Oamenii orașelor viitorului (I): Nelu Tăiețelu de la Reșița

Laura Popa

Reporter

În 2020, oamenii au realizat mai clar ca niciodată că orașele în care locuiesc trebuie să fie mai mult decât niște locuri unde muncesc și de unde abia așteaptă să plece în vacanță. Că trebuie să fie prietenoase, sustenabile și verzi.

Echipa UrbanizeHub a făcut un tur prin România, în scopul realizării unui documentar despre cum ar putea să arate aceste orașe. Au vizitat peste 20 de orașe și au vorbit cu peste 100 de persoane, fiecare dintre ele implicate în dezvoltarea orașului în care trăiesc. Și-au dorit să scoată în evidență exemplele de bune practici și să arate cum gândirea pe termen lung, descentralizarea fondurilor europene pe perioada 2021-2027 sunt esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă a orașelor din România și transformarea lor în locuri cu adevărat prietenoase pentru locuitorii lor.  

Citiți, pe PressOne, primul material din seria „Oamenii orașelor viitorului”, în care discutăm cu câțiva dintre acești oameni, diferiți actori implicați în dezvoltarea orașelor românești, care au reușit, într-o măsură mai mare decât alții, să miște lucruri în comunități care păreau, până de curând, împietrite în timp. 

„Eu sunt un buldozer, un om care face lucrările macro”, este modul în care se descrie Ioan Popa, fondatorul brandului de paste făinoase „Monte Banato” și, din 2016, primarul din partea PNL al orașului Reșița.

Ioan Popa, primarul de la Reșița. Foto: arhiva personală

Într-un oraș care a pierdut, după Revoluție, peste 30% din populație și a suferit de pe urma decăderii industriei grele, Reșița a trecut printr-un proces de reconstrucție odată cu Ioan Popa.

Rezultatul? Din 2016 și până-n prezent, Reșița a reușit să atragă fonduri europene în valoare de aproximativ 160 de milioane de euro, de trei ori mai mult decât estima Banca Mondială că ar avea orașul capacitate. Asta plasează Reșița în top 10 cele mai performante orașe din România la atragerea fondurilor europene.

La jumătatea mandatului de primar, Ioan Popa a vorbit, într-un interviu pentru PressOne, despre planurile sale de a reconstrui orașul folosindu-se de fondurile nerambursabile de la bugetul european și de reușitele altor primari.

La final de mandat, ne-am întors la Nelu Tăiețelu, așa cum este cunoscut printre localnici, care are planuri mari pentru următoarea perioadă: vrea să atragă pentru Reșița 300 de milioane de euro în ciclul financiar următor, astfel încât orașul să se transforme din părintele industriei românești în orașul bază pentru turism.

Așa ar trebui să arate Reșița în 2030

De ce nu-și permit tinerii din România o locuință? Statul nu construiește, iar dezvoltatorii imobiliari și speculanții profită

Prețurile caselor și chiriilor din România au crescut constant după ce economia globală a început să-și revină din Marea Recesiune (criza financiară din 2008). Tot mai mulți tineri din România constată că devine tot mai dificil să spere la o locuință pe care să o numească „a lor”.

Poluarea aerului: 20+ de măsuri care ne pot aduce rapid un aer curat în oraș

Poluarea aerului este cauzată aproape exclusiv de om. Adică de fiecare dintre noi și de activitățile noastre. Asta este cheia pentru înțelegerea măsurilor care trebuie luate urgent dacă vrem să respirăm aer curat în orașele din România.

Cine este Ioan Popa, omul care face paste încă din anul 1994?

Eu sunt născut în Lugoj și am ajuns în Reșița în 1987, la facultate. Am făcut construcții de mașini și am rămas aici.

În `92, am deschis un magazin alimentar, primul în sistem autoservire deschis în oraș după Revoluție, și mergeam de două ori pe săptămână în București după marfă, pentru că nu exista sistem de distribuție.

După un an de zile, m-am gândit că ar fi vremea să produc ceva. Și mă gândeam să produc mâncare, pentru că era, la vremea respectivă, un business sigur. M-am uitat pe rafturi, ce aș putea să produc. M-am uitat la ciocolată și am văzut că are multe ingrediente și staniol, m-am uitat la conserve și am văzut că au stagionalitate, adică tu poți să faci o dulceață doar atunci când ai fructele respective în sezon, în rest stai cu ele pe stoc. Și am ajuns la macaroane, la tăieței. Îmi aminteam că bunica mea făcea acasă tăieței, așa că mi-am zis că asta e business-ul: făină, ouă, apă și am terminat.

Așa arată Reșița acum. Centrul Civic al orașului. Foto: Ioan Popa

Am inventat un brand, „Monte Banato”, de la Munții Banatului, l-am făcut să sune italian. Am făcut povestea asta din `94 până prin 2007, cu sistem de distribuție național, cu 250 de oameni în vânzări, cu 15.000 de clienți facturați lunar, cu transmisie de date intranet.

În 2007, am vândut 60% din acțiuni unui concern italian, cu jumătate de miliard cifră de afaceri și care era mult mai interesat de sistemul de distribuție decât de producție și cota de piață.  În 2014, am vândut încă 30%, iar la ora asta mai dețin doar 10% din firmă. În perioada aia am cochetat cu ideea de-a intra nu în politică, ci-n administrația publică, pentru că orașul Reșița s-a degradat continuu în ultimii 20 de ani. După Brașov, este al doilea oraș din România care a pierdut populație după Revoluție.

"Administrația publică, un eșec în ultimii 25 de ani. Antreprenorii sunt colacul de salvare"

Exact. În 2016, anul în care ați devenit primar, executivul de la acea vreme a făcut public un raport din care reieșea faptul că Reșița a pierdut, în perioada 1990-2012, în jur de 30% din populație.

Asta a fost o dramă. Reșița fiind un oraș industrial bazat pe două fabrici mari, Combinatul Siderurgic și Uzina Constructoare de Mașini, în momentul în care ele au intrat în derapaj au pierdut fiecare peste 10.000 de angajați. Asta a generat o recesiune drastică a orașul și o migrație spre alte țări sau alte zone.

Ioan Popa. Foto: Raul Ștef

Eu am sesizat că orașul s-a degradat când am început să-mi plimb copiii cu căruciorul prin oraș, așa că am decis să intru în administrația publică. Cred și acum că șansa României este intrarea antreprenorilor în administrație, pentru că administrația publică este un eșec în ultimii 25 de ani, iar mediul antreprenorial a dovedit că a putut să facă față schimbărilor.

De exemplu, în 1998, când am deschis primele linii industriale pentru Monte Banato, am luat un credit de 600.000 de mărci germane în timp ce inflația era de 132%. Când văd acum că unii se agită de-o inflație de 3,5% mă pufnește râsul.

Dar cum se împacă aceste două lumi? Administrația publică locală și cea de business?

La început am avut aroganța antreprenorului, că asta e cel mai greu lucru pe lumea asta și că primăria ar trebui să fie pistol cu apă. Acum am devenit un om smerit și niciodată n-o să mai spun că administrația publică este banală. Nu, e mult mai complicată decât un business.

Dacă un CEO propune, la început de an, un buget pentru companie, pe cifre frumoase și care arată un profit inteligent, evident că acționarii o să-l voteze, pentru că toți vor dividende, bani. Dacă un primar se duce în fața Consiliul Local cu un buget pe anul următor, dar nu are majoritate acolo, pentru că e mai mult PSD decât PNL, să zicem, PSD e gata să-i trântească bugetul, indiferent de cât de frumos e el, doar pentru că poate.

Reabilitarea Aleii Dacia și a întregii zone “Inelar”. Proiectul include plantarea a 165 arbori, 3 noi parcări cu 350 de locuri, modernizarea iluminatului public, refacerea integrală a trotuarelor și a carosabilului. Foto: Ioan Popa

Am avut situația asta când am luat înapoi depoul de tramvaie, pentru a face proiectul de mobilitate urbană, iar PSD nu mi-a votat aducerea depoului înapoi în administrația primăriei, chiar dacă le-am spus că achiziția este eligibilă și se va scădea din fondurile europene atrase pe viitor. Până nu le-am dat un viceprimar, șase luni m-au ținut în șah. Acum le-am formalizat cumva un viceprimar și, la ora asta, cel mai mare proiect pe care-l avem în oraș este reabilitarea și modernizarea căii de rulare tramvai și achiziție de tramvaie noi, care însumează 67 de milioane de euro.

De unde banii ăștia?

De la Bruxelles, cu coparticipare de doar 2%. Vom lua 13 tramvaie noi, 10 autobuze electrice și vom moderniza absolut toată calea de rulare a tramvaiului de 18 km.

Cei de la UrbanizeHUb au realizat un top al celor mai performante orașe din țară când vine vorba de atragerea de fonduri europene, iar Reșița intră în top 10, cu peste 1.000 de euro/locuitor. Care e rețeta succesului?

Când am venit la primărie, aveam patru angajați la biroul de fonduri europene, din care trei nu scriseseră în viața lor un proiect de finanțare. Am făcut curățenie acolo și la ora asta avem 18 angajați la direcția de proiecte europene și 90% dintre ei vin din mediul privat. Împreună cu ei am scris 42 de proiecte care însumează peste 160 milioane de euro. Toate sunt aprobate, bugetate și-n diverse faze de implementare.

Am avut ghinionul să nu am nimic în spate. Adică frumos ar fi fost să am, în baza unei strategii de dezvoltare urbană, câteva studii de fezabilitate care să mă ajute la depunerea de proiecte. N-am avut nimic. Absolut nimic, zero.

Ținta noastră este să atragem 300 de milioane de euro pentru perioada următoare. Marea majoritatea se vor focusa pe proiecte care vor genera circuit economic. Aproape 30% din fondurile pentru ciclul financiar viitor sunt pentru tehnologii de inovare și cercetare.

Modernizarea și reabilitarea unei unități de învățământ. Foto: Ioan Popa

Aici se încadrează și proiectul de reconversie a parcului industrial din Reșița într-un spațiu dedicat domeniul IT?

Avem în prezent un proiect pe care-l depunem împreună cu o societate din Timișoara, Aries, și vrem să facem în parcul industrial o clădire destinată domeniului IT. Vrem să facem un centru de date unde să găzduim servere mari, de la diverse companii, precum Facebook sau Youtube.

Proiectul nu generează foarte multă resursă umană, undeva pe la 80-100 de IT-iști, dar vor fi joburi plătite foarte bine și, dacă punem asta în legătură cu faptul că vrem să creștem calitatea vieții în oraș, sperăm să generăm interes pentru ca tinerii să vină spre oraș.

De curând ați realizat un parteneriat cu cei de la Bike Attack Reșița (ONG care promovează activitățile în aer liber) și împreună ați pus bazele unui sistem gratuit de bike sharing pentru locuitori. Reșița e primul oraș din țară care a făcut asta.

Corect. Tot pe fonduri europene am luat 60 de biciclete pe care le gestionează Bike Attack. Avem un număr de închirieri, în anumite zile, chiar și triplu față de numărul de biciclete disponibile, așa că în următoarea perioadă o să dublăm numărul de biciclete. 

Zilele trecute am instalat în oraș și un pump track, un sistem de circuit circular, cu diverse obstacole, pe care poți să mergi cu bicicleta fără să pedalezi, doar din echilibru față-spate. Este primul pump track cumpărat de vreo primărie din România, asta o știm sigur de la producător.

Dar pe lângă acest circuit, există în Reșița infrastructură dedicată bicicletei, astfel încât să se poată vorbi de o formă de mobilitate alternativă și nu doar de utilizarea bicicletei în scop recreațional?

Cumulativ, avem peste 12 km de pistă de bicicletă astăzi în oraș și avem un proiect gata semnat cu care vrem să facem piste pe ambele maluri ale Bârzavei și 8 poduri pietonale care să dea publicului posibilitatea de a trece de pe un mal pe altul.

Simulare din cadrul proiectului "Reșița 2030", un amplu proiect de regenerare urbană a fostei Platforme Mociur, un proiect pe 15 ani, în care se vor regenera 36 de hectare din oraș.

"Toată viața mea am «furat» de pe unde am putut"

Nu v-ați ferit să recunoașteți, atunci când a fost cazul, că unele proiecte din Reșița au fost inspirate din practica altor primari, precum primarul din Oradea, Ilie Bolojan.

Am făcut și o glumă pe tema asta: „când o să fiu mare, vreau să fiu Ilie Bolojan”. Ilie mi-a împărtășit din experiența lui foarte multe lucruri și, mai mult, mi-a pus colegii în contact cu colegii lui. De exemplu, la expropriere, ne-am dus la juriștii lor și am aflat cum se fac exproprierile în interes public. Sau la transport, unde în primăria Oradea lucra un om care acum se ocupă de transport în Qatar. El mi-a zis că dacă vrem un transport urban civilizat, trebuie să facem linii dedicate. Mi-am trimis oameni chiar și de la administrația cimitirelor să vadă unul dintre cele mai civilizate cimitire din România.

Eu toată viața mea am „furat” de pe unde am putut. Atunci când am făcut macaroane, m-am dus în Italia, m-am dus în Germania, am văzut, n-am inventat nimic. Exemplele de bune practici există. Eu m-am folosit la maxim de ele. 

Sunt banii o piedică în dezvoltarea României?

Din scurta mea experiență de administrație publică, sunt atâția bani, că nu putem să-i ducem. Când am intrat în administrație, am citit un raport al Băncii Mondiale în care se spunea că Reșița ar fi putut, în ciclul financiar 2014-2020, să absoarbă 50-55 de milioane de euro. Noi am atras 160 de milioane de euro. Sunt avuți în vedere o serie de parametri când se fac estimările, printre care și capacitatea administrativă. La vremea raportului, Reșița avea patru oameni la proiecte europene, acum are 18.

Depinde cum îți administrezi primăria. Eu, spre exemplu, la fonduri europene aveam patru oameni și la asistență socială 140. Acum am 18 la fonduri europene și cam 60 la asistență socială. Depinde pe ce consumi gazul. Pe roată sau pe claxon. La general vorbind, Primăria Reșița a concediat cam 270 de oameni.

Planul, aparținând dezvoltatorului imobiliar Ceetrus, presupune construirea unui mall, a unui aquapark de 4 hectare, a unui hotel, dar și a unor spații de birouri în spațiul fostei platforme industriale Mociur.

Din câți?

Din vreo 670. Sediul primăriei avea trei femei angajate la pază, de după masă și noaptea. Am întrebat: de ce nu punem o alarmă și o cameră de supraveghere. Colegii mi-au zis că se poate, dar ce facem cu femeile de la pază? Le trimitem în privat, pentru că piața geme după forță de muncă.

În primărie, când am venit eu, erau cinci șoferi. Primarul avea șofer, viceprimarii aveau șoferi, secretarul avea șofer, direcția de patrimoniul avea șofer. Erau oameni care nu făceau nimic și am trimis vreo patru acasă. Eu îmi conduc mașina singur, n-am nevoie de șofer. 

Dar existau locuri de muncă, în mediul privat, pentru oamenii ăștia în Reșița?

Există și astăzi la toate colțurile și pe toate prăvăliile afișe cu „angajăm”. România nu are o problemă cu faptul că nu sunt locuri de muncă, ci cu faptul că nu găsește resursă umană. Resursa dinamică a plecat din România, iar asta din două motive: financiar și calitatea vieții, de la educație de calitate, medicină, locuri în care să-ți petreci timpul liber, civilizația intracomunitară. Oamenii trebuie să aibă unde să iasă cu copiii. Nu trăiesc în cuști, oamenii au nevoie să aibă o viață de calitate, iar dacă tu nu le poți oferi asta, ei pleacă.

Că tot ați vorbit de comunitate, ați demarat un proiect prin care primăria oferă comunităților locale fonduri pentru a amenaja, de exemplu, spațiul din jurul blocului. De unde ideea asta?

Am dezvoltat o linie bugetară în care spunem că facem bugetare participativă. Adică ai o idee frumoasă, care generează ceva în zona în care trăiești, poți veni cu proiectul la primărie, noi îl analizăm și dacă considerăm că proiectul are un final pozitiv, te finanțăm. Vrei să-ți faci un coș de baschet în cartier și un semicerc unde să joci baschet? Vii și ne arăți proiectul, cât e zona de bitum, cât e zona îngrădită, cât e coșul și noi îți dăm banii să-l faci. Punct. Simplu.

Ce planuri de viitor aveți pentru Reșița?

Vom avea un mall făcut împreună cu cei care au realizat și mall-ul Coresi din Brașov. Vom avea un Aqualand similar cu cel de la Oradea. Vom mai avea un funicular de 700 de metri lungime în centrul orașului, care va avea piste de biciclete deasupra, zonă de promenadă sub el, bungee jumping, tiroliană, perete de cățărare și un parc tematic. Și Reșița va mai avea telegondolă pe Semenic, iar toate acestea vor genera un trafic de 3.500-4.000 de persoane pe zi, care va schimba radical orașul și Banatul de munte, pentru că va genera mii de alte locuri de muncă.

Proiectul de regenerare urbană amplasat pe platforma industrială Mociur-UCMR Reșița a necesitat o
serie de achiziții de teren anevoioase din punct de vedere juridic (2017 - 2020), ce s-au încheiat în 3 ani
cu o achiziție totală de 36 de hectare.

Reșița se va îndrepta din postura de părintele industriei românești într-un oraș care va fi baza turismului de mai multe feluri, inclusiv al celui de istorie industrială, și vom încerca să generăm locuri de muncă pentru muncitorii „nomazi”, care pot lucra de pe un laptop din orice colț al lumii, dar care tind să se mute acolo unde este frumos. Vrem să facem Reșița frumoasă pentru a-i determina să se mute în Banatul de Munte.

Noi am creat în primărie o direcție nouă, care n-a mai existat până acum: direcția de învățământ. Din nouă colegii și licee, modernizăm pe fonduri europene opt. Pe lângă astea, mai modernizăm cinci școli gimnaziale și patru grădinițe. Mai mult, am făcut școală profesională duală pe model Kronstandt de la Brașov. Anul acesta a fost primul ciclu terminal, avem 450-500 de absolvenți, din care jumătate nu sunt din oraș.

Oamenii și-ar trimite copiii de la țară la oraș, la școală, dar n-au bani. Așa că primăria și-a asumat casă și masă gratuite pe toată durata școlarizării. Cine vine să facă școală duală în Reșița nu plătește cazarea în căminele pe care le-am modernizat complet și are trei mese gratuite pe zi. Primesc inclusiv bani, în jur de 400-500 de lei pe lună, ca o bursă.

Când a apărut pandemia și școala online, am întrebat imediat de câte tablete au nevoie elevii. Aveau nevoie de 700, pe care le-am cumpărat în trei zile.

Din ce fonduri?

Din fondurile de la primărie, din alea pe care le-am oprit din furturi.

"Regionalizarea și preluarea de bune practici, esențiale în dezvoltarea României"

La finalul primului mandat, ce credeți că ar trebui să se schimbe în România, la nivel de legislație și mentalitate, pentru ca succesul din Reșița să poată fi reprodus în toată țară?

Să se coboare nivelul decizional de la București spre regiuni, iar aici deja s-au făcut câțiva pași. Pentru prima oară, în ciclul financiar 2021-2027, autoritatea de management nu mai este la București, ci vor fi Autoritățile de Dezvoltare Regională. Asta e mare lucru, pentru că eu scriam un proiect, îl dădeam către ADR, care făcea 90% din munca de verificare, iar după îl trimiteam la București, unde proiectul zăcea alături de mii de alte proiecte din țară, ca să mai primească o parafă de la ministru.

Mai mult, niciodată nu vei putea gestiona fonduri europene pentru o țară ca România într-un mod unitar, pentru că județul Caraș-Severin, de exemplu, nu are nimic de-a face cu județul Călărași. Fiecare regiune are nevoie diferite, pe care e mai ușor să le identifici cu actori din regiune, decât cu unii centrali, de la București.

Rămâne de văzut dacă Reșița va arăta astfel peste 10 ani.

Ar fi important să se găsească o modalitate prin care exemplele de bună practică să fie transferate altor primării, nu doar prin intermediul presei de profil.

Pe dumneavoastră de ce v-au ales primar, că ați câștigat un prim mandat la doar 6 luni după ce ați intrat în politică?

Da, dar am câștigat alegerile la bătaie cu PSD-ul, la limită. Pe mine m-a recomandat fabrica pe care am construit-o în oraș, sutele de angajați pe care i-am avut în 20 de ani, dar oricum mi-a fost greu să-i conving, pentru că mașinile de împroșcat noroi funcționează incredibil de bine.

Planul inițial a fost să stați două mandate la primărie, să reparați Reșița și să plecați acasă. Rămâneți la el?

Asta e promisiunea pe care am făcut-o copiilor mei. Cel mai mult au avut de suferit, în anii ăștia, viața mea de familie și copiii mei, cărora n-am reușit să le acord cât timp consider eu că ar fi fost cuvenit. Mai am patru ani de chin, din punctul ăsta de vedere, pe parcursul cărora sper să găsesc un tânăr, o tânără, pe care să-l pregătesc să continue lucrările.

Eu sunt un buldozer, un om care face lucrările macro. Mi-a plăcut mereu să construiesc, dar nu sunt omul care să aleagă finisajele. Aici ar trebui să lași pe cineva cu mai multă răbdare și delicatețe, pentru că eu zic că, din 2024 încolo, Reșița va trebui doar să fie aranjată puțin. Poate după mine va fi nevoie de o calmare, să treci de pe banda de viteză pe una mai liniștită.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€