Ură camuflată în „libertate de exprimare”. Curtea de Apel București a anulat amenda dată de la CNCD lui Victor Ciutacu pentru denigrarea jurnalistei Iulia Marin 

Ioana Epure

Director editorial

Una dintre cele mai mari provocări ale meseriei de jurnalist este să te împaci cu faptul că schimbarea contextelor politice, economice sau culturale înclină, de la un moment la altul, și valorile societății în direcții diferite. Faptele rămân aceleași. Dar când contextul se schimbă, se schimbă și felul în care societatea decide ce e „acceptabil” și ce nu.

Însă jurnaliștii trebuie să se adapteze la context fără să trădeze faptele. Să găsească limbajul prin care adevărul ajunge la oameni, chiar și atunci când busola morală începe să alunece.

În acest sens, se discută mult despre libertatea de exprimare în ultimii ani. Ceea ce era, până de curând, o valoare supremă a unei societăți democratice a început să fie pervertită, confiscată de promotori ai discursurilor urii, care împachetează ura în „libertate de exprimare”. 

Așa aflăm, de pildă, că instrumentalizarea morții unui om în prime time, transformarea suferinței sale în can-can pentru audiență și pentru promovarea unor narațiuni de dezinformare, e acceptabilă. E „libertate de exprimare”. Că stigmatizarea bolilor psihice e acceptabilă, tot sub umbrela „libertății de exprimare”.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării decisese, în septembrie 2024, să-l amendeze cu 10.000 de lei pe prezentatorul TV Victor Ciutacu după ce acesta a spus că jurnalista Iulia Marin era „tulburată psihic”. Csaba Asztalos, președintele CNCD la momentul respectiv, afirma atunci că declarațiile lui Victor Ciutacu „depășesc limitele libertății de exprimare și se încadrează într-un discurs de ură, prin care a fost creată o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare”. 

Cu un an înainte, în 2023, și Consiliul Național al Audiovizualului amenda postul România TV cu 100.000 de euro, tot pentru derapajele lui Victor Ciutacu de după decesul Iuliei Marin, cea mai mare amendă pe care o poate aplica CNA, pentru încălcarea articolului 47, referitoare la „afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unei persoane pe baza apartenenței acesteia la un grup/o comunitate definit(ă) de gen, vârstă, rasă, etnie, naționalitate, cetățenie, credințe religioase, orientare sexuală, nivel de educație, categorie socială, afecțiuni medicale sau caracteristici fizice”.

„Oamenii ăia sunt tulburați psihic, că nu vreau să spun mai mult decât atât, produceau materiale de presă”, spunea Victor Ciutacu imediat după decesul jurnalistei, în aprilie 2023. „Pixul domnișoarei Marin e o armă, care folosită cu ticăloșie poate distruge destine”, iar Iulia era o „rătăcită promovată ca experiment de presă”.

Când a primit amenda de la CNCD, Victor Ciutacu a invocat libertatea de exprimare, „un drept consfințit de Constituția României”.

„Președintele CNCD, eternul sinecurist Asztalos Csaba, declară agramat celeilalte oficine, G4, că am depășit limitele libertății de exprimare. Fără pic de respect, îl anunț că nu el și politrucii de acolo sunt abilitați legal să-mi cenzureze un drept consfințit de Constituția României”, scria prezentatorul de la România TV.

Desigur, Constituția consfințește acest drept. Tot Constituția (art. 57) adaugă, însă, că cetățenii „trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți”.

Singurul motiv pentru care Iulia Marin nu și-a putut apăra propriile drepturi încălcate a fost că nu mai era în viață. 

***

În declarațiile publice din 2023, Roxana Niculescu, directoarea de programe a România TV, demonstra un talent aproape acrobatic de negare a realității: „Nimeni nu a acuzat pe nimeni de nimic”, spunea atunci, negând realitatea faptelor și a cuvintelor folosite de Victor Ciutacu. 

De atunci și până acum, acest talent a fost rafinat până la performanță, după cum s-a văzut și în ședința CNA în urma căreia postul a primit, din nou, amenda maximă, după ce, în urma documentarului Recorder, RTV a vorbit despre o „rețea Soros” care ne-ar fi „capturat țara” și i-a numit pe protestatari „interlopi, drogați și criminali”.

În ședința respectivă, Roxana Niculescu a negat cu încăpățânare că pe postul pe care îl reprezintă ar fi apărut aceste afirmații. Apoi a susținut că au fost doar pe burtiere — ca și cum asta ar fi mai puțin grav. Apoi, când i s-a arătat că nu a fost vorba doar de burtiere, ci și de afirmațiile reporterilor, a spus că ar fi vorba doar de „un cap video”, pentru ca, la final, în aceeași ședință, să declare că se simte „ca în comunism” atunci când i se cer dovezi pentru afirmațiile transmise pe post.

Mai visează Europa mașini electrice? Realitatea din spatele „asaltului” de mașini chinezești și „iresponsabilității” Green Deal

Abandonarea măsurării „înverzirii” transportului auto în primul rând în funcție de emisiile de CO2 și înlocuirea acestui sistem cu unul care bonifică producătorii cu amprentă de mediu și socială pozitivă și penalizează companiile care nu respectă normele - asta ar putea reprezenta o soluție pentru protejarea și chiar promovarea industriei auto europene, dar și a protejării mediului, indiferent că atingem sau nu 100% EV în 2035.

București: orașul în care fiecare parchează unde poate, dar plătește doar cine vrea

În timp ce unii plătesc fiecare oră de parcare, alți șoferi parchează direct pe trotuar, gratuit, luând în același timp și din spațiul pietonilor. În timp ce multe din locurile albastre stau goale, trotuarele și strada sunt pline de mașini parcate neregulamentar, fără a fi sancționate. Este o situație profund inechitabilă, care îi recompensează pe cei care încalcă legea, în timp ce restul au numai de pierdut. 

Aproape imperceptibil, busola valorilor societății s-a deplasat odată cu fereastra Overton (adică intervalul ideilor considerate acceptabile într-o societate), lărgită constant către margini tot mai radicale: să ți se ceară dovezi concrete pentru o serie de afirmații făcute pe un post de televiziune, de un jurnalist, ajunge să fie echivalat cu un interogatoriu distrugător dintr-un sistem totalitar.

Atât CNA, cât și CNCD au semnalat și au sancționat în 2023 derapajele postului și ale lui Victor Ciutacu. Nu s-a făcut dreptate, deoarece cuvintele nu pot fi retrase cu adevărat niciodată. Dar s-a transmis, cât se poate de clar, că discursul urii nu este același lucru cu libertatea de exprimare, pentru că încalcă drepturile celor către care este îndreptat.

Curtea de Apel București a decis însă, în februarie 2026, că nu e așa. Astfel, a anulat amenda dată de Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării lui Victor Ciutacu pentru afirmațiile făcute la România TV despre jurnalista Iulia Marin. 

În lumea „post-adevărului”, în care zi după zi busola de valori se îndepărtează de egalitate, respect și protecția celor vulnerabili, justiția din România validează ideea că a face afirmații nefondate despre alți cetățeni, care nu se pot apăra singuri, este acceptabil în numele libertății de exprimare. 

Da, aceeași Curte de Apel care a organizat, în decembrie 2025, celebra conferință de presă în urma dezvăluirilor din documentarul Recorder, în care Liana Arsenie, șefa Curții, afirma că respectivele dezvăluiri reprezintă „instigare publică împotriva ordinii constituționale”.

În epoca post-adevărului, vedem cum „libertate de exprimare” și „ordine constituțională” au ajuns doar cuvinte golite de conținut. Concepte confiscate și folosite pentru a justifica o realitate în care faptele nu mai contează, iar sensul lor este reconfigurat în funcție de conveniență.

„Gaslighting”, „acțiunea sau practica de a induce în eroare în mod grosolan pe cineva, în special în propriul avantaj” era declarat cuvântul anului în 2022 de Merriam-Webster. Era doar începutul unui lung drum de reinterpretare a realității. 

Însă faptele nu se schimbă. Ele există, pur și simplu.  

S-a schimbat sensul cuvintelor cu care le judecăm. Iar când libertatea ajunge să protejeze stigmatizarea, iar protecția demnității ajunge să fie numită cenzură, problema nu mai e doar una juridică.

E una de busolă morală.

Și fără să ne dăm seama, acul se mișcă în continuare.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€