Oportunitatea momentului: neîncrederea în instituțiile statului poate redeschide dialogul între Societate și Justiție

Dani Sandu

Colaborator

Unii oameni din presă sau societatea civilă au prezentat discuțiile despre justiție de zilele astea ca un subiect ce ar distrage atenția de la ”ce este cu adevărat important”, precum alegerile din București. Însă la o analiză mai atentă, nu prea există un subiect mai important pe termen mediu-lung decât încrederea cetățenilor în sistemul de justiție și în instituțiile statului, în general.

Iar în România această încredere în instituții este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Un Eurobarometru din 2024 ne arată în ultima treime a țărilor UE27 în privința încrederii în servicii și instituții publice locale, precum guvern, parlament, poliție sau sistemul medical. În termeni de criza încrederii în instituții, chiar nu există un subiect mai important.

Justiția nu este doar încă una din instituțiile în care lipsește încrederea în România. Are o importanță mult mai mare. Există un consens destul de larg în literatura de specialitate din psihologie socială și științe politice că sistemul de justiție funcționează ca „generator de meta-încredere”, deoarece buna sa funcționare oferă o garanție împotriva posibilelor abuzuri din alte sfere.

Atunci când oamenii cred că abuzurile și nedreptatea sunt sancționate, că regulile se aplică egal și că un comportament în acord cu legea este răsplătit, încrederea se generalizează la nivelul întregului stat.

Mai simplu spus, justiția este traducerea în fapte a contractului social; unde aceasta este percepută ca disfuncțională dispare și instinctul de a respecta legea.

Neîncrederea este o criză în sine

Încrederea în Justiția din România s-a degradat constant în ultimele luni. Fără a discuta despre meritele argumentelor neapărat, să le trecem în revistă. În timp ce România ia măsuri drastice de austeritate, magistrații primesc condiții de pensionare mult mai generoase în România decât egalii lor din Uniunea Europeană. Mai mult, aceștia se luptă cât pot de strâns să-și păstreze aceste avantaje.

Odată stabilit cât de bine finanțați sunt magistrații, documentarul Recorder a vorbit cetățenilor și despre ineficiența lor, acuzând o rețea informală din interiorul sistemului juridic ce a dezvoltat mecanisme instituționale pentru a întârzia dosarele unor acuzați cu legături politice până la prescriere. Cu exemple: cazul Marian Vanghelie, cazul Popoviciu, cazul Burci, nume cunoscute destul de larg în România, ale căror arestări au fost prezentate ca victorii ale statului de drept – toate au avut un final comun: tergiversare strategică urmată de prescriere.

Combinat, mesajul a fost dur: magistrații primesc multe și fac puține.

Percepția degradării sistemului juridic este suficientă pentru degradarea încrederii generale în stat; un cetățean ce nu are încredere că legile sunt aplicate corespunzător nu se va mai baza pe justiție ca să găsească dreptate; nu va mai reclama autorităților dacă i se cere mită, nu va rezista presiunilor venite de la cei mai puternici dacă nu crede că poate fi apărat de stat.

Din acest punct de vedere, lipsa de încredere este o boală suficient de mare pentru a cere intervenția noastră – și asta chiar înainte de a discuta despre cât de reale sunt acuzațiile aduse șefilor de instanțe sau dacă problema survine dintr-o decizie a Curții Constituționale „ce a bulversat jurisprudența”.

Semnalul pozitiv din interior

Ce e important de notat este faptul că în dinamica generală a încrederii în instituții, această dispută ar putea să dea și motive noi de încredere. Spre deosebire de alte dăți, contestarea unui status quo greșit nu vine doar din social media sau de la Recorder.

Criticile aduse sistemului juridic vin inclusiv de la magistrați – peste 700 de magistrați, aproximativ 10% din magistrații activi din România, au semnat o petiție sprijin pentru acuzațiile prezentate de Recorder. Faptul că aceste critici au fost legitimate din interiorul profesiei transmite un semnal pozitiv foarte important pentru cetățeni. Sigur, pe moment reduce și mai mult încrederea în justiție, dar mai arată și că problema aceasta reală poate avea o soluție din interiorul sistemului juridic.

Aceasta poate fi diferența dintre o criză fundamentală și o oportunitate. Criza este atunci când societatea vede o problemă pe care instituția o neagă, in corpore. Oportunitatea este atunci când și din interior se aud voci care zic „da, și noi vedem o problemă". Atunci se poate crea un spațiu de reflecție și reparație, unde criticii au ocazia de a se exprima și de a contribui la îmbunătățirea situației. Apărătorii sistemului actual și-ar fi dorit continuarea disputei pe bază de bloc, unde „noi, magistrații" se confruntau cu „voi, cei care nu înțelegeți". Ce avem acum, însă, este o fractură reală, de pe urma căreia devine evidentă nevoia unei rediscutări a situației.

Justiția televizată, faza pe scheletele din dulap

Rămânem cu o întrebare apăsătoare după episodul de „apărare a justiției” de joi, 11 decembrie, pus în scenă de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie: câte schelete se mai află prin dulapurile justiției?

Cum a câștigat Danileț la CEDO și de ce magistrații au dreptul să vorbească public despre problemele din Justiție

În final, cauza Danileț v. România privește două postări din 2019 care, citite prin lentila lui decembrie 2025, par niște nimicuri (nu sunt, însă). Acum avem magistrați care s-au ridicat și au vorbit on the record, în ultima săptămână – în interviuri, în social media, în comunicate, în piețe publice – despre nereguli de o extremă gravitate din sistemul judiciar. 

Ce putem spera?

Pe fondul acestui conflict atât de important pentru viitorul încrederii în instituții și a societății noastre în general, apare întrebarea despre cum putem avansa de aici. Multă vreme, soluția pentru a crește încrederea a fost simplă: hai să arătăm cât de mulți oameni băgăm la pușcărie. DNA a devenit un brand național, iar numărul condamnărilor a fost etalonul performanței. Învățați astfel, cetățenii au ajuns să creadă că justiția e eficientă doar când produce condamnări. Dar această logică are două hibe: întâi, creează o sete nesățioasă de sânge – dacă azi vrem 10 ani, mâine trebuie 20; doi, acest mod de a gândi permite abuzuri, pentru că scopul scuză mijloacele.

Există, însă, și un alt mijloc pentru a crește încrederea, iar acesta este creșterea transparenței procesului în sine. Nu doar a verdictului, dar și a drumului până acolo. De ce se întâmplă ce se întâmplă? De ce un dosar stă 5 ani fără să se miște? De ce este posibil ca judecător după judecător să fie îndepărtat de la un caz, ceea ce duce inevitabil la reluarea acelui caz de la 0? De ce se schimbă completul? De ce un judecător e mutat dintr-o secție în alta? La aceste întrebări nu avem răspunsuri, pentru că sistemul e o cutie neagră și inclusiv conferința de presă a conducerii Curții de Apel București arată cât de puține știm și cât de puțin credibile sunt lucrurile ce ne sunt spuse.

Ca societate, trebuie să fim recunoscători pentru oportunitatea de a redeschide subiectul funcționării justiției, pentru că este evident că schimbările recente nu au îmbunătățit situația sau încrederea populației. Mai mult decât oricine altcineva, probabil tocmai Nicușor Dan și Ilie Bolojan ar trebui să fie cei mai recunoscători pentru această situație care le oferă din nou șansa de a beneficia de principalele lor atu-uri politice: faptul că nu sunt asociați nici cu mari anchetați pentru corupție, nici cu decizii ale guvernelor anterioare. Bolojan este premierul austerității extreme, dar este încă perceput drept un om onest.

Cei doi sunt uniți de această percepție de (încă) onestitate, ceea ce face ca ei să fie principalii vizați de așteptările populației pentru a îndrepta situația. Mai mult decât orice, justiția are nevoie de transparență și discuție – atât despre ce n-a funcționat cât și despre ce ar trebui ca să funcționeze ca să evite concentrarea puterii juridice în mâinile prea puținor persoane. Și pe cât posibil aceste discuții să nu fie păstorite de aceiași oameni care sunt acuzați că au generat problema, precum Cătălin Predoiu sau șefii CSM și ÎCCJ.

Poate că Guvernul are acum șansa să reformeze pensiile speciale și mai puternic, împinși de la spate și de presiunea publică, însă acestea au devenit brusc o problemă mult mai mică decât acum o lună. Președintele Nicușor Dan a promis un raport cu date despre problemele din justiție, ce poate va ajuta la începerea unui dialog mai mare, în care să participe și magistrații care văd problemele sistemului actual.

Marea problemă a tandemului președinte-premier este că vor avea nevoie de cooperare și mai strânsă în viitorul apropiat, tocmai pentru că o abordare constructivă cere dialog și răbdare, sub această presiune de a stinge un incendiu în plină desfășurare. Ceea ce s-ar putea să fie dificil în condițiile în care cei doi nu au cooperat bine nici pe vreme senină.

Ce merită reținut despre încrederea în instituții este că ea nu se câștigă cu declarații, ci cu mecanisme de durată.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€