România are peste 9 milioane de hectare de teren agricol. Foto: Lucian Muntean

Pământurile (I): Timiș

„Nu îmi doresc ca pământul să fie vândut la străini. Îmi doresc să fie utilizat de comunitățile locale, pentru că e o resursă pe care greu o puteți obține din altă parte. Dacă o pierdeți, cu greu puteți s-o obțineți înapoi. Însă, oricâte legi am da la nivel național pentru a legifera vânzarea pământului către străini, nu pot aceste legi să înlocuiască dorința dumneavoastră, a proprietarilor, de a vinde sau nu pământul, de a-l vinde sau a-l valorifica la nivel local.”

Premierul Dacian Cioloș a făcut această declarație luna trecută, când a lansat Programul de măsuri privind dezvoltarea clasei de mijloc la sate.

Dar existența unei clase de mijloc în mediul rural se lovește de fenomenul pe care sectorul non-profit îl denumește land grabbingacapararea pământurilor deținute de localnici.

„Acapararea” presupune că micul proprietar este, cel mai adesea, constrâns să vândă la prețul pe care i-l oferă cumpărătorul, fie pentru că e sărac, fie pentru că nu e conștient de valoarea pământului său.

Despre acest fenomen există doar statistici neoficiale, pentru că termenul de land grabbing nu a intrat în limbajul juridic și administrativ.

Cu toate acestea, într-un raport întocmit la cererea Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European, raport dat publicității în 2015, se spune că circa 20-30% din terenul agricol al României este controlat de investitori din UE, iar încă 10%, de investitori din afara UE.

Statisticile pe care se bazează raportul au fost concepute de un grup de lucru de la Eco Ruralis, ONG cu sediul în Cluj-Napoca.

Ce îi atrage pe investitori în România?

Răspunsul apare pe site-ul unui fond de investiții german, Agrarius.de, care a cumpărat pământ în județul Timiș:

„România are 9,4 milioane de hectare de teren arabil, una dintre cele mai mari suprafețe din Europa (Germania deține 11,2 milioane de hectare), are prețuri foarte scăzute, disponibilitatea terenurilor este mare, în acest moment este încă posibil să creezi arii mari, consolidate, 55% din teren este administrat prin ferme mici și foarte mici, potențialul de creștere al valorii terenurilor, printr-un management eficient, este considerabil, se garantează dreptul la proprietate și siguranța legală, grație apartenenței la UE.”

Avantajele unei investiții agricole în Banat, prezentate pe site-ul fondului de investiții Agrarius.

Piața vânzării de terenuri agricole în România este în creștere. De pildă, compania de real-estate Hitch & Mosher anunța luna trecută că, în perioada 2011-2015, a intermediat tranzacții cu peste 15.000 de hectare de teren agricol din vestul țării.

„Pentru investitorii de calibru, comasarea terenurilor este un element de importanță strategică, permițându-le, astfel, să atingă suprafața optimă, dând astfel sens investițiilor complete în utilaje și tehnologie, iar, sub aspect operațional, să devină eficienți și să genereze profit”, se arată într-un comunicat dat publicității de Hitch & Mosher.

Un alt motiv care stârnește interesul investitorilor sunt subvențiile de stat care se acordă prin APIA (Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură).

*

România a liberalizat piața funciară la 1 ianuarie 2014, conform obligațiilor incluse în Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană. Până atunci, investitorii străini puteau cumpăra teren agricol doar prin intermediul unor societăți comerciale. Acum, și persoanele fizice străine pot achiziționa pământ arabil în România.

În Polonia, spre exemplu, cetățenii din UE, precum și cei din Islanda, Liechtenstein și Norvegia pot cumpăra maximum un hectar de teren agricol fără permis. Pentru orice suprafață mai mare, investitorii au nevoie de o aprobare guvernamentală, iar terenul poate fi doar  concesionat.

Ungaria a încercat să se protejeze, avansând o interdicție pentru cetățenii străini de a cumpăra teren arabil. Teoretic, străinii pot doar să ia în arendă, și numai suprafețe de până la 300 de hectare, pentru maximum 10 ani.

Timp de cinci zile, PressOne vă prezintă un serial despre cele mai mari suprafețe compacte de teren agricol deținute de investitori români și străini în șapte județe: Timiș, Călărași, Ialomița, Iași, Tulcea, Brăila și Galați.

Am folosit și comparat datele din raportul Eco Ruralis 2015 cu informații solicitate de la filialele județene ale APIA și de la Agenția Domeniilor Statului (ADS), precum și cu informații din presa locală și centrală.

Tabloul compactării terenurilor agricole din cele șapte județe ne arată cât de slab este statul român.

Fermă românească. Foto: site-ul Ingleby

Latifundiari din Timiș

SC Crosswind SRL este controlată de un grup de firme daneze.

În statisticile APIA, figurează cu o suprafață declarată de peste 11.000 de hectare, pentru care în 2014 a încasat a doua cea mai mare subvenție acordată în județul Timiș, aproape 1,8 milioane de euro.

Potrivit ziarului local tion.ro, 75% din Crosswind SRL aparține firmei Green Gate SRL (la rândul său, deținută în proporție de 100% de Ingleby), iar 25%, direct celor de la Ingleby Denmark A/S.

De pe site-ul grupului Ingleby aflăm că firma Crosswind are 11.900 de hectare de teren arabil, pe care plantează rapiță, porumb, soia, floarea soarelui, grâu și sorg.

Terenurile pe care le-au pus laolaltă se află înspre granița Timișului cu județul Caraș-Severin, între Șipet și Sacu, iar sediul firmei se află în satul Victor Vlad Delamarina.

Potrivit Eco Ruralis, Crosswind SRL este administrată de Koefoed Hans Henrik Brandt și Rosgaard Bent.

Compania daneză Ingleby a mai cumpărat teren în județele Argeș și Dâmbovița, în zona localităților Conțești și Dudești. E vorba de peste 7.200 de hectare de pădure.


SC Emiliana West Rom deține, potrivit propriului site, 10.000 de hectare de teren arabil în zona unor localități aflate aproape de granița României cu Serbia, la Dudeștii-Vechi – Vălcani – Teremia.

În statisticile APIA, Emiliana figurează cu o suprafață declarată de 10.500 de hectare, pentru care în 2014 a primit subvenții de 8,34 milioane de lei.

Firma e înființată în 2000 și este „investiția unui om de afaceri italian”.

Potrivit Eco Ruralis, administratorul e Luciano Martini, iar unul dintre acționarii principali este compania italiană Unigra SRL, care procesează uleiuri vegetale. Emiliana West Rom SRL cultivă grâu, orz și floarea soarelui.

Casa Jurnalistului a tratat pe larg acest caz, într-o investigație despre cumpărarea pe bucăți a satului Dudești. Între sătenii din Dudești și investitorul italian, situația rămâne tensionată.

Ferma Emiliana e una dintre cele mai mari din țară.

VoitegSC Agro Nevada Tim este deținută de un român, arendașul Mateiu Corvin, și controlează o suprafață declarată de peste 6.400 de hectare, potrivit APIA Timiș.

În decembrie 2015, Economica.net anunța că Mateiu Corvin este protagonistul „afacerii anului”. El cumpăra, atunci de la SC Davide Agri, reprezentată de Adrian Romulus Mocanu și de un italian pe nume Marchionnu Ruggero, 142 de hectare în Voiteg, localitate situată la circa 30 de kilometri din Timișoara.

Într-un final, românul a plătit 1,3 milioane de euro. APIA a virat către Agro Nevada Tim, în 2014, o subvenție de 1 milion de euro.

Agro Nevada cultivă orez.


Jimbolia San GiorgioSC Agricola San Giorgio, înregistrată în județul Arad, a fost implicată într-o afacere dubioasă cu mită și fonduri europene.

Administratori sunt familia Conti din Italia, potrivit Eco Ruralis. Aceștia dețin, conform inventarului APIA, aproape 5.000 de hectare în zona Jimbolia din Timiș.

Într-un comunicat al DNA citim că, în anul 2000, Agricola San Giorgio i-ar fi dat 120.000 de dolari directorului Direcției Generale Economice și Relații Bugetare din Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Scopul – eliminarea ofertantului concurent și câștigarea unei licitații organizate cu ocazia privatizării SC JimTim Jimbolia.

Procurorii i-au trimis în judecată și pe directorul din Minister, și pe directoarea unității SAPARD care ar fi intermediat mita. Ambii au fost condamnați. Celălalt ofertant în licitația pentru JimTim a fost o societate a lui Ovidiu Tender.

Situația subvențiilor pe suprafață acordate de APIA Timiș în 2014.

SC Falstaff apare pe site-ul Ministerului Finanțelor ca fiind fondată în 2005. La sfârșitul anului trecut figura ca fiind desființată prin fuzionare. Potrivit ultimului bilanț depus pe 2014, cifra de afaceri netă se ridica la peste 15 milioane de lei.

APIA i-a acordat în 2014 o subvenție de 3,3 milioane de lei pentru o suprafață de teren arabil de 4.700 de hectare.

Într-un document al Direcției Agricole din Timiș, datat 2010, Falstaff apare ca fiind administrată de un anume Lino Rosela, la fel ca alte două societăți – SC Otello și SC Alzira.

Toate trei sunt înregistrate în orașul Gătaia, situat la granița de județ cu Caraș-Severinul. Otello și Alzira au fost radiate în 2014.


Pont Agrinvest SRL deține aproximativ 4.200 de hectare la Carani, în nordul Timișului, înspre granița cu județul Arad. În statisticile APIA figurează că în 2014 a încasat 3 milioane de lei din subvenții. La ultimul bilanț depus la Ministerul Finanțelor figura cu venituri totale de 14,4 milioane de lei.

În Timiș, la Oravița, activează și un concern danez – AgriInvest, extins și în județele Prahova și Teleorman, la Mizil, respectiv Videle.

Potrivit propriului site, AgriInvest deține în localitățile menționate 3.700 de hectare, 3.200 de hectare și, respectiv, 3.800 de hectare. Consorțiul operează în România prin următoarele firme: Agri Consortium Oravița SRL, Agri Trade Oravița SRL, Agri Consortium Videle SRL, Magica Amaru și Amaru Trade SRL.


sinagroSC Agroindustriala Sinagro Sânnicolau Mare SA este un mamut agricol rezultat în urma privatizării IAS-urilor din zona satelor Dudeștii Vechi și Cheglevici, aflate în vestul localității Sânnicolau Mare.

Suprafața deținută, modul în care s-a făcut privatizarea IAS-ului Sinagro, administrat anterior de Agenția Domeniilor Statului (ADS), au făcut obiectul unor anchete derulate de procurori, dar și de Corpul de Control al Ministerului Agriculturii.

Presa locală nota în 2013 că, după privatizarea survenită la începutul anilor 2000, rămăseseră încă neclare „vânzările de clădiri și terenuri făcute din patrimoniul unității, la prețuri foarte mici și pe ultima sută de metri, cu câteva săptămâni înainte de privatizare”.

„Imediat după privatizare, au început alte permutări cu terenuri, iar patrimoniul imobiliar al Sinagro a făcut obiectul unor transferuri succesive în care, la un moment dat, se oficializau schimbări de statut ale terenului I.A.S.-ului prin documente parafate de Primăria Cenad, deși titulară pe respectivele suprafețe era Primăria Dudeștii Vechi”, scria Timpolis.

Agroindustriala Sinagro deține aproximativ 4.100 de hectare de teren arabil.


Exim Agro Ovis MPS este deținută, potrivit agrointel.ro, de un medic veterinar, Paul Stelică Mălăeștean, care are o avere estimată la 12-15 milioane de euro.

Stelică Mălăeștean este asociat la Oveg MPS, Exim Agro Ovis MPS SRL și deține 50% din firma M&I Group SRL, care operează Hotelul Savoy din centrul Timișoarei.

„Potrivit datelor centralizate de către Agenția de Plăți si Intervenție pentru Agricultură (APIA), bănățeanul cultivă peste 3.300 de hectare prin intermediul companiei Exim Aro Ovis MPS SRL. Mai mult de jumătate din suprafețe sunt cultivate cu grâu”, scrie agrointel.

Doar circa 1.000 de hectare îi aparțin acestui investitor, restul fiind luate în arendă de la localnici sau de la ADS. Zona explotată de el se află înspre Lipova, la granița Timișului cu Aradul.


SC Banat Beet SRL este o societate înființată în 2009 și, potrivit Eco Ruralis, are printre acționari o persoană fizică din Danemarca, Werner Georg, și o companie imobiliară din Germania, Aktiva Beteiligungs AG.

Deține spre cultivare 3.200 de hectare în Peciu Nou, dar o parte a terenului este arendată. Din declarația sa de avere, aflăm că fostul șef al departamentului Calculatoare din cadrul Politehnicii Timișoara, Horia Ciocârlie, se număra printre cei care au arendat teren arabil celor de la Banat Beet.

În martie 2014, societatea figura pe lista celor intrate în insolvență și are mai multe procese nesoluționate înregistrate la Tribunalul Timiș.


SC Agrofarine SRL au în administrare aproximativ 3.100 de hectare în zona orașului Deta, lângă Timișoara. Acționarii identificați de Eco Ruralis sunt danezi – Pedersen Flemming Refstrup și o persoană fizică, Bredtmann Felix.

Într-un document administrativ din 2013, Agrofarine figura în lista contribuabililor somați de municipalitate pentru neplata taxelor și impozitelor.

*

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...