județe dunărene. În prezent traseul este dezvoltat în județele Giurgiu și Teleorman și urmează să fie extins în Călărași. Fie că alegi să o parcurgi la pas sau cu bicicleta, Via Danubiana te va purta pe pajiști, prin păduri, prin orașe și așezări rurale istorice. 

Traseul a luat naștere în 2024, pe cărările din județul Giurgiu, unde au fost montate primele borne care să-ți ghideze călătoria și care dau identitate vizuală proiectului, urmate de 70 de kilometri marcați de traseu, și de încă 110 kilometri marcați doar în județul Teleorman. Până la finalul anului 2026, traseul va fi extins cu încă 100 de kilometri, în județul Călărași. Traseul este semnalizat prin marcaje și indicatoare discrete, amplasate pe drumuri existente: pe diguri, în apropierea apei sau prin zone naturale, și este gândit pentru a fi parcurs pe jos, cu bicicleta sau cu caiacul. 

Întreg demersul celor de la MaiMultVerde este un prilej ca tu să cunoști îndeaproape oamenii, tradițiile și bucatele locale, și pentru a stimula dezvoltarea comunităților locale prin valorificarea sustenabilă a patrimoniului natural, social, istoric și cultural. În clipa de față, MMV a dezvoltat un ghid al Călătorului (pentru Giurgiu și Teleorman) care include atât punctele importante de pe traseu (istorice și culturale), variante de cazare și restaurante, cât și informații despre biodiversitatea din zonă, alături de un Tracking GPS care-ți va fi util în expedițiile tale.

O excursie de-o zi la Gostinu - drumul

La început de iulie, într-o zi mai puțin caniculară, am plecat din București cu mașina spre Gostinu, alături de Alexandra Tomescu, explorator comunitar și cultural, care cunoaște bine locul și care s-a implicat ani la rând în Grupul de Inițiativă Giurgiu. 

Pe măsură ce lăsăm Capitala în spate, peisajul începe să se schimbe și mergem de-a lungul câmpurilor întinse, trecem prin satele Oinacu și Braniștea, pe o șosea împrejmuită de copaci înalți. În timp ce eu mă minunez de peisajul verde din jur, Alexandra îmi atrage atenția asupra unor detalii importante, care pot fi ratate la prima vedere. Pe timp de noapte, drumul nu este iluminat, iar lipsa limitatoarelor de viteză îi face pe unii șoferi să circule mult prea repede prin zonă, ceea ce reprezintă un pericol pentru fauna locală. Dihori, bursuci, vulpi și alte animale sălbatice traversează adesea șoseaua, iar multe nu reușesc să ajungă de cealaltă parte. 

Mai mult, adaugă ea, în vegetația abundentă prezentă aici, apar tot mai des grămezi de deșeuri abandonate. Unele sunt aduse chiar din București de oameni care răspund la anunțuri pe OLX, lăsate de cei care caută oameni să le preia mobila veche. Practic, anumiți cetățeni vin să ia bunurile dintr-o casă și, în loc să le ducă într-un loc special amenajat pentru asta, le ascund în stufărișul câmpurilor de lângă Dunăre, unde pot trece luni bune până să fie descoperite și luate de acolo. 

În cele din urmă ajungem la Gostinu, ultimul popas înainte de Dunăre. Oprim la magazinul „Crinuța și Rebeca”, singurul din apropiere de unde-ți poți lua ce mai ai nevoie pentru plajă (dacă n-ai venit pregătit de acasă), fie că vorbim de o cafea, un colac, apă sau ceva dulce, și ne întâlnim cu Florin Bold, un localnic care a redescoperit frumusețea Dunării giurgiuvene (oraș în care a crescut) după câțiva ani petrecuți în agitația Capitalei. 

Florin îți poate fi ghid prin istoria orașului Giurgiu, te poate plimba cu caiacul pe Dunăre și îți poate arăta unele dintre principalele insule iubite de localnici. Tot el te poate conecta cu alți oameni din comunitate, fiind printre fondatorii aWhere14, o asociație giurgiuveană care vrea să promoveze colaborarea locală.

O minunăție a naturii

Odată ce dăm de apă, se instalează și liniștea. În spate e pădurea, în zare insulițele unde diferite păsări se bucură de soare. „Pe Dunăre nisipul se schimbă. Tot timpul apare o mică plajă, care dispare anul următor, în funcție de cum crește apa”, explică Florin. În același timp, Alexandra îmi arată „apartamentele” lăstunilor de mal (cea mai mică rândunică din țara noastră, de culoare brun-cenușie pe spate și albă pe burtă), cuiburile lor, sub forma unor mici găurele în peretele abrupt de pământ, chiar acolo unde drumul s-a surpat spre Dunăre.

Păsărelele cântă și ce mă bucur că pot să le aud, în locul claxoanelor, ambulanțelor, mașinilor sau motoarelor de pe bulevardele urbei. În pădurea asta, continuă Alexandra, sunt nenumărate specii, precum grangurele, dumbrăveanca, prigoarea sau diferite tipuri de ciocănitori, cum ar fi cea neagră sau cea verde. Nu lipsesc nici șacalii, porcii mistreți, căprioarele, bursucii, vulpile, sau, în apropiere de apă, vidrele, șerpii sau broaștele țestoase de baltă.

Mai mult, pădurea de la Gostinu nu este una clasică, ci o pădure de luncă, dominată de specii hidrofile, adaptate la soluri umede și la inundații periodice. Protagoniștii sunt plopii (albi și negri), sălciile, dar și ulmii, iar în interiorul ei, zice Alexandra, dacă alegi să o explorezi la pas sau cu bicicleta, pe traseul marcat cu albastru Via Danubiana, poți găsi și stejari. Pădurea funcționează ca o barieră naturală împotriva eroziunii solului provocată de viiturile Dunării și oferă o zonă tampon esențială pentru biodiversitatea locală. Atunci când nivelul apei crește, primăvara sau după ploi abundente, ea pătrunde printre arbori și transformă pădurea într-un adevărat ecosistem acvatic temporar. 

Vara, plaja este extinsă, pentru că mergi practic „pe fundul apei” și poți vedea rămășițe de vegetație sau de scoici. Fie că faci o plimbare sau stai la plajă, este o opțiune excelentă de a te rupe de zgomotul orașului. Plaja de la Gostinu este un loc cu adevărat special, o bucurie a naturii, care merită să fie protejată și prioritizată.

Gostinești sau „Vama Veche” de la Dunăre

„Când eram în liceu, veneam aici cu un prieten, pentru că bunicii lui erau din Gostinu. El știa de la ei de locul ăsta. Pe atunci nu mulți știau, doar localnicii și atât. Era virgin. Toată plaja era goală, doar pentru noi”, își amintește Florin. Cu timpul, din ce în ce mai mulți au aflat despre această plajă și treptat și sigur au transformat-o în „Gostinești”, adică într-un loc aglomerat și plin de mașini, terase și gunoaie. „Baruri, baruri, baruri. Veneau oamenii cu skijet-uri, ATV-uri. Era praf și nu mai zic de gunoi, arăta rău de tot”, adaugă el. Dintr-un spațiu ferit de urmele modernizării, acum devenise un loc zgomotos și murdar.

Alexandra, care vine de ani de zile aici și a participat la numeroase acțiuni de ecologizare a plajei, îmi vorbește despre potențialul locului și de idealul de a rămâne natural și accesibil. Via Danubiana poate fi un bun prilej pentru ca oamenii din jur să prindă curajul de a schimba lucrurile în bine, iar autoritățile să se mobilizeze și să se implice, astfel încât zona să fie cât mai curată și prolifică. Încă nu există opțiuni de cazare în zonă sau puncte gastronomice locale, așa că dacă vrei să parcurgi traseul cu bicicleta sau pe jos, dormitul sub cerul liber, la cort, rămâne cea mai bună opțiune.

„E un loc sălbatic, ia-ți gunoiul după tine”

E ironic faptul că oamenii vin aici să se bucure de natură și locurile frumoase, se simt bine, se relaxează, își aduc cu ei tot ceea ce au nevoie, iar la final pleacă și le lasă în urma lor, fără nicio urmă de remușcare. Deși există tot felul de pancarte care semnalează ca vizitatorii să nu lase gunoaie în urmă lor, ele sunt adesea invizibile pentru mulți dintre trecători.

„E un loc sălbatic, ia-ți gunoiul după tine”, spune Florin. „Frumusețea locului stă tocmai în sălbăticia lui”, adaugă Alexandra.

Statisticile spun că Dunărea transportă anual, doar pe teritoriul României, aproximativ 100 de tone de plastic, iar una dintre plăcuțele puse în zonă de MMV împreună cu cei de la Cu Apele Curate, ne atenționează asupra celor „Top 10 obiecte găsite pe plajă”: pe primul loc sunt țigările, urmate de ambalaje alimentare, PET-uri și pungi de plastic. 

La plajă la Gostinu nu există nici pubele sau coșuri de gunoi, deși Alexandra, împreună cu grupul de inițiativă, au montat unele la un moment dat, dar a apărut problema ridicării gunoiului de către autorități. Așa cum apare notat și în Ghidul Călătorului - Giurgiu, nu este întotdeauna clar, de-a lungul Dunării, ce instituție este responsabilă pentru managementul fluviului – unele sunt responsabile doar de intravilan (și doar de partea de pe uscat), altele se ocupă doar de pădurile din jur sau doar de corpul de apă. Ceea ce îngreunează în multe situații și găsirea unui răspuns la întrebarea: „De aici cine ar trebui să ne ridice gunoiul?”. 

Simplu fie spus, atâta vreme cât autoritățile nu creează un sistem eficient în zonă, eforturile ONG-urilor sau cele ale cetățenilor responsabili care se străduiesc să curețe locurile naturale sunt în van. „Via Danubiana își propune, așadar, să aducă oamenii mai aproape de Dunăre și să-i ajute să relaționeze cu fluviul. Doar dacă ne întoarcem cu fața către apă, îi înțelegem rolul benefic în viețile noastre și alegem să o protejăm, putem să-i devenim ambasadori și să colaborăm ca s-o putem păstra cât mai curată”, mai apare notat în ghid și ar fi un lucru extraordinar să se întâmple așa.

O mică schimbare poate face diferența

Via Danubiana este o inițiativă care are toate șansele de a schimba lucrurile în bine. Pe lângă faptul că te ajută să explorezi zone naturale, dar vulnerabile, să iei contact cu frumusețea și diversitatea naturii, dezvoltă și un awareness în conștiința locală. Transformările nu sunt procesate la adevăratul lor potențial, dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă. Cu răbdare, încet și sigur, mici pași încep să fie făcuți. Lucrurile bune se lasă așteptate, așa se zice, nu?

Ei bine, la Gostinu, unde se putea ajunge cu mașina până la plajă, din cauza drumurilor repetate ale oamenilor pe patru roți, drumul de coastă s-a tot surpat de-a lungul anilor, îmi spun Florin și Alexandra. Din 2026, o mică schimbare a fost creată, iar o diferență s-a văzut instant: a fost pusă o barieră! Mașinile nu mai pot să circule până în buza apei, iar vizitatorii sunt invitați să-și lase autovehiculul în parcarea naturală gratuită și să o ia frumos la pas, în cântec de păsărele. 

Inițial bariera era din metal. Românii au tăiat-o cu flexul, pentru că nimic nu-i oprește când vor cu adevărat să ajungă undeva cu mașina, nu? Apoi a fost săpată o groapă înaintea barierei, pentru ca, în cele din urmă, să fie montate două blocuri de beton masive, ca lucrurile să fie clare pentru toată lumea. Impactul imediat? Zero mașini pe plajă și mult mai puține gunoaie. „Oamenii sunt comozi. Sunt comozi și leneși. Nu vor să facă drumul ăsta de aici până la plajă”, spune Florin. 

La borna Via Danubiana, de unde poți merge pe jos, pe lângă pădure, spre plajă sau cu bicicleta, sunt puse mai multe panouri de informare privind flora și fauna zonei, cât și un set de reguli despre cum ar fi bine să ne comportăm în natură. Fix în acel loc stau și gunoaiele. Tot gunoaie vei găsi și în câteva colțuri de plajă, fix acolo unde va fi apa când va crește Dunărea, sau aruncate prin vegetația abundentă din pădure.

Și Florin și Alexandra spun că situația este mult mai bună față de anii trecuți. Dar dacă-ți pasă de astfel de locuri, n-are cum să nu te frustreze faptul că nu știm să avem grijă de ele sau că autoritățile nu se pun de acord să miște o serie de acțiuni concrete pentru a proteja zona mai bine.

Un exercițiu de imaginație

Când am fost eu la plaja Gostinu am găsit-o aproape liberă: am văzut pescari liniștiți ascunși în coasta malului, cupluri care profitau de umbra pomilor, dar și familii cu copii care se jucau liberi lângă apă. Am văzut și câțiva oameni în apă, unii care chiar adunau scoici de pe fundul ei, deși este o zonă unde scăldatul este interzis, nu există salvamari, iar curenții sunt extrem de puternici, chiar și la o adâncime foarte mică. 

Mi-a sărit în ochi și un grup de prieteni care au ajuns la plajă cu șalupa, și care făceau un picnic strânși în jurul unei mese de lemn. Și, mai târziu, oameni pe bicicletă sau la pas, cu lada frigorifică într-o mână, cu plase și umbrelă în alta. 

Potențialul zonei există, se vede și se simte. Se pot face lucruri aici care să vină în completarea naturii și care să creeze confort și siguranță pentru turiști. Coșuri de gunoi, mici terase adaptate mediului, fără boxe și plastic, de unde-ți poți lua o apă rece, plase puse în anumite zone de apă (așa cum au anumite secțiuni din Serbia), astfel încât să nu existe pericol pentru cei care fac baie, un salvamar cu program redus, un drum iluminat. Nu e nimic imposibil de atins în această listă, ci e nevoie doar de un pic de atenție. Iar atenția și grija sunt elementele de bază pentru a genera o schimbare pozitivă. 

Scurtă oprire în Giurgiu

În Giurgiu există câteva mici plaje unde locuitorii pot ajunge dacă își doresc, dar care nu sunt amenajate sau îngrijite. Insula Mocanu, unde se poate ajunge doar pe apă, încă se bucură de intimitate, dar, spre exemplu, plaja veche din oraș, un loc cu istorie, încă din vremea interbelică, este acum plină de mașini trase până în buza apei, unde oamenii vin să se dea cu skijet-ul sau cu barca.

Câinii vagabonzi te pot speria la o primă vedere, unde mai pui că seara drumurile nu sunt deloc iluminate, așa că ar fi recomandat să nu umbli singur. Și aici, așa cum spune Alexandra, există potențial. E frumos. Vezi Podul Prieteniei care ne leagă de bulgari, vezi natura și vezi Dunărea în toată splendoarea ei. Fără mașini, cu mai multe coșuri de gunoi, cu mici chioșcuri sau umbrele din paie, lucrurile ar sta diferit. 

Lângă plaja veche, există o altă mică plajă, insula Ciobanu, unde ajungi printr-o pădurice - e o mini-aventură până dai de apă, dar, din fericire, aici nu poți ajunge cu mașina. E un colț de liniște și nu foarte populat, unde oamenii ajung la pas. Nu există un magazin în apropiere de unde să-ți iei o apă sau ceva de ronțăit, dar nici atât de multe gunoaie pe traseu. Insula servește ca habitat pentru păsări acvatice, pești și alte specii de faună sălbatică, și contribuie la biodiversitatea generală a zonei. 

Pe Via Danubiana te poți plimba (pe jos sau cu bicicleta) și pe lângă digul care înconjoară orașul, prin pădurea Cama, unde, în interiorul ei, a fost amplasată a doua bornă a traseului. Este prima pădure comunitară din România, plantată de MMV în 2021, aflată la doar 10 minute de centrul orașului Giurgiu, lângă Cetatea Giurgiu, construită în secolul al XIV-lea de Mircea cel Bătrân.

Traseul ecoturistic Via Danubiana își continuă drumul și invită pe toți cei care iubesc natura să-l exploreze. Inițiativa rămâne un prilej extraordinar pentru ca oamenii și autoritățile să colaboreze, să vadă schimbările pozitive pe care le pot aduce, cât și micile gesturi pe care le pot face, astfel încât să contribuie la viitorul zonei. 

Dacă fiecare dintre noi, așa cum aducem lucruri cu noi pe plaje, în păduri sau în diverse alte locuri, le-am și lua înapoi, transformarea pozitivă ar fi cu un pas (colosal) mai aproape de a fi realizat. Vrem atât de des să fugim de orașe, să ne relaxăm în natură și să profităm de „ajutorul” ei în viețile și mințile noastre - noi de ce n-am ajuta-o la rândul nostru?

Susținător al acestui proiect editorial, Lidl România este implicat în proiecte de protejare a mediului. Un exemplu în acest sens este inițiativa Cu Apele Curate, inițiată în 2019, în parteneriat cu Asociația MaiMultVerde, cu scopul de a combate și preveni poluarea cu plastic a apelor Dunării, prin implicarea membrilor comunităților și autorităților publice din localitățile riverane fluviului și afluenților. Prin campanii de conștientizare la nivel comunitar, educație și implicarea activă a publicului, programul Cu Apele Curate vizează creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul poluării cu plastic asupra ecosistemelor acvatice și promovarea schimbărilor de comportament pentru reducerea și prevenirea acestei probleme.

De asemenea, își propune prin acțiuni de advocacy sensibilizarea autorităților locale și centrale în privința pericolului poluării cu plastic, pentru a sublinia importanța urgentă a acțiunilor concrete în acest sens. Pe parcursul derulării programului a fost urmărită diminuarea poluării cu plastic, prin organizarea de acțiuni de colectare a deșeurilor existente pe malurile și luciul apelor și prin măsuri de prevenire a deversărilor viitoare, dar și prin implementarea unor modele de bună practică și inițierea unor proiecte speciale în domeniul protejării apelor. În perioada 2019-2025 au fost organizate 361 de acțiuni de igienizare, cu 12.708 voluntari implicați și 527 de tone de deșeuri de plastic colectate.