OPINIE: De ce ar trebui să fii observator la alegerile prezidențiale

Cristina Foarfă

Redactor

Nici nu mai știu de câte ori am fost observator la alegeri. Mi se încurcă secțiile de votare în cap, președinții de comisie și cafelele băute pe genunchi, pe un scăunel într-o sală de clasă. Sunt născută și crescută în oraș, în bule care s-au succedat și intersectat, dându-mi un sentiment confortabil și fals că înțeleg lumea din jurul meu. Pentru mine, să observ alegerile a însemnat, dincolo de apărarea unor principii legate de democrație sau vot corect, dincolo de inflamările de moment, să observ oameni, dinamici, comunități.

Observarea alegerilor ca experiență civică și socială, dar și cu multe povești și adrenalină

Povești am multe. O dată, am chemat poliția pentru că primarul și gașca lui, într-un sat din Giurgiu, trecuseră de la intimidări la amenințări serioase iar președinta comisiei făcea cu sesizările mele ce fac de multe ori și politicienii cu noi toți - le ignora sau mi le rupea urlând în față. Mai mult, primarul stătea în secție sau în fața secției și le spunea oamenilor cu cine să voteze și făcea scandal dacă îi spuneam ceva. A venit, din fericire, poliția județeană, în frunte cu un domn care m-a luat părintește după umeri, mi-a zis să mă liniștesc (tremuram de nervi și abia îmi înghițeam lacrimile), să stau frumos și să scriu cu nume, prenume și detalii ce se întâmplă în secția de vot, în timp ce protagoniștii băteau cu picioarele în ușă.

Am văzut satele de prin jurul Bucureștiului și dimineața la 6, și noaptea la 4, când a terminat comisia într-un final să numere corect voturile, deși inițial nu le dădea bine și ar fi vrut să le facă din pix pe tabel. Am primit rețete de plăcintă. Și plăcintă. Am mâncat tocăniță făcută de o doamnă din comisie. Am discutat despre divorțuri la referendumul pentru familie. Am văzut că „eu cu cine votez?” al unui cetățean turmentat care se clatină peste urnă nu e doar în literatură.

Observarea e și o lecție de empatie. După o zi de stat în secție, nu mai judeci „bătrânii care votează” văzând cât de greu le e să vină până acolo. Nu mai demonizezi un electorat sau altul pentru că vezi cu ochii tăi sărăcia, captivitatea și raporturile de putere din comunități. Nu-ți mai trece prin cap să spui vreodată „proștii care au votat x partid”, pentru că vezi că lucrurile la sat nu stau chiar ca la bula de oraș și ca-n teoriile savante.

Observatorii pot împiedica fraudarea masivă

Am văzut și președinte de comisie în pragul unei căderi nervoase, și pe alții relaxați care aduceau sarmale de acasă pentru toată lumea, am auzit povești de familie și mi s-au cerut sfaturi de viață, am văzut oameni bătrâni și bolnavi care urcau trei etaje să voteze sau oameni în scaun cu rotile urcați pe brațe de către rude pe scări. Într-un firesc al absurdului, am văzut de atâtea ori oameni aduși cu japca la vot sau oameni care nu știau ce caută acolo. Din discuțiile auzite pe holuri, cred că aș putea să fac un grafic de cum diferă prețul unui vot de la un scrutin la altul. Anul ăsta a fost mai scump, pe la 100-150 lei.

Președintele în pragul căderii nervoase a fost chiar la europarlamentare, într-o secție care avea alocat un penitenciar. Când s-a întors urna mobilă cu câteva sute de voturi și cu câteva sute de nume și CNP-uri scrise pe un tabel, s-a blocat secția. De ce? Numele și CNP-urile trebuiau băgate de mână, cifră cu cifră și literă cu literă, de către comisie, pe tabletă, în SIMPV, până în ora 21:00. Tableta era una, blocată cu asta, în timp ce oamenii stăteau la ușa secției la coadă să voteze. A ieșit scandal. Nu e fraudă, e o problemă de sistem care, cu lumina pusă pe ea, s-ar putea rezolva.

Ce înseamnă, concret, să fii observator

În mod ideal, te trezești dimineața și la 6 și jumătate maxim ești în secție. Faci cunoștință cu comisia, verifici dacă sunt sigiliile unde trebuie, bei a treia cafea până la deschidere. Stai toată ziua în secție dacă ești observator fix, ai grijă ca procesul electoral să se desfășoare corect, să nu plece nimeni cu ștampila, să semneze oamenii pe listă, să nu intre mai mulți în cabină, să nu primească mai multe buletine sau să nu scoată unele suplimentare din pălărie și multe altele.

În mod concret, te uiți și pe holuri și afară, vezi dacă nu sunt mașini binevoitoare care aduc oamenii la vot sau dacă nu cumva e primarul sau altcineva în fața secției sau, și mai rău, înăuntru, să influențeze voturile. Dacă ești în echipă mobilă, te plimbi dintr-o secție în alta și vezi ce se întâmplă. E „amuzant” să îi iei pe nepregătite. Uneori vezi panică pe fețele celor din comisie, alteori îți pun un platou de prăjituri în față și nici nu vor să audă că ești la dietă.

„Ceva nu-mi miroase a bine”. Ce cred refugiații ucraineni despre Călin Georgescu și direcția extremistă pe care stă să o ia România

Românii vor să primească mai multă empatie de la clasa politică și au dreptate. Empatie vor și vecinii invadați și bombardați atroce de Rusia. Ei de ce nu ar avea dreptate? 

Marcel Ciolacu dă bir cu fugiții, confruntat cu consecințele propriei guvernări. Are cine să-l aducă înapoi și să-l pună să-și asume responsabilitatea?

Deocamdată am aflat ceva ce știam deja: în capul guvernului actual și eventual și al celui viitor se află un om complet iresponsabil. Din acest punct de vedere, poate că nu ar fi o tragedie, ci chiar ar fi absolut necesar ca domnul Ciolacu să nu mai ocupe nicio funcție de stat în România, indiferent cine vine în locul lui la PSD. Marii bărbați de stat își asumă prostiile, nu rămân paralizați în fața consecințelor acestora.

Când ceva nu e în regulă, faci sesizare - la început verbală și apoi scrisă. De cele mai multe ori, se rezolvă amiabil. Domnu’ președinte, sunt prea mulți oameni în secție, dacă se întâmplă ceva? Doamna președinte, sunt niște băieți în față care le spun oamenilor ce să voteze, asta nu e prea bine. Domnu’ membru de comisie, vedeți că ați încurcat foile cu semnături. Și tot așa. Oricum ar fi, observatorul nu se poate implica în procesul electoral, nici dacă vrea să îi ajute pe membrii comisiei. Nu numără voturi, nu dă ștampile, nu indică urna potrivită, nimic. Știu, pare de bun simț, dar sunt atât de mulți observatori acreditați de organizații dubioase care fac asta încât merită menționat. Oricum, dacă vrei să fii observator, trebuie să știi foarte, foarte bine legea și, când nu știi un detaliu, să o ai la îndemână.

Seara, stai cu ochii pe numărarea voturilor și te asiguri, în primă fază, că fiecare ajunge în teancul corect. Și asta pare de bun simț, dar multe buletine zboară suspect spre alte teancuri. Am stat o noapte întreagă o dată cu ochii pe reprezentantul unui partid, nu spun care, care efectiv punea voturile în teancul din fața lui, deși i se atrăgea mereu atenția că trebuie să meargă în altă parte.

De ce să observi la prezidențiale, deși nu pare nimeni că vrea să bage voturi cu lopata în urnă? Efectele pe termen lung

Anul acesta, prezidențialele ce bat la ușă par fără surprize majore și fără pericole iminente. Dacă la alte alegeri miza observării părea mare, umblau zvonuri că se pregătesc furturi, diferențele din sondaje păreau atât de mici încât două autocare de alegători aduși cu japca ar fi putut schimba jocul, acum e liniște și pace. Aproape „plictiseală” aș zice. Într-un sondaj subiectiv printre prietenii care au mai fost observatori, mulți zic: „nu am de ce de data asta. Nu are ce să se întâmple.”

Septimius Pârvu este expert în bună guvernare și alegeri la Expert Forum și unul dintre oamenii care se ocupă de Fiecare Vot, platforma pe care te poți înscrie și acredita ca observator pentru alegeri. L-am întrebat mai multe despre importanța observării, ținând cont că se ocupă de procesul electoral de foarte mulți ani.

L-am întrebat pe Septimius de ce e important să existe observatori, chiar dacă alegerile par fără miză și cu rezultat previzibil. „Așa e, e mult mai ușor să mobilizezi oamenii să devină observatori cu o cauză care desparte societatea, un pericol iminent, cum a fost la alte alegeri sau la referendum. Atunci când credem că se va fura, ne implicăm ca observatori.

Pe de altă parte, observarea nu ține de furat. Sigur, mergem în secții pentru a ne asigura că procedurile se întâmplă corect. Sunt unele alegeri mai interesante, între ghilimele, altele cu mai puține pericole. Asta este bine, mai respirăm.”

De ce e important atunci? Septimius Parvu vine cu un argument de substanță. Pe termen lung, prezența observatorilor în secții duce la îmbunătățirea procesului electoral. OK, nu prinzi un primar care fuge cu urna, cum povestește Septimius că s-a întâmplat în trecut, dar raportezi mai departe lucruri care pot duce la îmbunătățirea procesului electoral pentru oameni.

„Am căutat soluții împreună cu instituțiile pentru îmbunătățirea procesului de vot. Fiecare dintre noi poate contribui pe termen lung la modul cum se organizează alegerile. E important să existe continuitate. Ne-am propus să observăm toate alegerile. E important să strângem date, avem și o aplicație de mobil pentru asta, pentru a schimba lucrurile pe termen lung”.

Fiecare Vot îți pune la dispoziție toate resursele de care e nevoie, traininguri înainte, un call center unde poți suna dacă sunt probleme sau ai nelămuriri și o aplicație de mobil unde poți raporta. Dacă nu poți sta toată ziua sau toate zilele, la ambele tururi, e ok.

Și un exemplu despre cum se schimbă lucrurile. „Pornind de la ce s-a întâmplat la europarlamentare, am strâns multe date, mai ales de la observatorii din secții. Pornind de la datele respective, am reușit să contribuim la schimbarea legii - să se introducă votul prin corespondență, votul în avans, prelungirea zilei până la 11:59 seara. Știu că nu sună la fel de sexy ca atunci când ai oprit pe cineva care băga zece voturi în urnă, dar pe de altă parte impactul este uriaș. Acum, ne interesează să vedem dacă lucrurile se întâmplă cum trebuie și, pentru asta, căutăm observatori și în diasporă.”

Pentru observarea alegerilor în diaspora, termenul limită de înscriere pe Fiecare Vot este 3 noiembrie, pentru observarea în țară este 5 noiembrie. Asta dacă vrei să faci o faptă bună.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€