Calin Georgescu, candidat la alegerile prezidențiale, depune dosarul de candidatură și lista de semnături la sediul Biroului Electoral, în București, 7 martie 2025. Inquam Photos / Eduard Vînătoru

Calin Georgescu, candidat la alegerile prezidențiale, depune dosarul de candidatură și lista de semnături la sediul Biroului Electoral, în București, 7 martie 2025. Inquam Photos / Eduard Vînătoru
09/03/2025
Nu doar Călin Georgescu e problema
Biroul Electoral Central a invalidat candidatura lui Călin Georgescu. Criza continuă.
Probabil că unul din puținele lucruri în legătură cu care mai putem fi mai cu toții de acord este că democrația din România a intrat într-un soi de criză existențială în ultimele luni. Nu eram noi cei mai democratici nici înainte, dar în ultima perioadă am avut o succesiune de evenimente parcă luate din autocrații cu vechime.
Apare un rezultat neașteptat și extrem de suspect la alegeri, Curtea Constituțională cere o renumărare de voturi, apoi la scurt timp anulează alegerile, iar zilele trecute candidatul suspectat că a primit ajutor extern la alegerile prezidențiale a fost reținut în trafic și pus sub acuzare.
Niciuna dintre aceste întâmplări nu este imposibilă într-o democrație funcțională, dar toate deodată produc ceva alarmant, indiferent care sunt justificările.
Criză e adesea atribuită exclusiv lui Călin Georgescu, dar probabil e mai cinstit să admitem că Georgescu este mai degrabă ce se întâmplă când există pentru prea multă vreme o slăbiciune generală a democrației.
Normal, trăim în vremuri foarte încrâncenate și totul pare a fi o bătălie de etapă în războiul pro- sau contra-Georgescu. Întrebi ceva despre dovezile în baza cărora au fost anulate alegerile, ești acuzat imediat că ești georgist. Atragi atenția că un om care încalcă legea trebuie să fie sancționat, conform legii, chiar dacă se întâmplă să fie și candidat la ceva, ești acuzat imediat că ești împotriva democrației și alegerilor libere. Chiar dacă dosarul care-l implică pe Georgescu pare că a început să fie anchetat din 2023.
Problema este că tocmai vulnerabilitățile pre-existente ale statului român, îndelung ignorate, fac din Georgescu un pericol.
Democrația nu poate fi amenințată de un om, ci de un context creat de apariția acelui om sau curent.
În situația noastră, democrația din România nu este pusă în pericol neapărat de deciziile luate de instituții, ci de felul în care cetățenii interpretează aceste decizii și motivele din spate. Decizii poate corecte pe hârtie trebuie să fie și acceptate ca legitime pentru a contribui la buna funcționare a societății. Instituțiile care ne guvernează funcționează cât timp cei guvernați le acceptă măcar în mare parte legitimitatea.
Nu ai încredere în autorități, nu ai de ce să încerci să-ți rezolvi problemele în justiție, ci vei încerca altceva, ceea ce întărește crima organizată. Nu ai încredere în felul în care se cheltuie banii publici, vei face orice poți ca să nu plătești taxe, ceea ce întărește evaziunea fiscală și sărăcirea statului. Crezi că Poliția e coruptă, probabil vei încerca să o corupi și tu, astfel contribuind la degradarea generală.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
Doar teama de arest nu are cum să salveze lucrurile pe termen lung, trebuie și sprijinul celor guvernați pentru actul de guvernare. Acest sprijin nu înseamnă neapărat popularitate, ci încredere că autoritățile respective iau deciziile corecte, chiar dacă poate unii nu vor fi mulțumiți de ele. Problema în deciziile controversate luate în ultimele luni vine tocmai din faptul că aceste decizii nu conving populația de imparțialitate și corectitudine.
Nu aveam mare lucru de încredere în autorități nici înainte, sigur, însă problema era limitată în trecut tocmai de faptul că nu se întâmplau lucruri atât de bizare. În vremuri bune, încrederea românilor în Parlament și Guvern era de 10-15%, iar încrederea în partide era sub 10%, în timp ce media vest-europeană este de 50% sau mai mult.
Viața într-o democrație presupune și cultivarea încrederii în instituții. Prin explicații, transparență, răspuns la întrebările ce apar în presă, reacții la acuzații grave, decență în exercitarea funcției publice.
În mod ideal, cultivăm această încredere în vremuri bune pentru ca oamenii să aibă încredere în ele și în vremurile grele, precum cea de acum. Noi nu prea am cultivat. Prea des, am dat-o pe „merge și așa”. Iar acum că România s-a confruntat cu o serie de întâmplări uriașe, dificile și atipice, reacțiile instituțiilor de „credeți-ne pe cuvânt, avem dovezi, numai că nu putem să vă spunem chiar acum” nu au cum să fie convingătoare.
Se și vede, sondaje peste sondaje arată că două treimi dintre români consideră anularea alegerilor o decizie proastă, iar mulți dintre cei care nu o consideră o decizie proastă se bucură tocmai pentru că le era teamă de ce ar însemna o președinție Călin Georgescu. Și pe bună dreptate, ideile pe care le emite Georgescu poate punctează la impresia artistică – sunt echivalentul unui urs ce merge pe frânghie la circ – dar transformate în politici publice și decizii guvernamentale ar putea duce la colaps economic și social. Însă a ne concentra doar pe riscul imediat nu rezolvă problema care ne-a adus aici și care se poate agrava încă și mai mult.
SCRISOARE DESCHISĂ: Cerem ministrului Culturii să-și precizeze public poziția cu privire la divulgarea pe internet, de către managerul Bibliotecii Naționale, a subiectului la care Emilia Șercan lucrează
Redacția PressOne cere prin prezenta precizarea publică a poziției oficiale a Ministrului Culturii față de conduita managerului interimar al Bibliotecii Naționale a României (BNaR), dl Adrian Cioroianu, care la 29 februarie 2024 a divulgat în mod repetat pe Facebook informații nedestinate publicității despre activitatea profesională a colegei noastre, jurnalista de investigație Emilia Șercan.
„Banii te fac bărbat”. Opinia unui tânăr de 24 de ani despre cultura hustle, care promite că te transformă în frații Tate
În ultimii ani, am observat tot mai multe persoane al căror singur scop este de a face bani, uneori nici măcar nu contează prin ce mijloace. Este vorba de fenomenul HUSTLE, des întâlnit în rândul tinerilor, predominant bărbați
Călin Georgescu nu este popular astăzi pentru că spune lucruri în care alegătorii cred sau pe care aceștia și le doresc. În afară de câteva procente din populație, chiar seduși de agenda Șoșoacă/Trump, opiniile românilor sunt în continuare cam aceleași ca în trecut, adică foarte favorabili Uniunii Europene, NATO, foarte circumspecți față de Rusia și mult mai fani de Coca Cola decât de Ion Antonescu sau Corneliu Zelea Codreanu.
Georgescu nu e plăcut pentru că spune lucruri ce plac votanților; Georgescu e plăcut tocmai pentru că a devenit inamicul numărul 1 al tuturor instituțiilor și partidelor pe care alegătorii au ajuns să le disprețuiască în timp.
Și aici stă pericolul real: nu doar în ideile conspiraționiste și lipsite de fundament și sens ale lui Georgescu, ci în faptul că reacțiile stângace ale autorităților îi pot conferi o aură de martir, inamic al sistemului corupt și astfel din oficiu virtuos și înțelept. Nu trebuie să crezi în ideologia sa ca să te simți solidar cu un „martir” dispus să lupte cu răii pentru tine. Alegătorii sunt atât de sătui de instituții clientelare sau de lideri politici care mint cu nerușinare și trec mai departe, încât sunt dispuși să voteze cu oricine este inamicul acestora. Iar asta are doar mică legătură cu Georgescu.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Sigur, putem să sperăm că poate vom scăpa de data asta. Poate avem noroc că Georgescu chiar e într-atât de nesăbuit încât să fi intrat într-un anturaj care căuta o lovitură de stat, așa că va fi arestat și nu va participa la alegeri. Însă problema democrației în România nu s-ar sfârși aici, pentru că acea ură și frustrare față de establishment sunt acolo de mult prea multă vreme. Și, odată scos din joc „martirul” tocmai prin deciziile instituțiilor considerate ilegitime, frustrarea probabil ar crește mai mult, până când chiar și dreapta radicală din România va găsi un candidat capabil să o folosească, cum a făcut Trump în SUA.
Acest material face parte din proiectul Platforma 2024, implementat de Asociația Tech and Tonic in parteneriat cu PressOne și finanțat prin proiectul PROTEUS al Fundației Transatlantice, cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt însă numai ale autorilor și nu reflectă în mod necesar cele ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European pentru Inovare și ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA), nici ale TF/GMF. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.

Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this