O vară-n umbra Marelui Urs

Daniel Iftene

Redactor

Cel mai recent film al regizorului Kirill Serebrennikov, „O vară rock’n’roll” / „Leto„*, scade volumul răfuielilor politice cu Rusia de azi pentru a da voce fenomenalei generații a unui ieri rusesc și estic: scena rock a anilor 1980 din Sankt Petersburg (atunci, Leningrad).

Amintirile Nataliei Naumenko sunt punctul de plecare pentru repovestirea influenței pe care soțul acesteia, Mike Naumenko (Roman Bilyk), membru al trupei Zoopark, a avut-o asupra revoluționarului artist Viktor Țoi (Teo Yoo), unul dintre cele mai apreciate nume ale rockului rusesc.

Totuși, chiar dacă Serebrennikov își propune să atingă punctul de fugă prin acest nostalgic triunghi conjugal, portretele frumoșilor rebeli ai generației în blugi se unesc într-un imn al libertății și timpului scurs „în umbra marelui urs”.

Încă din primele scene, filmul plasează scena muzicală alternativă într-un climat de underground tolerat, pus de regimul brejnevist într-o rezervație a libertății controlate. Trei fete se strecoară pe fereastră pentru a ajunge în sala de concerte a Clubului de rock din Leningrad, deschis în 1981, sub monitorizarea atentă a instituțiilor de cenzură sovietice.

O mână „binevoitoare” atenționează o fată care se lăsase furată de ritmurile unei piese de răzbunare și-i apropie umerii, regulamentar, de spătarul scaunului, în timp ce o alta e forțată să ascundă inima desenată pe carton pe care o ridicase deasupra capului. Totul montat în paralel cu nodul în gât al responsabililor culturali.

Serebrennikov alege în mod inspirat, în ciuda unor critici care i s-au adus, să nu îngroașe prea mult antiteza, iar „Vara rock’n’roll” nu devine un film despre cenzură, ci despre soluțiile de libertate, la fel cum nu e nici unul despre schimbare, ci despre o adiere a ei, adusă în prelungirea unor nume ca Talking Heads, Iggy Pop, Lou Reed, Bob Dylan, T-Rex sau Blondie.

E, mai degrabă, un nostalgic portret de familie decât un manifest aruncat deasupra prezentului, cum era acum câțiva ani „(M)ucenicul” /”(M)uchenik„, după cunoscutul „Martiri” de la dramaturgul german Marius von Mayenburg.

Totuși, cuminte nu înseamnă niciodată benign pentru controversatul regizor rus, care pare că încă mai stă ca un ghimpe în coasta regimului Putin – a fost nevoit să-și finalizeze filmul în timp ce se afla în arest la domiciliu.

Imagini ale cenzurii și îngrădirii libertății revin pe tot parcursul peliculei, deseori în cheie comică, în timp ce scenele fantasmatice, marcate de animație și de prezența unui teribilist „spirit” al rockului, se transformă în adevăratele tonalități grave acestui muzical aparent lejer.

„Acest lucru nu s-a întâmplat„, replică repetată la finalul fiecărui asemenea segment, încearcă să cuprindă gustul amar al unor alternative ratate.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

De aici rezultă și marea energie empatică a filmului, în special pentru spectatorul din Europa de Est, care n-are nevoie de „traducere” când, în dimineața de după o intimă întâlnire a iubitorilor de rock, din televizor răsună cotele producției de grâu, obținute cu mare angajament, iar unul dintre personaje ironizează exagerata propagandă comunistă cu „Primăvara a venit, / Iarna a trecut. / Mulțumită Partidului toate sunt„.

În plus, armonia impecabilă pe care o oferă întreaga distribuție e, din nou, arma secretă a regizorului rus, cu două vârfuri în interiorizatul Roman Bilyk și expansivul și freneticul Aleksandr Gorchilin.

Cu toate aceste straturi ritmate foarte bine, Serebrennikov reușește să facă nu numai unul dintre cele mai bune filme muzicale ale ultimelor decenii, ci să arunce spre publicul internațional un alt moment în care nevoia de libertate a unora a sfărâmat ziduri. De data aceasta, în explozii rock.

*„O vară rock’n’roll„ (2018). Regia: Kirill Serebrennikov; Scenariul: Mikhail Idov, Lili Idova, Ivan Kapitonov, Kirill Serebrennikov, Natalya Naumenko; Muzica: Roman Bilyk; Imaginea: Vladislav Opelyants; Cu: Teo Yoo, Irina Starshenbaum, Roman Bilyk, Aleksandr Gorchilin.

On/Off-screen

* Joaquin Phoenix, John C. Reilly, Jake Gyllenhaal și Riz Ahmed se întâlnesc cu Jaques Audiard în „Frații Sisters” / „The Sisters Brothers”, cel mai recent film al regizorului francez, de trei ori premiat la Cannes pentru „Dheepan” (2015), „Profetul” (2009) și „Un erou foarte discret” (1996).

Și de această dată regizorul francez schimbă registrul și alege să aducă pe ecrane un western în care aplică propriile căutări peste structurile tipice ale genului, rezultatul fiind o comedie dură, minuțios lucrată vizual și cu roluri ofertante pentru cele patru figuri care se urmăresc pe tot parcursul filmului, dar în special pentru Reilly.

„Frații Sisters„, care a câștigat patru dintre cele nouă categorii pentru care a fost nominalizat la premiile César, intră din această săptămână în cinematografele românești.

* La aproape un deceniu de la sinuciderea cunoscutului designer Alexander McQueen, documentarul britanic care îi poartă numele încearcă o apropiere intimă de această figură-cheie a artei vestimentare contemporane.

„McQueen„, care a fost nominalizat anul trecut pentru premiile Academiei Britanice de Film și Televiziune pentru categoriile „cel mai bun film britanic” și „cel mai bun documentar„, se lansează zilele acestea și pentru publicul românesc, după ce a câștigat aprecierea spectatorilor și criticilor din întreaga lume.

* Relația nerezolvată Cannes-Netflix ia o pauză anul acesta, dar numai din cauza faptului că producătorul nu are încă o producție pe care să o arunce în joc, din moment ce „The Irishman”, ultimul film al lui Martin Scorsese cu Robert De Niro și Al Pacino, se află încă în post-producție.

Întrebat despre care ar fi fost politica de selecție dacă Scorsese și-ar fi propus să-și înscrie totuși filmul anul acesta, Thierry Fremaux, directorul artistic, a reamintit că festivalul se delimitează de producțiile Netflix, care au fost acceptate deja atât la Toronto, cât și la Veneția.

În interviul pentru The Hollywood Reporter, Fremaux a susținut că, în ciuda faptului că apreciază locul pe care producătorul și distribuitorul american l-a câștigat în ultimii ani, Cannes-ul va alege tradiția. Ca scripcarul de pe acoperiș.

Deocamdată, ne bucurăm de prezența lui Corneliu Porumboiu pe lista nominalizaților la Palme d’Or, cu „La Gomera”, alături de frații Dardenne, Ken Loach, Almodóvar, Dolan și Joon-ho Bong, într-o ediție care îi va fi dedicată extraordinarei cineaste franceze Agnès Varda.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€