O viață profundă este o viață bine trăită

Alex Enăşescu

Redactor

Chiar dacă productivitatea ține mai mult de lucrurile pe care nu le faci, după ce ne eliberăm de povara emailurilor și notificărilor rămâne întrebarea: ce punem în loc? Ce merită să facem cu timpul și atenția pe care ni le luăm înapoi?

Cel mai bun răspuns pe care l-am găsit este cel propus de Cal Newport în cartea „Deep Work”, tradusă în românește sub titlul „Concentrat”. Cartea este o pledoarie pentru munca profundă, care „stoarce ultima picătură de valoare din capacitatea intelectuală” a fiecăruia.

Ipoteza lui Newport este că, într-o lume în care Internetul facilitează risipirea atenției, munca profundă devine tot mai rară și mai valoroasă, așa că „puținii oameni care cultivă această abilitate vor prospera”. Asta face munca profundă să fie un fel de super-putere a zilelor noastre.

Prin muncă profundă, Newport înțelege acea „stare de concentrare lipsită de perturbări, care împinge capacitățile cognitive până la limită”. Acest efort intelectual duce la inovație și la rezolvarea problemelor cu adevărat dificile.

Munca de înaltă calitate produsă = (Timp petrecut) x (Intensitatea concentrării).

Newport distinge munca profundă de cea superficială, adică trebăluiala care ne ține ocupați de-a lungul zilei.

Timpul nostru de lucru e ocupat de sarcini logistice, ședințe și emailuri, pentru că e mai ușor să ne aflăm în treabă, adică „să facem multe lucruri într-o manieră vizibilă”, decât să ne concentrăm asupra sarcinilor dificile pentru perioade lungi de timp.

După ce explică de ce munca profundă este esențială pentru oamenii care fac muncă intelectuală, Newport propune sfaturi concrete pentru integrarea acestui tip de efort mental în viața de zi cu zi.

Autorul pleacă de la premisa că abilitatea de a ne împinge mintea către limită este ca un mușchi care se atrofiază dacă nu este exersat, așa că primul pas este să ne facem timp pentru sesiuni zilnice de concentrare asupra problemelor importante.

Aceste perioade îndelungate de gândire neîntreruptă sunt imposibile dacă ne petrecem restul timpului într-o stare de „superficialitate frenetică”, lăsându-ne atenția să fie fragmentată de tot felul de mesaje și notificări.

De aceea, Newport crede că avem nevoie de un program riguros, bazat pe ritualuri care facilitează munca profundă și care elimină, pe cât posibil, munca superficială.

Mai mult, el scrie că cei care-și prețuiesc atenția și puterea de concentrare vor fi nevoiți să ia măsuri care par radicale, cum ar fi renunțarea la social media.

În spiritul acestei rubrici, Newport scrie că „viața profundă nu este profitabilă doar economic, ci este, totodată, o viață bine trăită”.

Cei care au preocupări superficiale se simt frustrați de lipsa de însemnătate a activității lor. În schimb, cei care cultivă profunzimea intelectuală și își fac treaba cu măiestrie tind să se simtă împliniți nu doar în timpul orelor de lucru, ci și în afara lor.

Dacă aveți nevoie de un model pentru a vă organiza timpul de lucru, citiți cartea lui Cal Newport. Nu e pentru toată lumea, nu e genul obșnuit de self-help motivațional, dar este o carte edificatoare pentru aceia care, prin munca lor, vor să lase ceva în urmă.

Pe Via Danubiana la Giurgiu. Cum ar putea orașul să se întoarcă cu fața spre Dunăre

Giurgiu e unul dintre orașele pe lângă care aproape toată lumea trece în drum spre Bulgaria, fără să știe cât de densă și fascinantă îi este istoria. L-am vizitat într-o zi insuportabil de caldă cu Smaranda Șchiopu, antropoloagă, pasionată de Dunăre și de cele două maluri ale ei, care a studiat locul dintr-o perspectivă socială.

Odiseea, între blocuri. O seară cu Nolan la un cinema de vară din Atena

Christopher Nolan a dus Odiseea la IMAX, dar cea mai fidelă interpretare a lui Homer se vede tot de pe un scaun pliant, într-un cinema de vară din Atena. În grădina dintre blocuri nimeni nu se ceartă despre culoarea Elenei: se discută prețul feriboturilor și ora ultimului autobuz.